luni, 21 decembrie 2009

Intr-o bucatarie mica,alta de cat a mea,in fata unui laptop ma straduiesc sa-mi adun gandurile.
Habar n-aveam cat e de greu sa fii asa.Desi de multe ori am fost avertizata ca nu e chiar atat de usor,mi-am dorit sa fiu aici,sa fiu asa.
Si am reusit.
Sunt omul care nu mai plange,omul care face intotdeauna bine,care reuseste sa nu se mai indragosteasca.
Incet,incet,fara sa stiu cum si care e procesul,m-am transformat in fetita impiedicata,care blocheaza scarile la metrou,dar pe care nu o injura nimeni,pentru ca privirea tampa spune totul.
Acum stiu sa iau oamenii asa cum sunt.Ce rost are sa vrei sa schimbi totul cand e atat de usor sa-ncepi cu tine?!

Azi am gasit scoicile.Pe fiecare am scris cu un marker albastru ˝G.G 06.06˝.Cica ar fi cele mai frumoase scoici de pe plaja aia!Si tot de acolo marea mi-a vorbit la telefon,mai frumos ca niciodata.Mi-a transmis ca e imperios necesar ca anul asta,care tocmai trece,sa ajung acolo.N-am onorat invitatia.Am preferat sa ma ascund in carapace si am ramas acolo pana asta-toamna.
De fapt,asta-vara n-am onorat nici o invitatie.Daca a fost bine sau nu,nici nu mai conteaza.
Mi-au ramas scoici,mesaje si multe cuvinte ale multor oameni dintr-o vara si-un trecut trist.

E sau nu cliseu,imi place sa analizez anul asta.Pentru ca imi place ce vad azi.Oglinda fermecata nu-mi arata doar imaginea care ma face din ce in ce mai narcisista,ci si sufletul care incepe sa prinda culoare.Am lasat oamenii urati in spate.Tot de asta vara.Si daca mai raspund la telefoane o fac doar din egoism.
Imi plac oamenii care ma inconjoara acum,colegii de birou,cei cu care ies la bere,cei pe care ii cunosc in cluburi,si mai ales grupul vesel(care e acelasi de la bere)care imi trimite zilnic calupuri de mail-uri.
In afara de mine nu s-a schimbat nimic.As fi putut oricand sa-mi fac viata mai linistita,daca nu m-as fi complacut in situatii fade.

Una peste alta,fiecare om nou,intalnit anul asta,imi este drag.Daca a ramas sau a fost doar in trecere,nici nu mai conteaza.Fiecare mi-a lasat un gust placut,de ciresi de mai.
To do list-ul pe 2009 e in proportie de 90% realizat.Sa vedem daca reusesc sa ajung si-n Vama pana pe 31.
Urmeaza un to do list de 2010.Mai ambitios,mai vesel,mai colorat,care promite rezultate si mai surprinzatoare.

Da,poate intr-o zi am sa fac recensamantul oamenilor frumosi.Pana atunci mai las sa curga halbe de bere pe mese la Berari si mail-uri intre multinationale!

Imi sunteti dragi,OAMENILOR!

miercuri, 18 noiembrie 2009

the end...

"Ne cheltuim prea mult puterile in vanatoarea noastra dupa dragoste.Iar dragostea zboara ca o pasare si puterile noastre se irosesc in zadar..."


luni, 16 noiembrie 2009

beautiful ones...

Unde se termina totul?Cand ti se intuneca privirea si visul cand moare?Habar n-ai!
Nici eu,nici tu,niciunul n-o sa stim vreodata.
Suntem jucatori pe o mare tabla de sah,iar regina ne da afara,pe rand,pe toti.E jocul nebunesc,in care alergam toti,si pe care,simplist,il numim "viata".
La ce sa te gandesti?La durerea mamei?La prietenii care plang azi?La toti care zic "mie nu mi se poate intampla"?La ce?Raman muta asistand la intorsatura pe care o iau lucrurile din jur.Azi unul,maine altul.Incet,incet toti.
De cine e mai greu?De cei acre raman sa planga pietre reci de mormant,sau de fiintele care se-astupa cu tarana?
Ce e dincolo de viata?Moarte?Stie cineva?Atat de usor vorbesti despre ea,si-ti e familiara,dar de fiecare data reuseste sa te surprinda.
Si-acum,in fata faptului implinit,te gandesti ce-ai vrea sa schimbi.Si de fapt nimic nu mai e de facut.Poate doar sa mai incerci sa faci ceva din tine.Sa incetezi sa mai judeci,sa slobozesti cuvinte aiurea,sa-ti aduni prietenii mai des la bere.Dar pentru toate astea ai timp maine.De parca ai habar daca mai urmeaza un maine.
Scriu si sterg,si iarasi scriu.De fapt,nu mai e nimic de zis.
De parca nici n-ar fi fost,azi se transforma in ingeri,in frunze galbene de toamna,in adierile primaverii ce o sa mai vina.
Toti cautam explicatii si raspunsuri.Punem intrebari la care n-o sa ne raspunda nimeni vreodata.
Pentru ca El e ocupat.Joaca sah si chiar acum mai scoate un pion,o tura sau un nebun in afara liniei de joc.

Noapte buna,voua!



Poets of the Fall - The Beautiful Ones
Asculta mai multe audio Muzica

luni, 9 noiembrie 2009

S-au ridicat blocurile deasupra oamenilor si i-au adunat pe toti intr-o mare de cenusiu murdar.
E fascinant sa fii atent la oameni.Unora le-a ramas pe chip un zambet ratacit,la altii se vad gandurile adanc brazdate pe fata.Cei mai norocosi duc in spate poveri,pe care ti le paseaza,pe nesimtite,in inghesuiala din metrou.Si te trezesti ca urci scarile la Victoriei si ceva greu iti apasa pe umeri.Si-n spate e unul acre zambeste tamp.
"Bine ma,ti-o car eu,da' vezi ca o sa cobor la Avitorilor.Si n-o iau cu mine.
In metrou,o blonda sta langa mine si se uita cu jind la umeri!
"Hai,gata!Va ajunge.Unde sa o mai car si pe asta?!"
Am obosit sa car in spate toate poverile altora.Pe ale mele cine?Ah,am uitat.Eu mi le-am ascuns de mult.In manichiura french,in parul indreptat cu placa,si-n zambete aruncate oricui.
Daca le ascund nu inseamna ca le pot duce pe ale voastre.Daca am invatat sa spun ca mi-e bine,nu inseamna ca-mi e.Sau ca nu-mi e.
Hohotele de ras sunt rezultatul a prea multor urlete de plans.Prea multi pumni in fata m-au invatat sa tin acum capul sus.
De ce se simt oamenii obligati sa-ti impartaseasca din nefericirea lor cand te vad vesel?
Egoismul si indiferenta pe care mi le-am indus brusc,habar n-am daca-mi fac bine!Ce stiu sigur e ca nici rau nu fac.
Cateodata mie greu ca nu mai simt nimic.Ca nu ma mai impresioneaza nici zambetul de dimineata de la metrou,nici oamenii care se saruta in parc,nici biletelele ratacite in buzunarele paltoanelor.
Mi-e bine cu mine,dar in acelasi timp frustrant sa-mi analizez miscarile.Vreau sa fiu capabila de egoism,dar in acelasi timp sa nu ma opreasca nimic sa fiu sincera.
"Da,ma!Asta e situatia!Tu?Ce parere ai?"
Exista doua cai!Sa fie sau sa nu fie.
Fara jocuri complicate si intrebari cotite.Fara sa gandesc de doua ori daca sa zic sau nu.
Imaginea se degradeaza usor si se acopera de cuvinte din DEX si fraze pompoase,doar-doar s-o prinde celalalt ca tu de fapt vrei sa i te cuibaresti in brate sambete intregi,sa pierdeti nopti La Cetate,in Cismigiu sau sa va inghete si sufletul in voi,cand va plimbati de mana pe Smardan.
Pana o sa depasim discutiile de complezenta ramanem inchisi in doua lumi distincte.
A ta plina de culoare,cu vise de copii,a mea mai gri,pragmatica si rece.
Iar combinatia va fi una dezastruoasa,si va produce o explozie de gheata multicolora.

Din nou,o amestecatura de cuvinte fara noima.Nu se leaga intre ele,si nu spun nimic.

marți, 27 octombrie 2009

Soon we'll be found

Habar n-am cum se face,dar de fiecare data cand incep sa ma prabusesc spre nimic,cand incep sa se sfarme vise pe care nu mai indraznesc de mult sa le chem,cand oamenii in care cred incep sa se transforme in nimeni,apare cate cineva care da un link,un share,un ceva.
Today,you made the day!
Multumesc!



Come along it is the break of day
Surely now, you'll have some things to say
It's not the time for telling tales on me

So come along, it wont be long
'Til we return happy
Shut your eyes, there are no lies
In this world we call sleep
Let's desert this day of hurt
Tomorrow we'll be free

Let's not fight I'm tired can't we just sleep tonight
Don't Turn away it's just there's nothing left here to say
Turn around I know we're lost but soon we'll be found

Well it's been rough but we'll be just fine
Work it out yeah we'll survive
You mustn't let a few bad times dictate

So come along, it wont be long
'Til we return happy
Shut your eyes, there are no lies
In this world we call sleep
Let's desert this day of work
Tomorrow we'll be free

Let's not fight I'm tired can't we just sleep tonight
Don't turn away it's just there's nothing left here to say
Turn around I know we're lost but soon we'll be found

luni, 26 octombrie 2009

O stare de fapt.De ieri,de azi,si poate nu de maine.
Ne adunam rataciti bucatile de suflet,le asezam cu grija in batiste albastre si imploram marea sa ne mai transforme o data in oameni.


duminică, 11 octombrie 2009

I lose control because of YOU babe...





Scorpions - You and I
Asculta mai multe audio Muzica

from

miercuri, 7 octombrie 2009

One way or another...I love YOU till the end

Cuvintele refuza,in continuare sa iasa.Raman agatate undeva intre cerul gurii,omulet si limba.Nici unul nu vrea sa iasa.Le caut,le doresc,le incerc,le scriu,le tai.Nicicum nu vor sa iasa.Ma intreb daca mai sunt umana...



