eternitate

Batrane ocean albastru,
Cu plete-n inele de apa
Patrunde-mi in mintea abstracta si-alunga-mi visarea din pleoapa.
Batrane,vesnic albastru
De-arunci vorbe-n spume de gheata
Nu lovi crunt in fruntea plecata
Si-nvat-o cuvantul "viata"!
Si-apoi,marete albastru,
Uneste-te cu trupul meu,
Inchide-n mine vesnicia
Sa n-o afle nici Dumnezeu.
Si-apoi tu in zadar vei plange
La poarta sufletului abis,
Am sa-ti soptesc printre zabrele:
"Acum eternitatea-i vis!"

Copilarie

...Mi-au spus sa uit de copilul din mine...mi-au spus sa-l ascund intr-o parte a sufletului la care sa nu ma mai intorc niciodata...mi-au spus sa-l las acolo,singur,pustiit,golit si flamand de vise...mi-au spus sa-l las sa moara...sau,daca e prea iubitor de viata,sa-l...omor...NU!
Nu vedeti ca sunt un copil turnat intr-un corp prea mare?Nu il vreau...E prea complicat,prea asemanator voua...Eram atat de fericita...Pana cand,dintr-o data,toti si toate au incput sa traga de mine...si uite:m-au latit si m-au lungit.Ce mai vreti de la mine?Nu va e de ajuns ca m-ati alungat din paradisul meu?Nu va e de ajuns ca m-ati adus intr-un punct unde as putea sa ma sting de neviata?...unde o singura clipa de ratacire sau de repaus ma poate distruge,ma poate reduce la...nimic...?Nu vreau sa ma las prinsa in goana dupa...dupa ce?Risc sa nu mai exist...risc sa ma dizolv incet,incet,pe masura ce devin una cu voi...Nu o sa reusiti!Niciodata!Uitati-va la mine cum raman EU.Ma inchid in mine,imi inchid ermetic corpul,ochii,gura,urechile.Asa,nimic din ce sunt eu nu o sa iasa,nimic nu o sa se piarda-o sa ma construiesc mereu-si niciodata nu ma voi plictisi de trait.Nimic din lumea voastra rece si rea nu o sa ajunga la mine.
Nu o sa ma alterati in nici un fel!O sa fiu eu si ceilalti eu,o sa-mi ajung mie,nu am nevoie de voi.O sa ma reinventez mereu pana cand o sa fiu pura...o sa fiu esentiala...Si o sa traiesc prin visele pe care nu ma lasati sa le am pentru ca va este frica sa nu va amintiti de ale voastre!...si o sa gasesc ceva bun in fiecare lucru rau...o sa traiesc intr-un continuujoc al imaginilor,ideilor,viselor,esentelor...si o sa rad sincer!O sa fiu un copil fericit.
Va e teama de mine?De ce imi ocolesti privirea?Ti-e teama sa nu te molipsesti de viata?Sunteti mici...si urati...si reci...Fugiti de colo-colo,uitati unul de altul,sunteti atat de grabiti ca nu mai vedeti micile minuni din jurul vostru...nu aveti timp de oameni,de voi...va chinuiti mintea cu tot felul de intrebari-nu vedeti ca ati ales calea cea mai complicata,va e frica sa aflati raspunsul,amanati momentul aflarii adevarului pana cand uitati de el si de toate.Faceti atatea compromisuri incat va pierdeti treptat.Totul e atat de simplu,atat de frumos.Si numai daca ati fi constienti de asta...
Eu...o sa fiu copila in continuare.
O sa merg pe strazi si o sa simt lumea,o sa traiesc rasarituri si apusuri,o sa simt fiecare particica din mine.O sa iubesc fara speranta,fara sa astept nimic inapoi,viata,oameni,visele,ideile,si tocmai asta o sa-mi dea puterea sa ma construiesc pe mine in lumea mea...

Insomnie

De cate ori nu ti-am scris iubirea noapte-amara
Si de cate ori nu te-am ascuns in minte cand ti-era teama?
Cand iti era mai rece haina stam treaza sa-ti soptesc
Povestea calda-a somnului ce ma incearca
Si acum ma lasi sa implor,ma arunci cand imi doresc
Macar o data bezna ta
Arunca-n ochii mei a ta putere si pune-mi paznici zilei macar de asta data
Da-mi pace!Strecoara-ma prin tine sa cad in visare
O ora sau doua,iti cad la picioare,
Doar da-mi implor placerea de-a-mi stinge din ganduri
Singuratatea rece,neterminate randuri imi este viata.Cosmaruri vii,mi-e teama
Razboi al dorintei,furtuna ma leaga
De asta clipa si simt ca le uit
Cu ochii inchisi puterea ma tine,
Le uit mult mai bine,
Dar uita-ma a ta,adormi peste mine
Intunericime clara,hai vino sa te gust!
Sa-ti fiu companie si-acum si in somn,
Sa-ti spun iar povesti,dar...lasa-ma sa dorm!

Fata din vis

"Picaturile de sudoare ii coborau incet,de pe spate in jos,pe cearsafurile albe,de bumbac.De la un timp simtea panza de sub el umeda si rece de parca ar fi fost o bucata de gheata care se topea lent,incrancenandu-i carnea,patrunzandu-i pana in suflet.I se facuse frig,dar nu se putea clinti.Statea nemiscat ca o pantera la panda,asteptand ca soaptele acelea care il incurajau din toate partile,care i se incolaceau-serpi in jurul trupului-,sa se rasfire treptat si,in spatele lor,asa ca intotdeauna de-a lungul anilor,sa se materializeze chipul acela care ii era atat de apropiat si atat de strain totodata.Era convins ca avea sa se iveasca si acum,acolo.la zona aceea subtire dintre vi si realitate,miracol al noptii lui-fantasma cu parul ca pacura si ochi de apa stravezii...O astepta iar,stiind ca va veni in noaptea aceea si,totusi,nimic nu era ca altadata.O simtea cum se apropie,insa,odata cu soaptele acelea misterioase,il cuprinsese o teama adanca:ceva din el il impingea sa fuga din vis,il tragea inapoi,parca,din lumea aceea ireala.Pe de alta parte insa isi dorea intalnirea cu fiinta cea stranie,ca singura confirmare ca a doua zi avea sa se implineasca ceea ce planuise.A doua zi,era ziua nuntii lui...Intr-un tarziu,soaptele contenira si,de undeva,din intunericul somnului,sclipi o lumina cu reflexe albastre-poate lumina parului ei negru-si naluca se ivi cu ochii reci de cristal,imbracata in rochie de mireasa.O privi inlemnit,avand doar timp sa se intrebe daca ea apartine Intunericului sau Luminii.
Prima intalnire
David era un copil deosebit.Citea mereu,vorbea cu iarba si cu florile,canta cu pasarile.Dar,mai presus de orice,ii placea povestile acelea stranii-legende vechi cu zei si magi sau basme cu imparati,zane si spiridusi.Crescuse apoi si fusese tot mai atras de fenomene ciudate,lumi paralele,spiritism,viata de dupa moarte.Ceea ce parintilor sai-Sonia si Andrei Molea-le parea curios si de-a dreptul ingrijorator pentru viitorul fiului lor.Si,mai tarziu,in noaptea dinaintea concursului de intrare la Facultatea de Filosofie,pe care o alesese,spunea mama,"de unul singur,fara sa ceara parerea nimanui,asa cum le facea el pe toate",atunci,in noaptea aceea,o vazuse...o visase pentru prima oara.
Dimineata ii povestise mamei visul ciudat sau strania traire de peste noapte.Dar mama zambise,ca de obicei,ingaduitor:"Te-ai gandit tu la vreo fata..."Dar Davis stia ca nu se gandise la o fata,iar nalucirea nu era nici ea o fata,ci un semn,un simbol,o prevestire,poate un spirit ratacitor sau un inger pazitor,cine stie...Luase examenul cu brio si atunci intelesese ca fantasma e de partea lui...
Inger pazitor...
O asteptase apoi un timp,noapte de noapte,inchis in camera lui,si uneori prefacandu-se ca doarme,incercand sa o atraga,sa o amageasca.Zadarnic.Nu se mai aratase.Dar,cativa ani mai tarziu,intr-o noapte de vara ii aparuse din nou.De data asta insa ceva parea a nu fi in ordine.David nu auzea cuvintele si totusi parca ingerul cu ochi de apa spunea:pericol!David deschise ochii brusc,trezit poate de nevoia de a intelege.Ca si cum privirea lui ar fi putut tintui in loc rusalca aceea a noptii.Dar ea disparuse in aceeasi clipa in care el deschise ochii,odata cu somnul si cu visul,ducand cu ea misterul acelui"pericol".David nu mai adormise pana dimineata.Se gandise,cautase,scormonise printre posibilitati,intorsese pe dos tot programul de a doua zi,cu o singura exceptie-nu contramandase partida de tenis pe care urma sa o joace cu cativa colegi de grupa.Si acolo,pe teren,simti brusc mai curamd o pocnitura puternica decat o durere in piciorul drept.Ruptura de tendon!Operatie,doua luni cu piciorul in gips,apoi inca una imobilizat la pat...Iar fantasma disparuse din nou,undeva in adancul universului necunoscut din care venise...
...sau Demon?