I Love you till the end
Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 25 septembrie 2009

Maşini trec în viteză pe bulevardul din centru. Câte una zăboveşte mai mult la semafor, şi atunci casa din colţ se vede clar.
E o casă veche, cu ferestre înalte, acoperite de draperii crem. Pereţii sunt văruiţi în alb şi gardul e fier masiv, gri.
În cameră mare de la parter fata se pregăteşte de seara cea mare. Îşi trage cu grijă ciorapii din mătase fină, apoi îşi înghesuie sânii în sutienul roşu, minuscul.
Rochia din satin negru alunecă uşor pe corp şi se opreşte exact sub fund. Trage delicat fermoarul la spate şi retuşează decolteul.
Aruncă în grabă, dar foarte atent, pe pleoape un strat de fard verde electrizant.Se potriveşte perfect cu pantofii din mătase satinată. Dermatograf negru, rimel pentru volum. Urmează buclele. Le aranjează şi pe ele atent.
Tocurile de 15, părul negru care curge în valuri, rochia mulată. Totul e într-o armonie înfiorătoare. Mai aruncă o ultimă privire în oglindă şi mai da un strat de luciu pe buzele cărnoase.
Se aruncă în taxiul care o aşteaptă deja de 10 minute în faţa casei.
La intrarea în club toţi se dau la o parte, şi ea se îndreaptă cu mers de felină către masa lor. Care îi zâmbeşte, care o pupa, care o ia în braţe.
Îşi comandă o votcka cu suc de mere. Apucă paiul între dinţi, apoi îşi strânge buzele şi trage cu sete. Gestul provoacă fiori oricărui bărbat care o vede.
Îşi aprinde o ţigare. Încă un pahar, încă o ţigare.Şi tot aşa. Noaptea curge în paşi nebuni de dans, în mişcări lascive, în pahare golite şi în priviri pofticioase. Oricare ar vrea să plece cu ea din club. Ea e trofeul pe care şi l-ar dori toţi.
Dar ea i-a făcut demult cu ochiul domnului care stă indiferent la bar. E un bărbat înalt, brunet, cu ochii verzi.
Încet încet clubul se goleşte. Mai rămân câţiva oameni pe ring. Ea, că de obicei e în centrul atenţiei.
Se întoarce spre bar, face un semn pe care doar el îl sesizează, şi zâmbeşte.
El se ridică şi pleacă.Se întâlnesc în faţa clubului, şi urcă amândoi în taxi. Matei Voievod, 6.
Dimineaţa se trezesc unul lângă altul. Ea zâmbeşte acru, el o întreabă dacă vrea să-i facă o cafea.
Răspunsul sec e urmat de un apel la o firmă de taxi.
Lui încă nu-i vine să creadă, şi se îmbrăca. E din ce în ce mai şocat.
"- Ah, scuză-mă! Erai cu maşina?"şi râde zgomotos.
El coboară scările, şi simte că toată bărbăţia din el s-a dus dracului. Nici o femeie nu l-a tratat ca pe o curvă. Până acum.
Ea se aşează în faţa oglinzii şi-şi da jos machiajul care a înnebunit aseară toată suflarea din club.
Un zâmbet ironic i se aşterne pe chip.
La ce bun sufletul când toate astea?
E uimitor cât de fatalişti şi masochişti sunt oamenii. Acum ea le oferă tuturor exact ceea ce căuta. Femeia fatală!
Găseşte o ramă veche în care este o poză cu ea plângând. O aruncă la coş şi-ncepe să râdă.
Îşi scoate din dulap peruca blondă, cu două codiţe împletite. Îşi pune un tricou roz şi-ncalecă pe bicicleta siclam.

miercuri, 23 septembrie 2009

Lucrurile simple ale oamenilor complicati

Se ascunde in spatele nucului batran,de teama sa n-o vada si sa-i citeasca dragostea in ochi.Cu gesturi fine strange in brate copacul rece.Toama a venit de mult si a luat cu ea toata viata din jur.
Numai peste suflet n-a batut vantul si n-a secatuit simtirea.El a invatat ca ea e acolo,si ea stie ca-i este drag.
Isi aduce aminte ce a visat azi noapte.
Un club ascuns in spate la Universitate.Niste scari obscure duc spre un ring de dans,plin de vamaioti.Dar ei nu-i dau voie sa intre.Hainele ii sunt ude,de la ploaia prin care alergase ceasuri intregi.Iese deznadajduita si se roaga de oamenii din strada sa-i dea si ei o tigara.Dar toti ii intorc spatele.Cainii o musca,si latra la ea.Pe rand ii bate pe toti.
Mai tarziu e in fata unei cladiri,pe cealalta parte de Universitate.Se uita plangand spre geamurile inalte de unde se aude muzica.Stie ca el e acolo,cu o alta ea.
Vine,si-ncepe sa planga.Ea-l ia in brate,asa cum ar fi facut cel mai bun prieten al lui.El plange in continuare.
"-Imi pare rau.N-a fost calea pe care trebuia sa o aleg.
-Poate ar trebui sa te intorci.
-Daca as sti ca am cum,daca as vedea macar o portita deschisa.
-Deschide ochii!"
Ii saruta obrazul asa cum i-a placut mereu s-o faca.
El,patimas din fire,nu rezista sa nu-i simta buzele.O strange tare in brate si ea uita ca mai exista si altceva.
Dar alarma suna si ea se trezeste.Acum stie ca n-a existat nimic.Nici caini,nici vamaioti,nici el,si nici sarutul atat de real.
Acum,in Gradina Icoanei,fuge in continuare de el.Oricat si-ar dori,stie ca n-ar mai avea curajul sa faca ea primul pas.Dar amintirele cu gust de cafea o fac sa-l doreasca si mai mult.
Inceteaza sa se mai ascunda si iese in lumina primului felinar.
Dar el se transforma in umbra,si dispare inca o data in noapte,de parca nimic n-ar fi fost.
Toamna isi ia ce-i apartine si mai lasa in urma visele a doi oameni care se apropie si se departeaza,din ce in ce mai singuri.
Uitarea ii arunca in valtoarea nebuneasca a noptii.

luni, 21 septembrie 2009

Look!I'm happy!



So called mr rock n roll
he's dancing on his own again
talking on his phone again
to someone who tells him that his balance is low
he's got nowhere to go
He's on his own again.

Rock chick of the century
is acting like she used to be
dancing like there's no-one there
before she ever seemed to care
Now she wouldn't dare
it's so rock and roll to be alone

And they'll meet one day, far away and say
I wish I was something more
And they'll meet one day, far away and say
I wish I knew you, I wish I knew you before.

Mrs Black and white she's never seen a shade of grey
Always something on her mind, every single day
But now she's lost her way
and where does she go from here.

Mr multicultural sees all that one could see
He's living proof of someone very different to me
But now he wants to be free,
free so he can see

And they'll meet one day, far away and say
I wish I was something more
And they'll meet one day, far away and say
I wish I knew you, I wish I knew you before.

He'll say I wish I knew you
I wish I met you when time was still on my side
She'll say I wish I knew you
I wish I loved you before I was his bride.

And so they must depart two many more broken hearts
but I've seen that all before in TV books and film and more
And there's a happy ending, every sïngle day

And they'll meet one day, far away and say
I wish I was something more
And they'll meet one day, far away and say
I wish I knew you, I wish I knew you before.

joi, 17 septembrie 2009

Nori de vis ai rasturnat


Acvila - Tu nu stii
Asculta mai multe audio Muzica

In continuare,cuvintele intre noi sunt de prisos.
Ce rost mai are sa spun ca mi-e dor?Ca vreau sa fii aici?Ca astept?E poate prea tarziu sa te hotarasti sa vrei.Sau poate ca nu ti-ai adunat vorbele si nu ai gasit ordinea cea mai potrivita sa le asezi intr-o fraza si sa-mi spui.Si totusi,asa cum spui atatea,fara noima,ai putea sa le spui si pe astea.Daca le simti.Daca nu,nu mai spune nimic.Promit ca n-am sa mai ating tastele in ordinea in care formeaza numarul tau.Si nici n-am sa mai cer pareri despre ce faci sau nu faci.
Am sa incetez sa mai spun ca mi-e dor de tine.Acum.
Duc in spate povara prea multor povesti nesfarsite.E prea mult sa ma mai gandesc la inca un "ce-ar fi daca".Rabdarea nu da roade,asteptarea nici atat.Insistenta ar fi stricat totul de la inceput.Nici macar zambetul frumos si ochii blanzi nu te-au atins.Nimic din ce-am facut si ce mai incerc sa fac n-o sa acopere haul pe care tu,intentionat,l-ai sapat intre noi.
Nu ajuta la nimic ce faci.E incercarea ta de "a ramane prieteni"?Prietene,nu merge asa.Intr-un fel sau altul,ia atitudine."Cheia e la tine!"Mai stii?Intotdeauna a fost!
Raman aceeasi lasa,pentru ca iti acord dreptul de a alege!
Esti in superioritate numerica.
Tu esti doi.Doi oameni,doua suflete,doua zambete,doua cuvinte.Esti doua jumatati care se fugaresc disperate in incercarea de a se intalni,dar care fug si mai tare una de alta cand trebuie sa aleaga drumul pe care sa plece impreuna.
Imi face bine prezenta ta,vocea,zambetul,glumele,tot!Dar pana cand? Dreptul tau la libertatea de a fi prieteni se sfarseste acolo unde incepe dreptul meu de a fi fericita.Cu tine sau fara.
Nu mai intelegi nimic?Foarte bine!Nici eu.
E usor sa spui ca esti hotarat si sincer,nu?Iti lansez provocarea la scena deschisa.Intrebarea e simpla,scurta si la obiect.Cred ca inca mai sunt in stare sa-mi iau un sut.Iar cuvintele drepte or sa doara mai putin decat minciunile dulci si visele tampite.Sunt gata sa fii sincer.Tu?

luni, 14 septembrie 2009

Te-astept sa vii...


MIRABELA DAUER - Fotoliul din odaie
Asculta mai multe audio Muzica

Toamna e aproape si-mi era dor de tine.Acum pot sa visez cu ochii deschisi.Tigarile ard din nou singure in scrumiere,lumea e grabita,frunzele mor si tu esti aproape.Nu aici.Doar aproape.
Vorbele se irosesc in ironii si glume,rasetele umplu goluri ce alta data erau vorbe frumoase.Amandoi stim ca un milion de lucruri au ramas nefacute si alte cateva sute de cuvinte nerostite.Dar azi ni se pare prea tarziu sa le mai spunem.Si poate ca nici rostul nu-l mai gasim.
Dincolo de cuvintele seci ce-a mai ramas?
Oamenii s-u grabit sa te catalogheze.Cel mai absurd e ca te considera previzibil.
Ne imbatam si azi cu vorbe aruncate intr-o doara,si-mi place sa cred ca maine povestea isi va relua cursul.Povestea noastra a ramas nescrisa,cu o dara de cerneala pe seara cand ai plecat.
N-ai sa mai vii niciodata acolo unde inca mai simt ca-ti e locul.
Dar am sa visez la tine pana pana cand,tu singur,o sa ma alungi din visele tale.
Astept.Rabdarea e cel mai frumos lucru pe care l-am invatat cu/langa/de la tine.
Maine o sa-l imbraci din nou in cuvinte reci,sau in taceri adanci?
Mi-e greu sa-mi mai adun cuvintele intr-un tot,sa scriu sa vorbesc.Chiar si cand vine vorba de noi!

miercuri, 9 septembrie 2009

"Si mi-e dor si mi-e pustiu si ma-ntreb daca sunt viu"


Suflet fara chei
Asculta mai multe audio Muzica


"Trece toamna, iarna, vara si in inimi urca seara
Vantul canta in nestire peste glezna ta subtire
Palma mea in rugaciune peste sanii tai apune
Si visez ca esti aieve vas de aur plin cu seve
Cand de fapt esti amintire, tu si glezna ta subtire
Mana vai, pe strune-mi moare si pe tine nu te doare.

Hei, suflet fara chei
Fara porti si fara ziduri,
Lasi in urma numai riduri.

Trupul tau cu gust de miere lumineaza-n incapere
Din alt timp din alta viata care se destrama-n ceata
Doar la mine in cuvinte doarme coapsa ta fierbinte
Doar in cantec te mai am, mar aprins lucind in ram
Si mi-e dor si mi-e pustiu si ma-ntreb daca sunt viu
Mana vai, pe strune-mi moare si pe tine nu te doare.

Hei, suflet fara chei
Fara porti si fara ziduri,
Lasi in urma numai riduri.

Vine vara, iarna vine, numai tu nu vii la mine
Trupul tau ca o vapaie nu-mi mai intra in odaie
Steaua-mi bate in fereastra unde-i umbra ta albastra
Unde-s pasii tai cei dragi, sanii mirosind a fragi
Si mi-e frig si mi-e amar si ma chinui in zadar
Mana vai, pe strune-mi moare si pe tïne nu te doare.
"

marți, 8 septembrie 2009

No words!Just songs...for a while!

'Cause You took a chance on loving me,I took a chance on loving You!


sâmbătă, 5 septembrie 2009

Baby,can't you see???I WANT TO BREAK FREE!!!

joi, 3 septembrie 2009

Dulce autodistrugere

...cand peretii garsonierei iti raman mici si incep sa te stranag
...cand iti doresti mai multe ore de munca doar ca sa nu te mai gandesti la tine
...cand le zambesti celor din jur mai mult decat ti-ai zambit tie vreodata
...cand iti obligi creierii sa nu mai gandeasca
...cand iti fortezi inima sa nu mai simta
...cand te folosesti de autoizolare ca sa scapi de tot
...cand ti se pare ca viata s-a oprit in loc,tocmai cand ar trebui sa alerge mai repede
...cand dupa o noapte pierduta in sticle de bere si pasi nebuni de dans,fara sa te uiti la oameni te prabusesti in uitare
...cand te ascunzi intre copertile cartilor si dupa pixuri
...cand pastrezi la distanta tot ce ti-ar putea aduce aminte de trecut
...cand planuiesti sinucideri perfecte,dar lesini cand simti miros de spital
...cand te trezesti noaptea si nu te poti misca pentru ca visezi oamnei care mor
...cand plangi pentru ca doctorul iti spune"e bine",si tu,in idiotenia mintii tale,ti-ai dori sa nu
...cand plagi de mult uitate incep sa se deschida si sangereaza
...cand razi de lucruri si oameni care altadata te-ar fi facut sa plangi
...cand trantesi usi in fata oamenilor care vor sa revina,si-n fata carora ai ingenuncheat o data
...cand pierzi duminici intregi in anticariate,in loc sa dormi
...cand nimic nu te mai infioara,si nici inspaimanta
...cand nimic nu mai are sens
cand toate astea...
incetezi sa mai fii uman si incepe autodistrugerea.
dicolo de astea este nimic,sau totul.

miercuri, 2 septembrie 2009

Bucati din carti

"...Nu mai era decat moartea acum.
Nu am facut nimic.Am asteptat.Stralucirea de apoi,galbenul cel mai palid,apoi un verde slab emanand luminaapoi un albastrulimpede ca de vitraliu cuprins in cerul de deasupra imensitatii muntoase ce se intidea catre vest.Am asteptat,am asteptat.(...)Am asteptat acea vointa,acel moment de intuneric sa vina sa-mi ridice piciorul care sa se lase in jos;nu puteam.Aveam tot timpul senzatia ca sint urmarit,ca nu eram singur,ca jucam o scena in fata cuiva,ca gestul se putea face numai daca era spontan,pur si moral.Caci pe masura ce se lasa noaptea racoroasa,intelegeam mai bine ca ceea ce incercam eu sa comit nu era o fapta morala,ci una fundamental estetica,urma sa-mi curm viata senzational,cu smnificatie,cu insistenta.Eu cautam sa realizez moartea lui Mercutio,nu o moarte adevarat.O moarte memorabila,nu moartea printr-un adevarat suicid care face ca totul sa dispara.
Si vocea,si lumina,si cerul."
John Fowles - Magicianul (I,8)

P.S. Multumesc Nina,multumesc Cristian!

sâmbătă, 29 august 2009

Oamenii prosti au uitat cum arata desavarsirea.
Eu am gasit-o in ceasca verde azi dimineata.In ea,am vazut chipul tau.Era asa cum l-am stiut intotdeauna.Frumos si senin.Cu ochii verzi,fara breton,fara cercei.Fara niciun artificiu.Erai tu,acelasi el pe care l-am iubit atata timp.
Inca mai am momente cand cred ca viata s-a terminat la tine.Toata frumusetea lumii s-a inchis in cripta rece,in care te-au inmormantat nenorocitii de oameni.
Toti inca mai cred ca din tine n-a mai ramas decat crucea din marmura si numele scris cu litere negre,inghetate de timp.
Dar eu stiu ca esti tot aici,langa mine.Am stiut si azi cand te-am vazut in cana verde.
Oamneii ignoranti n-au invatat ca sufletele nu mor niciodata.Al tau mai traieste si azi,pentru ca eu inca te iubesc,si-n diminetile de weekend beau cafele cu aroma de lacrimi.
Dumnezeu nu implineste dorintele pacatosilor,pentru ca altfel eu azi as fi fost un inger si ne-am fi jucat prin ceruri impreuna.
Dar tu ai ramas inchis acolo,in ceruri,in timp ce eu imi caut rostul aici,pe pamant,printre oamenii superficiali.
Toate se leaga de tine,oricat de tare m-as chinui sa neg.
Pe rand le-am incercat pe toate.Fuga,uitare,ratacire,lacrimi,zambete,urlete.Nimic nu m-a indepartat de tine.Nici oamenii,nici viata,nici locurile.
Incoerenta pune stapanire pe toate simturile si mai torn o ceasca de cafea,sperand sa te mai vad o data.
N-as fi crezut vreodata ca viata se poate imparti in doua lumi.A ta mai calda,a mea mai rece.
Daca as fi stiut nu te-as fi lasat niciodata sa pleci atat de departe,sau cel putin as fi adunat,in ultima ora vorbita la telefon,tot ce am asteptat prea mult sa-ti spun.
Timpul mi se surge usor,si nu mai stiu care e drumul pe care ar fi trebuit sa merg.L-am ratacit de prea mult timp.Si-acum mi-e teama s-o recunosc.
Vreodata,am sa ma mut si eu acolo,langa tine.Dar nimeni nu va sti cum sa-mi faca loc in acelasi cavou.Pentru ca ei ma cred cand le spun ca am uitat de tine.
O ploaie rece inveseleste gladiolele albe,pe care din cand in cand,la asez pe piatra de mormant.
Oamenii care n-au invatat nici pana acum cum arata adevarata suferinta,ma intreaba de ce sunt trista,de ce ma imbrac in negru.Oricat m-as stradui sa-mi pun camasi colorate,doliul ramane culoare sufletului meu si-a orintelor cele mai ascunse.
Imi caut puteri nestiute in incercarea de a ma transforma intr-o Anna Karenina neinfricata de atingerea rece a briciului,de gustul amar al extraveralului dizolvat in sticle de votcka,si nici macar de sarutarea metalica a unui tren in mare viteza.
Dar vremea sinuciderilor amoroase a trecut,si nici sacrificarea familiei nu mai provoaca indiferenta.
Intre timp nu-mi ramane decat "Povestea muribunzilor",stiind ca-s una dintre ei.Uneori atat de aproape,alteori prea departe.
Dar despre cei care astepata sa moara si cei care au simtit atingerea entitatii Supreme,altadata.
Astazi sunt prea plina de tine...

joi, 27 august 2009

In this song I picture us toghether!

miercuri, 26 august 2009

Leapsa,cu carti!

Am luat-o,cu forta,de la Cristian

1. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unui dezamăgit în dragoste?
Marc Levy - Si daca e adevarat + Te voi revedea!
Pentru ca suferinzii din dragoste au nevoie sa viseze!

2. Ce carte ai recomanda (şi de ce) iubitului/iubitei?
James Meek - Un gest de iubire
Ca sa inteleaga pana unde poate ajunge iubirea si ce inseamna sacrificiul!

3. Ce carte ai recomanda (şi de ce) celui mai bun prieten?
Zully Mustafa - Strugurii s-au copt in lipsa ei
Mi se pare ca decrie exact prietenia DESAVARSITA

4. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unui copil de 10 ani?
Alexandru Mitru - Bastonul cu maner de argint
Si nu cred ca mai e nevoie de explicatii!

5. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unui mare aventurier călător?
Wiliam Diehl - Cameleonul
Depinde ce fel de aventurier

6. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unui duşman cunoscut?
P-asta as scrie-o eu,si s-ar numi " Cum sa inapoiezi bani,chiar si dupa 2 ani!"

7. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unei persoane care nu iubeşte lectura?
O biblioteca intreaga!
Biblioteca,de la Muzeul Literaturii Romane
Motivele?Lesne de inteles

8. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unuia cu nasul pe sus?
Victor Hugo - MizerabiliI
Sa-nvete ce inseamna umilinta

9. Ce carte ai recomanda (şi de ce) celui care apare primul în lista ta de bloguri? John Fowles - Colectionarul
Cateodata imi da senzatia ca ar fi capabil de tot ce a facut Ferdinand

10. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă?
Richard Lourie - Vanatoarea diavolului
Povestea lui Andrei Cikatilo,unul dintre cei mai mari criminali ai Rusiei(53 de crime,mutilari si canibalism)

Small Stranger si Redy,o luati?

marți, 25 august 2009

DECEMBRE



Sta pe banca unuia dintre cele mai frumoase parcuri ale Bucurestiului.
Deschide laptopul si mai scrie o fraza despre lume.Conversatia de alaturi o face sa tresara
"Se duce si vara!Ce scurta a fost.Ah,si nu-mi place iarna deloc!
Lasa iubire!iarna,vara,tot a mea esti."
Stie ca nu-i frumos sa plangi in public,dar nu se poate abtine.Pentru ca odata,mai demult,cineva a minti-to la fel de frumos si pe ea!
A crezut ca e frumos,ca e bine,ca nu se poate termina niciodata!
S-a straduit sa mearga mai departe,sa creada din nou,sa mai simta ceva.
A sfarsit de fiecare data prin a se minti singura.Pentru ca n-a invatat ca dragostea nu tine de un singur om,ca fericirea n-o gaseste doar la el.
N-a invatat sa nu mai faca atatea comparatii.Nu stie sa nu se mai gandeasca la el.
Tuturor le-a lipsit ceva ce avea el.Fie zambetul,fie strangerea de mana,fie ochii,fie sarutul.Sau poate...nevasta.
S-a oprit la unul sau la altul,la EL sau la celalalt.
Si de fiecare data l-a visat pe el.
Si azi,aici in parc,tot la el se gandeste!Daca s-ar intoarce,daca l-ar mai vedea o data...
Desi e constienta ca el i-a facut cel mai mult rau.Mai mult decat i-ar fi putut face 100 de barbati la un loc.
E inca un copil care viseaza ca viata e ca-n povesti,si ca a ei va fi una dintre cele cu happy-end.
Dar povestile sunt triste si mor.Si lasa in urma lacrimi ce curg ani de zile,zambete fortate si suflete ratacite ce se mai chinuie si azi sa-si revina.
Azi,cand oamenii plang sfarsitul verii,ea asteapta iarna.
Poate pentru ca-i place,poate pentru ca-i aduce aminte de el,poate pentru ca atunci isi ascunde fata in fulare si plange.
Sau doar pentru ca asteapta o iarna a ei,o iarna cu ei.
Ii este dor de el,si stie ca nu e bine.
Si mai stie ca in toti l-a cautat pe el.Si ca de fiecare data tot cu gandul la el a plans.
Despartirile i-au adus de fiecare data bucurii ce-au tinut cateva ore,pana si-a dat seama ca niciodata el n-o sa mai fie acolo,unde credea candva ca e locul lui.
Viata se intoarce in parc,unde ea se pregateste sa plece.
In metrou,el!De mana cu aceeasi ea.
Se lipeste de usa si coboara la prima statie.


Nicu Alifantis - Decembre
Asculta mai multe audio Muzica

luni, 24 august 2009

M-am inchis brusc si dintr-o data!
Am refuzat sa mai raspund comenziii de on!Nici macar PIN-ul nu m-a urnit din loc.
Am luat ostatic o cartela veche,de Vodafone,al carei numar il stie toata lumea.
Imbecila care ma detine astepta un telefon azi.Ce cretina!Daca ar fi sunat-o,ar fi facut-o si pe celalalt numar.
Dar ea,idioata ca de obicei,a data vina pe mine.Ca n-a sunat-o pentru ca eram eu inchis.
In continuare,refuz sa functionez!
Vrea sa ma duca la service,dar eu ma mai gandesc daca accept sau nu sa mai invii.
Ar fi in stare sa-si cumpere alt telefon si pe mine sa ma abandoneze,doar,doar o suna-o!
Pfff...O tampita,exact cum o stiu!

Cu drag,
Nokia 6500 slide

sâmbătă, 22 august 2009

Viaţă şi blestem

Capitolul 9

În faţa uşii garsonierei sta Mihai.
- Te aşteptam. Te-am văzut când ai plecat, dar n-am reuşit să te mai ajung.Mă îngrijorasem.
- Mda. Am avut ceva de rezolvat.
Cheile zdrăngăne şi breloacele metalice se izbesc de uşa din stejar, în timp ce Andreea se chinuie să o descuie.
Mihai intra în urma ei şi se aşează pe pat.
Se duce la frigider, scoate o sticlă de Jack, o pungă cu gheaţă şi două pahare.
- Hai noroc! Să bem pentru oameni fericiţi.
Andreea, iartă-mă dar ce s-a întâmplat? Eşti foarte schimbată. Eşti... răvăşită.
Ea izbucneşte într-un râs nervos şi bea paharul până la fund.
- A murit Dinu.
În timp ce rulează o ţigară, îi povesteşte despre ea.
Copilărie, moartea mamei, Dinu, Eduard, sarcina, tot.
- Auzi, ce-ai zice să nu plec în seara asta? Să stau aici, să vorbim. N-aş vrea să te las singură.
Ea continua să râdă, în timp ce face cerculeţe din fum, şi mirosul de marijuana pătrunde în mobila veche.
După trei zile Mihai e tot acolo, la celălalt capăt al patului.
Ţeasta mai, mai să-i pocnească.
Habar n-avea că pe lângă somnolenţă, clorfeniramina provoacă şi dureri de cap.
Se ridică, mai bea o gură de Jack şi se îmbrăcă în rochia albă din borangic.
- Ce faci?
- Plec.Mă duc la înmormântare.
- Vrei să vin cu tine?
- Nu.Aş vrea să fiu singură.

În marea de oameni îmbrăcaţi în negru, ea e îmbrăcată în alb. Stă sprijinită de un copac şi plânge.
Părul vâlvoi, buzele uscate, ochii roşii. Imaginea perfectă a sfârşirii umane.
Preotul spune ultimul "Amin!" şi capacul sicriului îl acoperă pentru totdeauna pe Dinu.
Ciocanul izbeşte cuiele, pecetluind hotărârea entităţii supreme, Moartea.
Fiecare lovitură o face să se înconvoaie de durere, de parcă pe ea ar ţintui-o. Ce obicei barbar să bată sicriul în cuie! Şi dacă mortul vrea să iasă, ce face?
Nu mai aude nimic. Totul pare a fi un ecou, la mii de kilometri distanţă.
Pe rând, toţi prietenii lui Dinu o îmbrăţişează. Ultimul rămâne Vlad.
- Aş vrea să ştiu ce să-ţi spun. Aş vrea să pot..
- Sunt însărcinată. O să avem un copil.
- Andreea...
- Nu! Nu spune nimic. Asta a fost ziua nunţii noastre. Azi, pentru totdeauna, m-am unit cu Dinu. Ştiu că şi-ar fi dorit altceva, dar pentru moment, asta e tot ce i-am putut oferi.

Dacă acolo sus ar exista un Dumnezeu, acum ar îngenunchea în faţa fiinţei pure. Dar Dumnezeu a murit de mult şi Andreea a rămas singură.

În drumul spre casă se opreşte în parcul în care s-au plimbat de atâtea ori, singuri sau împreună.
Se aşează pe banca lor şi parcă-l vede venind spre ea, ori chemând-o la el.
Acelaşi bătrân cu părul şi barbă albă, îmbrăcat în pantaloni peticiţi, o prinde de mână.
- Nu plânge! Fericirea nu e aici!... şi dispare.

Eduard se plimba agitat, de la un capăt la celălalt al holului.
După ce în ultimele luni singurii prieteni i-au fost marijuana şi Jackul, Andreea e mamă.
Fetiţa are ochii verzi şi seamănă cu Dinu.
- Maria Diana!
- Şi Andreea?
- Nu! Destinul Andreei e trist.


-va urma-

Viaţă şi blestem

Epilog

Pe balconul garsonierei Eduard se leagănă în balansoar cu micuţa Maria în braţe.
Îi citeşte din caietul gros, îmbrăcat în coperţi din piele maro, "Viaţă şi blestem"
E povestea prinţesei Vladinovici, o prinţesă orfană, care şi-a găsit prinţul şi care trăieşte într-un palat.
Pe ultima filă a caietului stă scris într-o caligrafie perfect "Fiicei mele, Maria-Diana, prinţesa Vladinovici, căreia îi las aripile mele!
Prinţesele nu au interzis la fericire!"
Eduard plânge şi strânge la piept puiul de om.

Andreea mai trecu o dată, cu sufletul zdrobit, prin parcul acelor amintiri. Merse mai departe, spre ţărmul stâncos al mării. Acolo se opri.
Cu ochii înceţoşaţi îşi luă rămas bun de la toate şi se aruncă în apă clară, pe care se plimbau calm raze de lună.
Trupul i se zdrobi de stânci şi fu înghiţit de valuri. În urma ei rămase doar o fâşie de borangic alb, ruptă din poală largă a rochiei, păstrând pecetea unei lacrimi.
Când fata muri, stelele se rostogoliră pe valul nopţii până pe stâncă unde flutură melancolic fâşia din borangic...


-sfarsit-

vineri, 21 august 2009

Ce dor imi e de tine!

Ma intreb,chiar si-acum...
dupa atata amar de vreme,cand teoretic ranile ar fi trebui sa se fi inchis,acum cand stiu ca n-ar mai fi nimic,acum cand nu ne-au mai ramas decat apeluri telefonice,lungi sau scurte,dimineata sau seara,din cand in cand sau in fiecare zi.
Beau un pahar cu apa rece si ma-mbat,si ma trezeste doar o votka cu gheata.
N-ai fost,si nici n-o sa mai fii!
Si totusi,ma gandesc si azi...
"De-ar fi sa vii as crede ca visez,
Mi-as aminti ce dor mi-a fost de tine..."


Mihaela Runceanu - De-ar fi sa vii
Asculta mai multe audio Muzica

joi, 20 august 2009

Lumea e a mea!

Cand mai cad,vine cate un om si ma aduna de pe jos.Intr-un fel sau altul.
Nu stiu cum si de ce,dar cei mai multi imi dau cate o "muzica".
Si sfarsesc prin a o pune pe repeat.
De data asta am primit melodia de mai jos.
Multumesc,Anjelin!!!