Dupa doi ani,intr-o vacanta la mare,David o cunoscuse pe Ioana Popa,studenta in ultimul an la Drept.Se intelesesera bine di prima clipa,aveau aceleasi gusturi,devenisera curand nedespartiti.Atunci,in prima noapte spiritul cel straniu veni din nou in visul lui David.Dar ochii ii erau acum precum otelul,si din ei ajungea la el ceva ca o amenintare,ca un avertisment.Apoi fantasma se intoarse cu spatele si parul ei flutura-catifea neagra si grea-langa umarul lui David.Mult timp dupa aceea,simtea in jurul lui adierea cu parfum dulceag-amarui,de parca totul fusese aievea.Dar mai straniu era altceva:margaretele pe care le culesese cu o zi inainte pentru Ioana erau acum aproape uscate.David se speriase.Isi dorise mereu sa traiasca o intamplare ciudata,iar acum totul se petrecea asa de repede,incat ii depasea capacitatile de acceptare.Era incredibil.Le povestise,din nou,parintilor,Ioanei,consultase si cativa prieteni pasionati de fenomene paranormale.Nu gasisera nici o explicatie cat de cat logica,si nici atat stiintifica pentru ceea ce i se intampla:naluca sau spiritul acela,ce-o fi fost,il...iubea pe David si era geloasa pe Ioana.
Cum Ioana incepuse sa ii reproseze ca incearca sa o evite si sa o indeparteze din viata lui,isi luase inima in dinti si o ceru in casatorie.Da,o iubea.Se culase mai linistit,cu sentimentul unei hotarari intelept luate.Dar noaptea aceea fusese un adevarat cosmar.Fata din vis venise iar din lumea ei si parea a se fi transformat intr-un demon cu ochi metalici si taiosi.Aparuse si disparuse de cateva ori,de parca l-ar fi certat si l-ar fi ameninta pe David,de parca mereu isi amintea ceva sau parca s-ar fi luptat sa ramana mai mult in visul lui,aidoma unei femei revoltate impotriva sotului infidel.Apoi se facuse nevazuta,lasandu-l pe David prada unei stari de tulburare,uluire si iritare,pe care zambetele in coltul gurii ale Ioanei,privirile neincrezatoare ale parintilor si pregatirile de nunta nu faceau decat sa o amplifice.O pace ciudata coborase insa,dupa aceea,in noptile lui.Pana in noaptea de dinaintea nuntii...
Razbunarea
Tarziu in noapte,statea lungit in pat si stia ca aratarea avea sa vina.Presimtea.Era aproape,dand parca tarcoale sufletului sau.Si o astepta.Sa o vada si sa o infrunte.Sa-i explice ca viata lui nu se poate reduce la un vis.Dar daca visul este un fel ciudat de realitate?...Gandul il facu sa tresara.Daca strania faptura ar trece pragul spre lumea lui...zambi.Ce absurd!Asta nu era posibil decat in filme...
Era aproape miezul noptii.David nu reusea nici sa adoarma,nici sa uite de misterioasa fantasma a noptii.Ani intregi il atrasese,il chemase,parca ar fi vrut sa-l ia dincolo,in dimensiuni nebanuite de mintea omeneasca.O astepta iar,stiind ca va veni,dar nimic nu mai era ca alta data.Teama,o teama ciudata il ametea...Si,ditr-o data ea se ivi,cu ochi oteliti,imbracata in rochie de mireasa,cu parul pacura,revarsat pe umeri.Ochii de fier ii devenisera mai fosforescenti,precum ai salbaticiunilor in noapte.Lui David i se facuse atat de frica incat incerca sa fuga dar picioarele ii erau zidite,parca,intr-un bloc de beton.Incerca sa strige,dar cuvintele i se amestecau in gat,sufocandu-l.Naluca venise mai aproape,si deodata mainile ei se intinsera spre el.Teama se prefacu in groaza.Ceva,ca un cleste,i se stranse in jurul inimii si visul se stinse in intuneric...
David Molea a murit in aprilie 2007,in noaptea dinaintea nuntii lui."Stop cardiac"-spunea sec certificatul de deces.Nu fusese bolnav,inima nu ii daduse niciodata necazuri.Firul vietii unui tanar de 28 de ani se franse in modul cel mai ciudat.
Putini au fost cei care au observat pe gatul luiDavid cateva urme mai inchise la culoare,ca ale unor degete puternice si hotarate.Iar ochii lui cei verzi capatasera o transparenta stranie,precum a unui cristal necunoscut..."