Directia 5 - Lumea e a mea
Asculta mai multe audio Divertisment

P.S. Acum,ca m-am adunat,mai mult sau mai putin,revin.
In weekend,"Sange albastru:interzis la fericire",2 in 1,ultimul capitol si prologul.
Desi,probabil,nu-l mai asteapta nimeni,pentru ca am lungit-o cam mult.
Welcome back...to me!

marți, 18 august 2009

Atunci cand muntele saruta marea...pentru ultima data


Narcisa Suciu - Unde te duci cand o sa vii
Asculta mai multe audio Muzica

Cineva a tras draperiile si-a deschis fereastra.Aerul rece iti izbeste narile si tragi pilota pana peste cap.
Dar te dezveleste si-ti saruta pleoapele.Trebuie sa te trezesti,si asta e greu.Ziua e crancena.E ziua cand se termina o luna de miere...fara nunta.
Te trezesti,te dai jos din pat si-l iei in brate.I te incolacesti in jurul mijlocului si-l saruti.Il iubesti.Mult.Iti este enorm de drag.Ai senzatia ca n-ai mai simtit niciodata asa.
Espresso lung,corn cu unt si un fresh mare de portocale.Ca-n fiecare dimineata din...luna de miere.
Radu urla din celalalt capat al mesei:
"pitic,ce esti ma asa bosumflata de dimineata?"
Scrasnesti un "du-te dracu'" scurt,printre dinti.Te enerveaza ca toata gasca iti spune "pitic".
El te tine de mana,si,din cand in cand,iti saruta tampla dreapta.
"Iubire,da' ce-ti transpira mainile.Ai emotii?La altar ce-o sa mai faci?Lesini?"
Si toti oamenii de la masa izbucnesc in ras.
Zambesti absent si-l mai saruti o data.
Nu-ti vine sa crezi ca il iubesti atat.
In camera de hotel,el sta intins pe pat,capul sprijinit in mana stanga si te priveste.
Tu,cu o calmitate insuportabila,asezi blugi,camasi si tricouri intr-o geanta albastra.
Cum sa incepi?Ce sa-i zici?Ai vrea sa lasi totul balta,sa iesi pe usa si sa fugi.Departe.
"Pitic?!"
Ridici capul si privirea lui iti sageteaza toata fiinta.
"Te iubesc!"
Izbucnesti in lacrimi si te asezi langa el,pe pat.
"Ce e ma?De ce plangi?Ce-am facut?"
"Nu vin."
"Poftim?"
"Nu merg.Nu pot sa plec.Nu pot sa ma desprind."
Ofteaza adanc si tace.De parca ar fi stiut mai demult.
Se ridica,si cu acelasi mers pe care-l iubesti,iese.
Ramai acolo,singura pe pat.Iti cuprinzi capul in maini si plangi.Inspiri adanc mirosul de black xs,"furat",de pe tricourile pe care tocmai le-ai impachetat.
Usa se deschide,si langa tine apare el.
"Stii ce inseamna asta,nu?"
te ridici,il iei in brate si-l saruti.
Il dezbraci de tricou si el iti smulge camasa.
Acolo,pe mocheta gri,pentru ultima data,esti a lui.
Trage fermoarul,ia geanta si te mai priveste o data.
"Pa!"
Te duci langa el...
"Saruta-ma!"
"Nu pot"...si iese.
Tricoul a rams aruncat pe pat.Il iei si-l asezi in geanta,peste camasa cu nasturii rupti.
Din nou singura,te gandesti daca a fost cea mai buna alegere.
Incerci sa pui in balanta tot ce a fost.Aduni laolalta ultimii doi ani.
Iti transformi creierii intr-o coala A4,o desparti in doua,si-ncepi,imaginar,sa scrii.Pro si contra.
N-a tipat niciodata,nu v-ati certat,ti-a trecut cu vederea tampeniile si ti-a iubit copilariile.
Si-atunci?!A,da!Ai fost ocupata sa cauti imperfectiunea si sa te indragostesti de imbecili.
Iti dai seama de cat cretinism esti in stare si in ce te-ai transformat.
Ala ti-a omorat sufletul si-ai ajuns o stana de piatra.Te-a invatat sa iubesti brute.
Pleci.
Radu te asteapta,sprijinit de capota masinii.
Instantaneu te buseste plansul.
De mult aveai nevoie de o imbratisare asa prietenoasa.
"Ce dracu' ai facut pitic?"
"A plecat?"
"Da"
"Hai sa mergem"
Trantesti usa si-ti asezi,confotabil,picioarele pe bord.
"Ti-a zis?"
"Aha.De ce nu i-ai zis ma sa ramana?"
"What?"
"Te-a asteptat in parcare,cu curu' pe pietris,sa vii si sa-i spui sa ramana"
Oftezi,si-i dezvolti toata teoria si concluziile noptilor nedormite.
Nu-i poti cere unui om sa faca un asemenea sacrificiu pentru tine,daca tu la randul tau nu esti in stare sa faci unul,cel putin la fel de mare.
"Esti mai mult decat tampita,drace!"
"Ba,esti prost?Nu-ntelegi?Nu pot!"
"Mai aveai timp vreo trei luni sa te gandesti."
"Ti-ai lasat creieru'-n cabana,sau in pitipoanca aia blonda?"
"Drace,sezi bland!Si-acum,lasand gluma la o parte,ce dracu' ai facut?Ti-ai aruncat...pansamentul,daca pot sa-i spun asa.Stii,nu?"
"Esti atat de imbecila incat un zambet diabolic ti se asterne pe chip...
"Aha,deci observase toata lumea"
"Ia zi,de data asta cce s-a intamplat?"
"Huh?"
"Hai ma zi.Ca el n-a vrut sa zica de ce,brusc si subit,ai reaparut in peisaj."
"Pfff,n-am ma ce sa-ti zic"
"Ei,na!Stii ca-s curios,mai rau ca o muiere.Macar cand,cum si unde zi!"
"Cu vreo doua zile inainte sa-l sun,sec,pe o banca-n IOR."
"Nice!Las ca te-mbat week-endul viitor la Gura Portitei,si spui tot."
"O imbeti pe ma-ta!Si schimba-ti parfumul asta.Miroase a Black XS."
"Este!Si miroase a EL,stiu"
"Du-te dracului"...

marți, 11 august 2009

Acolo unde muntele saruta marea...

Am senzatia ca toti oamenii astia,cu care stam acum la masa stiu ce-o sa se intample
Nici eu nu stiu...
Tu nici atat!
Ca niciodata,niciunul nu vrea sa stie ce tot butonez pe laptopul tau minuscul...
Ciudat!
Atat de previzibila sunt?
Pentru tine inca nu.Pentru ca tu ma tii in continuare de mana,imi zambesti,ma saruti si-mi spui ca ma iubesti.
Tu inca ma iubesti...
Doare al dracului de tare,dar alta cale nu vad.Trebuie...
Si inca te iubesc!


George Hora Sa Ma Iubesti
Asculta mai multe audio Muzica

miercuri, 5 august 2009

Ma duc sa...

...mai respir aer curat.acolo pana si praful e sanatos
...ma trezezsc dimineata si sa stau macar juma de ora in bataia soarelui,uitandu-ma la florile de piatra
...mulg vaca si sa beau lapte proaspat,nestrecurat
...ii duc mamei bucuria de a ma sti aproape
...mananc mere direct din pom
...sa recitesc "Viata la tara",ca-n fiecare vara
Revin!


marți, 4 august 2009

Visul unei nopti de vara


the power of love...
Asculta mai multe audio Muzica

Astazi,am sa ma trantesc in bratele tale si n-am sa ma mai ridic de acolo o vesnicie.
Din pacate,vesnicia va tine pana cand i-Phone-ul ala sresant o sa ne aduca aminte ca trebuie sa pleci.
M-am saturat sa fii la mii de kilometri departare,m-am saturat de roaming si de bilete dus-intors.Nu mai vreau sa pun mana pe telefon ca sa te aud,mi-e sila de webcam-ul care-mi da voie sa te vad zambind.
Vreau inapoi duminicile in parc si sambetele lenevite in pat.Vreau sarutul cu gust de cafea din fiecare dimineata.
Vreau inapoi serile cand,dupa dus,imbracat doar in boxeri,te uiti in oglinda si ma intrebi daca am mai vazut vreodata barbat mai frumos.
Vreau floarea din fiecare zi.
Vreau sa fii aici,mereu!
Vreau ca oamenii sa nu ma mai creada nebuna cand ma opresc pe strada si zambesc pasarilor metalice.Una dintre ele te va aduce la mine,maine,din nou.
Se poate mai mult?Mai multa iubire,mai mult zambet,mai multa fericire?
Se poate mai mult...TOT?
Azi,te iubesc...din nou!

vineri, 31 iulie 2009

astept ploaia...

"Peste tot atârna greu teama de sinceritate...
Circul vieti ne-a impus salturi mortale."


Pasarea Colibri - Ploaia care va veni
Asculta mai multe audio Muzica

marți, 28 iulie 2009

Adio,dar raman cu tine!

O coala A4 sta obosita pe birou,asteptand mangaierea pixului albastru.
Inceputul e sec " Domnule Director,Subsemnata..."
Inca putin si ispravesc.Odata cu semnatura,foaia se transforma in ecranul unui joc,pe care scrie "Game Over!Press OK to continue"...OK!
"Would you like to play again?"
-Fuck,I do!
So...new game starts.
Stiu ca nu se obisnuieste prea des curatenie generala in mijlocul verii.De obicei e "curatenie de primavara" sau "curatenie de toamna".
Eu nu mai aman momentul,si la 40 de grade,ma apuc de dat cu aspiratorul,scuturat,sters geamuri si spalat covoare.Asta,plastic vorbind,pentru ca de fapt curatenie se desfasoara in alte planuri.
In numere de telefon,in liste de mess,in oameni.
Schimb locuri,oameni,idei,activitati.
Cine trebuie sa mai stie de mine,stie deja,sau ii voi anunta.Restul au ales,prin diferite metode,sa renunt la ei.
N-am sa mai bat la porti ce se deschid greu,n-am sa mai fiu telefonul de la miezul noptii,n-am sa mai fiu urechea care asculta tot.Nu a oamenilor care nu au invatat nimic,decat sa ceara.
Evoluam,avansam,crestem,ne maturizam.Ne facem egoisti.
E timpul sa-mi fie bine.Si cu asta am spus tot.
Asa ca daca o sa suni si o sa-ti raspunda altcineva,daca nu ma mai vezi online,daca nu mai stii nimic de mine,nu te intreba daca am ceva cu tine.Pentru ca am.
Nu mai esti parte din viata mea.Iti dau exact ce meriti.Nici mai mult nici mai putin.

In concluzie,au revoir ma cherie!

duminică, 26 iulie 2009

Leapsa cu muzica

O luam de la Ioana si o trimitem la Sunshine si la Redy!
Ah,si la CLAU!

1.Who I am?


2.What was this day like?


3.What should I do with my life?


4.What are my parents like?


5.What is love?


6.What I do in school?


7.What’s my motto?


8.What is the first thing I think first time when I wake up? -James Blunt - My life is brilliant

9.What is the first thing I think when I see my teachers?


10.What is my life like?

vineri, 24 iulie 2009

Distante

Mainile calde se strang,fara cuvinte,la miezul noptii.Buzele carnoase se cauta cu nesat in negura balconului.Incet trupurile rusinoase se lipesc.
Explozie de stele,lumini si umbre.Artificii zgomotoase.Ma mai strangi o data in brate si-mi spui ca ma iubesti.
Si eu te iubesc.Si asa cum ti-am promis,am sa te iubesc toata viata.Chiar daca milioane de stele si galaxii ne tin la distanta,chiar daca noaptea ta e mai frumoasa decat a mea.
Degetele plapande imi deseneaza delicat sira spinarii.Fiinta se infioara si se lipeste mai tare de tine.
Muschii se incordeaza,ochii ies din orbita,tremuri si furnicaturi din crestet pana in calcaie.
Viata s-a oprit la noi.Si dragostea tot aici.Si frumusetea lumii la fel.Tot e aici.
Dimineata ma trezeste cu un sarut usor pe pleoape.Boxerii negri evidentiata linia curbata atat de frumos,iar maioul albastru,din bumbac ascunde cei mai frumosi sani mici.
Dar sunt ai tai.Nimic nu-mi mai apartine.

Fac un dus rece,ma imbrac si fug.Te mai privesc o data din tocul usii si-ti zambesc.
Duhoarea zilei si nesimtirea celor din jur or sa-mi stearga imaginea noastra.Si nu de astea mi-e frica.
Ma tem doar de telefonul care suna o data la cateva zile,sa vada "ce mai fac".
Si-n timp ce-i povestesc imi dau seama ca de fapt incerc sa ma conving pe mine ca mi-e bine.Ca esti al meu.
Imi fac scenarii tampite,care n-au nici o legatura cu realitatea.
"Ar vrea?","Cum ar reactiona daca i-as zice din senin "pisi sexy si rau"?"
Ce dracu'?!
Nu-mi trebuie nimic de la el.Nu vreau nimic din ce-i apartine.
E doar monstrul din mine,pe care il trezeste el.Un monstru nemultumit,nesatisfacut,care nu a invatat sa accepte ca deciziile nu sunt intotdeauna ale lui.Un monstru care l-ar vrea inapoi doar ca sa-l devoreze,sa-l calce in picioare si sa-l alunge fara explicatii.
Dar eu sunt suficient de cerebrala incat sa stiu ca el e mai mult decat nefericit si pot sa-i observ frustrarea din spatele zambetului.

Si nici nu-mi dau seama de ce ma intereseaza existenta lui atat de fada si plafonata.Nu are nimic din ce m-ar face pe mine fericita acum.
Mi-as dori doar sa se schimbe,sa deschida ochii,sa vada ca poate fi altfel.Pentru ca in esenta e un om frumos,care-mi este drag si care are capacitatea de a realiza lucruri uimitoare

Oare m-ar mai putea ferici ceva in afara de tine?


Coldplay - Fix you
Asculta mai multe audio Muzica

miercuri, 22 iulie 2009

Ulita copilariei

Franturi din mintea de copil,imagini si miresme ce mai revin din cand in cand,in zorii zilei sau seara,printre vise.
Cu liniuta de la capat:
-o curte mare,cu gradina,si gramezi de nisip.
-Valerica,primul cal care mi-a ingaduit sa-l incalec.nu aveam mai mult de 4 ani jumate
-Dic si Tita,cainii lup,pe care iarna ii transformam in Husky,si-i inhamam la sanie
-jocurile din miez de noapte,pe ulite,cand ne credeam in "Mica Sirena","Zorro" sau vestul salbatic
-"ratele si vanatorii","castel","fata ascunselea" si cartofii vecinilor,culcati la pamant dupa ce ore intregi ne straduiam sa ne ascundem printre ei
-mirosul de paine calda din bucataria mica
-doi frati ce refuzau cu desavarsire sa ma ia oriunde
-chipul mamei iarna infasurat in basmale groase
-focurile de tabara instalate ad-hoc pe marginea santului
-plimbarile de duminica pe soseaua principala
-traista cu care mergeam la colindat,plina de nuci si covrigi
-mirosul de cartofi noi,inabusiti si salata de rosii cu ceapa
-durerile de burta imaginare care-mi provocau crize de plans(doar atunci cand mama era mai departe de 100 de metri de mine)
-"Domnul Trandafir",citita fortat intr-o zi de vara,tolanita pe o patura rosie,la umbra unui salcam
-buchete imense,din narcise sau ghiocei
-prunele necoapte
-poezii spuse in gura mare,catarata pe niste schele uriase,in fata unui grup de constructori,care se luptau sa ridice o moara
-ARO,cu motor de Campulung,prima masina a tatei
-rucsacul din piele maro,adus din Germania,in clasa 1,care avea sa-mi care cartile inca vreo 7 ani.azi mai zace prafuit undeva prin pod
-zeci de borcane cu gem,la care muncea mama zile intregi de vara,depozitate frumos in"casa cu gutui"
-Dunarea,aflata la nici 4 km de casa
-durerile sufletului,provocate de fiecare fisa de internare a mamei
-povestile vanatoresti si pescaresti ale tatei
-teii mari,din curtea scolii,in care ne cataram fara frica sa adunam flori pentru ceai
-palmele pe care le aplicam regulat colegilor de clasa
-primul sarut,din clasa a 7-a
-praful ulitelor in care imi taram picioarele in fiecare zi de vara
-sacii intregi de carpe,din care faceam haine la papusi
-gramezile de grau,in care "ma scaldam",imaginandu-mi piscine limpezi
-mirosul de lemn de fag sau de teracota incinsa,din casa in care am copilarit
-cirese,caise,gutui,struguri!toate culese proaspat
-gustul de must tulbure si mustatile vinetii
-prima mamaliga facuta in clasa a 5-a
-drumul scurt spre scoala si castanele de la domnul Popartac
-Doamna Moraru
-nuntile din vecini
-cuptorul mare,din lut,din curtea matusii,care cocea neobosit cozonaci si paine in zile de sarbatoare
-"O scrisoare de la Muselim-selo",spusa tare si raspicat,cu intonatie,in fata unui auditoriu numeros,la Caminul Cultural

Au trecut atatia ani si s-au schimbat multe.Ulitele satului au inlocuit piatra cu asfaltul,traditionalele fantani,adanci de 15 metri au fost schimbate pe robinete si furtune iar noaptea luminata de neoane imense,asezate la fiecare poarta.
Pare ca nimic nu mai e asa cum a fost.
Si totusi sufletul mi-e tot acolo,satul meu e cel mai mare si frumos,vecinii sunt cei mai buni,iar laptele abia muls imi produce aceeasi placere.

Eu am crescut,prietenii au plecat,sateni au murit.
Monstrii copilariei,insa,au ramas tot acolo,neclintiti,si inca ma fac sa plang.
Dintre blocurile gri de beton,chipul mamei infasurat in basmale groase imi apare mereu!

miercuri, 8 iulie 2009

pentru acel ieri care n-o sa mai fie niciodata maine

marți, 7 iulie 2009

Long time break!
Some of you I'll see another time,some of you never!
It's time for me to leave...


Si esti doar prea sus


taxi-prea sus
Asculta mai multe audio Diverse

Te rog sa-ti aduci aminte de cate ori mi-ai reprosat ca m-am schimbat.De cate ori,cat am fost cu Ali,mi-ai zis ca nu ma recunosti.
Ca nu mai dau doi bani,ca nu ma mai intereseaza,ca am renuntat la tine pentru el,ca el m-a indepartat de tine.
Da,ai dreptate!Asa a fost!Si-am inteles cat de rau am facut,mi-am recunoscut greseala si n-am mai repetat-o niciodata.
Te rog sa-ti aduci aminte de cate ori ai tipat la mine ca nu am nici un drept sa te indepartez.
Adu-ti aminte de seara aia,la mine in bucatarie,cand plangand te-am implorat sa pleci,sa ma lasi singura.Ti-am zis ca nu mai stiu ce vreau,ca nu stiu ce-o sa se intample cu mine si cum or sa se termine toate astea.Mi-ai zis ca nu pleci.Ca ramai acolo,si ca nu pot sa te oblig sa pleci.Ca nu poti sa ma lasi singura.
Iti aduci aminte cate mi-ai spus atunci?
Stii cand ai tipat la mine,cat te-au tinut plamanii ca "asa cum ma asculti plangand tre sa-ti impart si bucuriile"?
Si-acum tu vrei sa pleci,sa nu-mi mai zici nimic,sa nu mai fiu acolo.
Nu ai nici un drept sa pleci.Nu ai cum sa ma lasi singura.
Nu poti sa-mi ceri sa accept!
Intelgi?
NU AI NICI UN DREPT SA FACI ASTA!NICIUNUL!

luni, 6 iulie 2009

Inainte de toate,am o stare...de-aia de-a mea,de maxima...nesimtire.Adica ma straduiesc sa nu simt nimic,o stare de"moartea pasiunii",asa ca evit sa intalnesc oameni,de frica sa nu-i intristez,sau si mai rau,de frica fazelor de genul"hai bai,termina!ce-ai?revino-ti"
Un weekend aproape linistit dupa multa vreme.Un weekend in care simteam nevoia unei mari cesti de cafea,a unui pachet de tigari si a unui "ceva".
Toate s-au intamplat,mai putin "ceva-ul".Mi-e greu sa ma abtin sa formez numarul,dar incerc s-o fac tot mai rar.Adica 1 data pe saptamana.
De fiecare data am simtit cand nu mai apartin intr-un loc,cand nu mai am ce cauta acolo,cand nimic de acolo nu ma mai vrea.De data asta refuz!
Sambata,la 12:43 imi fac curaj.Formez numarul si sun.O data,de doua ori,de patru ori.Nu raspunde.Inchid si oftez adanc.Mai trag un fum din tigara si incep sa ma gandesc.N-o fi auzit telefonul,o fi dormind,nu poate sa vorbeasca acum.O sa ma sune.
Sambata,19:30.Ma uit pentru a mia oara la telefon.O fi sunat si n-am auzit.Nimic.
Imi vine sa plang.
Imi aduc aminte de cate ori telefonul suna pe masa.Pe display aparea pe rand "Cristina","Andreea","Mama".Telefonul era dat pe silent,si continuam discutia.
Ulterior auzeam si scuzele:"n-am auzit telefonul","nu l-am avut cu mine","am dormit","acum am vazut".
Duminica mi-as fi legat mainile sa-mi impiedic tentatia de a suna din nou.Am reusit.
Ce rost are sa bati la usi zavorate?Sa vrei sa intri in locuri unde,chiar daca nu ti s-a spus direct,stii ca nu mai apartii?
E luni,15:11.Telefonul n-a sunat,si nici la mailul trimis dimineata n-ai primit vreun raspuns.
Inca mai caut scuze,desi simt ca a venit vremea ca telefonul sa sune,pe display sa apara"Sabina",si sa-l dea pe silent,eventual urmat de un "da-o in pula mea!",sa-si continue discutia.A venit vremea cand locul unde mai inainte era mai mult decat acasa,sa nu ma mai vrea.
Oricat de mult ar suna telefonul fara sa raspunzi,oricat de mult nu vrei sa ne vedem,o sa te iubesc la fel de tare ca si pana acum,o sa le povestesc oamenilor,in continuare,ce fiinta minunata esti,si nu am sa ezit niciodata sa recunosc ca mi-e dor de tine.
Pentru ca tu,esti cel mai minunat lucru din viata mea!

joi, 2 iulie 2009

Payback time is here

Dintre toti oamenii dificili pe care-i cunosc eu sunt cea mai capricioasa dintre toti.
Daca e cald mi-as dori sa fie frig sa ma invelesc cu patura mea pufoasa.Daca e frig,ce bine mi-ar fi prins o raza de soare!Daca ploua as vrea sa ma plimb prin parc,iar daca e senin as vrea sa inchid ochii si sa ascult fiecare strop cum se descompune!
Singuratatea ma face sa-mi doresc multimi de oameni,dar agitatie imi aduce dorul de liniste.
E pentru a mia oara cand ma primesti in bratele tale plangand.Esti punctul de sprijit care a ramas intotdeauna neclintit in fata furtunilor ce-au urmat.
Si stiu ca asta a fost ultima data cand m-am putut intoarce.Daca aleg sa plec si acum sunt convinsa ca n-am sa te mai gasesc tot acolo.Niciodata.E ultima data cand am venit si tot ultima cand mai pot pleca.
Si-mi pare rau ca n-am ramas acolo cand te-am iubit prima data.Dar eram prea speriata sa mai cred ca lucrurile bune mai pot exista.Si acum,cand tu ma iubesti mai mult decat a facut-o cineva vreodata,habar n-am daca vreau sa raman aici.
Mi-e frica sa ma gandesc ca oamenii buni incep sa sufere din cauza mea.Ca a venit vremea sa ranesc oamenii frumosi.Ca o sa plec fara niciun fel de remuscare pentru ce ramane in urma.
Si eu ar trebui sa stiu cel mai bine dintre toti ca nu asa se face,ca nu e corect.
Eu ar trebui sa stiu cate lacrimi raman in urma si cat de tare te doare sa-ti dai seama ca tot ce tu ai crezut a fi un vis,pentru celalalt a fost o minciuna.
Din pacate,se pare ca tu esti primul care va suferi.
Se pare ca a venit vremea sa-mi platesc lacrimile si noptile pierdute.Sa razbun toti anii de chin si suferinta.
Iar gandul ca am sa raman din nou singura,de data asta poate pentru totdeauna,habar n-am,nu ma ingrozeste catusi de putin.Ba chiar imi provoaca un zambet diabolic,care ma sperie cand il vad in oglinda.
Si poate singurul gand care ma doare e ca tu vei suferi.Sau mai degraba zis,ca vei suferi TU.
Pentru ca te iubesc Pumpkin.Din tot sufletul si cu toata fiinta mea.
Si totusi nu pot sa raman aici,suflete.trebuie sa fug.Simt nevoia asta sa fug.Sa ma ascund.Altfel,risc sa sufar tot eu,din nou.
Da,e teama de a mai icerca.E frica.
Dar fiecare om isi merita soarta.
Asa cum ea il merita e el,si el pe ea.Ea se minte in continuare ca e fericita,si el neaga vehement,ca prostul,ca o iubeste si ca nu poate trai fara ea.
Si asa,din nou,ma bucura.Pentru ca de data asta el va fi ala care o sa planga nopti in sir,atunci cand ea o sa se trezeasca si o sa-si dea seama ca nu asta e viata pe care si-o doreste.
Roata de-aia e rotunda,sa se invarta.Si se intoarce absolut,dar absolut,de fiecare data.

joi, 25 iunie 2009

Amonte si aval.Ca-n viata

Imi ridic cracii blugilor pana deasupra genunchilor,imi scot baschetii rosii si sosetele si-ncep sa urc!Prin apa!Ce rost ar mai avea rauletul asta serpuit,caruia i se zice "Zabala" daca nu-i simti apa rece izbindu-ti tibia si nici pietrele fine,inradacinate parca,de atata amar de vreme pe fundul lui?
Urc in amonte,incet si sigur,cu pasi mici si calculati.Ma mai asez pe cate un pietroi mare,pe care nici apa asta nervoasa n-a reusit sa-l mute din loc,si ma odihnesc.Ascult susurul apei,linistea din munti si ma adancesc in privelistea din fata mea.Pastravi imi trec pe langa picioare si nu inteleg ce-i cu piatra asta calda pe care o ating.Se invart de doua ori in jurul picioarelor obosite si inoata mai departe.
Uite,acolo sus,in luminisul ala,am vazut cand eram mica o carpa rosie.Habar n-aveam ce e,dar tata mi-a zis ca e o ursoaica,gospodina,care poarta un batic rosu si un sort alb,si care are grija de puii ei intr-o casuta frumoasa.Nu era nici un urs,dar l-am crezut chiar si cand mi-a zis ca a doua zi o sa se catere acolo sa-mi ia un pui,sa-l duc acasa.
Inspir o gura zdravana de aer proaspat si o iau din loc.Urc.Cu tot mai multa nadejde.Stiu ca acolo sus,la Nareju,ma asteapta ceva!Ma asteapta Alexandra aia mica a lui Doru si o biblioteca plina de carti mici,invelite in coperti rosii.Biblioteca pe care am citit-o pe nerasuflate intr-o vara,acum cativa ani.Ma asteapta leaganul din gradina lor mare in care stateam sa citesc.Si mai urc.
Hop.Urcusul devine din ce in ce mai anevoios.E o portiune in care malurile sunt foarte inguste si rauletul e tare nervos.Imi incordez muschii si merg mai departe.Resturi de busteni,crengute rupte,conuri de brad imi impiedica drumul si-mi zdrelesc picioarele.Ma agat cu mainile de un pietroi,pe care ar fi trebui sa ma odihnesc.Un bustean ma loveste,scap piatra din maini si Zabala ma ia la vale cateva sute de metri.Ma ridic,uda fleasca si o iau din loc.Tot inainte.Doar n-as fi proasta sa ma intorc din drum.Mi-am pierdut un baschet rosu.Pacat.Chiar imi placeau.
Mai urc,ma mai odihnesc,mai respir,mai plang.Imi revin.
Ajung.Oglinda din odaie e tare neprietenoasa.Imi arata un tricou alb,ud si plin de frunze,jegarit,o pereche de blugi din care se scurge apa si un baschet in care se ascunde o soseta.Dar dincolo ce e?
Un trup zdrelit de pietre si crengi,unghii rupte,par valvoi.Privirea unui om disperat si obosit de atata drum,un drum cateodata frumos,cateodata prea greu.
Ies in gradina ma asez in leagan si-mi iau avant usurel,miscand incet din picioarele sangerande.
Cat si pana cand?De cate ori o sa mai fiu in stare sa o iau de la capat?De cate ori o sa mai cad,o sa alunec la vale si-o sa pornesc iar?De cate ori sa-mi mai zdrelesc toata fiinta?De cate ori o sa ma mai calc in picioare sau o sa las busteni sa ma loveasca?E prea tarziu deja.Prea mult si toate deodata.Sau poate ca nici n-a inceput.
Am obosit si simt toata fiinta cum se scurge din mine.
Oare merita tot drumul asta?Chiar si gradina asta mare,frumoasa.Leaganul.Merita?
Pe Alexandra n-am auzit-o,Doru nu e pe aici si nici biblioteca sau cartile rosii nu stiu daca mai sunt.
Pana cand o sa mai sper ca asta e ultima data cand o iau de la capat?Ca in sfarsit ma linistesc?
De ce mai am speranta de bine?
Am obosit de-atata drum,de-atatea inceputuri si schimbari.
Ma duc sa dorm.
Trezeste-ma cand toate se vor sfarsi,cand lucrurile bune vor incepe sa se intample,cand o sa fii aici.Trezeste-ma cand in loc de fiere o sa-mi curga prin vene viata,iubire si fericire.
Noapte buna si tie!


Poets Of The Fall - Sleep
Asculta mai multe audio Muzica

luni, 22 iunie 2009

"Love is peace when peace is fragile"

Mai deschide-ti aripa o data si inveleste-ma cu ea.
Ascunde-ma de norii negri ce se abat din nou asupra mea,si nu-i da voie ploii sa ma ude.
Imbraca-ma din nou in hainele de sarbatoare si-nvata-ma cum sa-mi port zambetul pe chip.
Aseaza-mi peste umeri salul de matase sau o naframa verde din borangic albastru.
Mai joaca-te o data prin pletele blonde,arse de-atata soare,
Si sufla-mi peste chip noian de stele mici.
Ma ia de dupa umeri,ridica-ma in brate si trece-ma in zbor prin fumul ce se iveste iar in calea fericirii noastre.
Da-i irisului verde stralucirea din zorii diminetii si magica minune a vesnicei iubiri.
Si fa-mi fiinta sa uite ca traiesc,ca oamenii sunt aspri,ca dragostea e oarba si fericirea moare.
Ia sufletul in mana si-arata-i cerul in care se joaca ingeri...
Aduna bucatile din mine si fa-le mozaic pe fereastra celui mai inalt colt din cer.
Da-mi putere in minte si-n simtiri
Ajuta-ma sa fiu eu,cea de ieri
Ridica-ma,pentru a mia oara,din noianul de ganduri in care ma adancesc crezand ca,de fapt,asta e singura salvare...
Impiedica-mi fiinta sa se transforme-n om!



poets of the fall - fragile
Asculta mai multe audio Muzica

sâmbătă, 20 iunie 2009

Minunile din week-end

Still on the road....
Cam asta am facut,ma rog,vazut in week-end:

























vineri, 19 iunie 2009

Plec,ma,plec!
Mi-ajunge!Fara telefoane,fara calculator,fara net si mess,fara televizor.Nimic.
Mai dau diseara o tura pana la Motoare sa ma incurajez pentru minunatiile din week-end,si dupa aia plec!
Revin duminica!

Va las tema de gandire cateva intrebari,intrebate cum nu se poate mai frumos.

"Why do we sacrifice the beautiful ones?
How do you break a heart of gold?
Why do we sacrifice our beautiful souls?
Heroes of tales unsung, untold.

Why do we sacrifice the beautiful ones?
Why when they walk with love alone?
Why do we sacrifice our beautiful souls
Just trying to find their way home?"


poets of the fall-the beautiful ones
Asculta mai multe audio Muzica

Va doresc un week-end,cel putin,la fel de minunat ca al meu,cu oameni,cel putin,la fel de speciali!

joi, 18 iunie 2009

Diamonds for tears

Cos when you're sleeping right next to me, I know you're the one
So when I hear you calling my name, why do I turn away to run
I guess that's why it's raining diamonds, sweet happiness in tears
Crying heaven shed your diamonds, diamonds for tears


miercuri, 17 iunie 2009

"Am fost zmeul tau mereu"

De astazi...
...n-am sa-ti mai spun NU
...n-am sa te mai refuz nicicand
...n-o sa-ti mai spun ca nu te mai iubesc
...n-am sa te mai rog sa ma uiti
...n-o sa-ti spun sa nu ma mai suni

De astazi te ignor!
Ti-am spus odata,mai demult,ca intr-o zi ai sa te intorci si n-o sa ma mai gasesti.Ca atunci cand ma vei vrea eu voi fi plecata de mult.
Te-ai uitat la mine cu ochii mari,si un zambet tamp ti s-a asternut pe chip.
Ochii mi-au spus dintr-o suflare:"Pitic,nu te mai prosti!Stim amandoi ca o sa fii mereu aici,ca indiferent ce-as face tu o sa ma iubesti.Nu conteaza cat de departe as pleca,tu o sa ma asepti mereu cu acelasi zambet cald si ochi frumosi!"

Si da...
...pot sa te uit
...pot sa ma desprind de tot ce insemni tu si ce-a insemnat "noi"
...pot sa nu mai plang
...pot sa dau la o parte atata amar de vreme impreuna
...pot sa iubesc si altceva in afara de tine

Ei bine,de astazi nu mai sunt.
Dar am sa raman femeia pe care ai iubit-o cel mai mult,si pe care inca o mai iubesti.
Raman termenul de comparatie pentru fiecare dintre cele care vor veni.
Raman cel mai cald si frumos zambet pe care l-ai vazut vreodata.
Am fost,sunt si voi ramane cea mai minunata femeie din viata ta!
Si tocmai pentru ca stiu toate astea imi este si mai dulce sentimentul ce ti-l port acum!INDIFERENTA!

"Eu ti-am alergat prin vene,ti-am suflat cu dor pe gene..
Eu ti-am upgradat sarutul,ti-am iubit necunoscutul....

Am fost zmeul tau mereu,sa ma tii in vant nu-i greu...
N-ai stiut sa tragi de sfori,am cazut de mii de ori...am cazut de mii de ori...
...Trebuie sa zbor...
...Linistea va curge-n mine..."



Vama Veche - Zmeul
Asculta mai multe audio Muzica

luni, 15 iunie 2009

Memories keep calling


Regie.Podul de la Maxx.
O pustoaica sta sprijinita de balustrada metalica si priveste in gol,spre apa.Oricine ar trece pe acolo ar putea crede ca are ganduri sinucigase.Dar nu.Nici prin cap nu-i trece acum ca apa asta jegoasa i-ar putea oferi desavarsirea.
Se uita la apa,se uita la tei,si din cand in cand isi ridica privirea spre fereastra de la etajul 4.Pe langa ea trec oameni.Cate doi,tinandu-se de mana,cate 5,cate 1.Toti trec pe langa ea si habar n-au ca mai demult si ea a fost ca ei.Ca si ea trecea podul in fiecare seara spre Pirahna si se imbata prastie cu colegele de camera,si ea se plimba noaptea prin Politehnica,si ea se plimba de mana cu Fat-Frumos prin Regie.
Nimeni nu stie ca viata ei a inceput aici.
Nopti pierdute la chefuri in camin,gratare pe holul de la parter,macaroane cu branza facute la cuptorul electric,patul de sus.Toate au fost odata parte din ea.
Flirturi nevinovate,iubiri patimase,dorinte abia nascute si vise sfaramate.Toate au inceput aici.
Era o pustoaica,mai proasta decat acum,care credea atunci ca e abia inceputul,ca mii de orizonturi i se deschid,ca fericirea e mai mult decat atat.
Saptamani intregi dormite in alte camere,oameni pe care i-a cunoscut,si care probabil astazi nici nu-si mai aduc aminte de ea.
Chipul colegei de camera,resoul lenes care facea o ciorba in 4 ore,ultimii bani dati pe tigari.
Modulul cu gresie crem,pe care a plans atatea nopti,si a ascultat manele de la 410.Si sticla de doi litri,taiata pe jumate,plina cu apa,in care stingeau tigari,una dupa alta.
Si Friends,10 serii,vazute intr-o saptamana.
Si miercurile in Club A,negru,dermatograf mult si bocanci cu tinte.Si blugii taiati.Si rockerul ala brunet,cu parul lung si ochi frumosi.
Si Pif,prietenul colegei de camera,care dormea dezbracat si nu se pieptana niciodata,desi avea parul mai lung decat al ei.
Isi aduce aminte de toate.
Si sta si viseaza.Si Regia rasuna de studenti,de suflete tinere,de restante si resouri obosite.
Ar da 5 ani din viata sa mai stea 1 luna aici,sa mai fie tot cum o fost atunci.
Si daca s-ar putea le-ar face pe toate altfel acum.

Nu e povestea mea!E povestea unei pustoaice proaste care-a crezut ca visele pot deveni realitate,ca viata poate fi si frumoasa,ca oamenii pot fi si buni.
Aceeasi pustoaica proasta,care astazi crede ca vreodata,la un moment dat,va putea intoarce timpul.
Nu e povestea mea!Eu nu mai cred de mult in Fat-Frumos!

vineri, 12 iunie 2009

Update needed

Si pentru ca mi s-a atras atentia ca n-as fi fost acolo,iar postul de mai jos e doar o exagerare a unui vis,DOVADA:



Si-a fost VAMA...

Atatea duminici cu muzica asta,atatea nopti in care am visat si tot atatea zile in care valuri s-au spart de tarm,tot pe muzica asta.
Si le stii toate versurile,si vibrezi la fiecare acord al chitarii,si te-ai indragostit pe muzica asta,si te-ai despartit tot pe ea,si cand ii auzi ti se taie rasuflarea,si-ti e teama sa te misti sa nu strici magia.
Si te intrebi la un moment dat daca oamenii astia mai exista sau nu cumva s-au transformat in ingeri de cand nu i-ai mai vazut.
...
Oameni multi se inghesuie in fata unei scene.Si-auzi primul acord si primul sunet de toba.Si prima proba de microfon"se-aude doua?se-aude zeeeceeee?nu va auuuudddd!" Incepi sa te dezintegrezi si fiecare particica din tine se descompune.
Tremuri,iti vine sa plangi,sa-ti musti degetele,sa urli...Si totusi nu faci nimic din toate astea.Ramai ca prostul si te uiti.Si nu mai auzi si nu mai vezi nimic in jur.Doar pe ei!Doar pe EL.
Fiecare vers iti patrunde in simtire si parca plutesti. Si ei sunt acolo,sunt umani.Exista in carne si oase.Nu i-ai mai vazut de-atata amar de vreme si-ti era dor. Dar tu nu mai esti uman.Umanii nu zboara,in schimb tu,da.
Se canta mult,se tipa,se urla,se iubeste.
Si deodata,brusc totul se intuneca.Ochii ti s-au pironit pe trasaturile fetei care se schimonoseste in toate felurile.Iti doresti ca fiecare strop de sudoare ce i se scurge de pe fata pe gat,si in jos pe sub camasa alba,sa te atinga pe tine.Mainile care strang cu patima microfonul sa fie ale tale...
Iti doresti in continuare sa fii "femeia in boxeri si tricou alb.nemachiata si somnoroasa care iti ofera Zambetul in crucea diminetii.".
...
Ca un puzzle dement bucatile din tine se aduna la loc,se lipesc si te transforma in ce erai inainte.Si-ti vine sa plangi si mai tare.Si lacrimi izbucnesc in ochii tai.Ai vrea sa te asezi acolo jos,pe pietre si sa plangi.Dar multimea isterica urla-n continuare.Incepe.
"Suflet normal"
Iti aduci aminte ca si tu ai avut mai demult un suflet care a murit.Si ti-ai dori atat de mult sa-l ai din nou.Dar minunile se intampla doar in basme,apa vie si apa moarta care sa-l readuca la viata nu exista,asa cum nici Fat-Frumos nu exista.
Si-l urasti ca-ti canta tocmai melodia asta.Habar n-are el ca tu suferi,ca sufletul ti-a murit,ca ai vrea sa iubesti si nu poti.
...
Gata!Ti-ai revenit.Nebunia se apropie de final,Eugen face o ultima demostratie.

Restul nu mai conteaza.
Iti mai ramane in minte doar imaginea LUI atat de aproape de tine,mana care te-a cuprins si camasa LUI,uda fleasca,lipita de tine.

video