miercuri, 22 iulie 2009

Ulita copilariei

Franturi din mintea de copil,imagini si miresme ce mai revin din cand in cand,in zorii zilei sau seara,printre vise.
Cu liniuta de la capat:
-o curte mare,cu gradina,si gramezi de nisip.
-Valerica,primul cal care mi-a ingaduit sa-l incalec.nu aveam mai mult de 4 ani jumate
-Dic si Tita,cainii lup,pe care iarna ii transformam in Husky,si-i inhamam la sanie
-jocurile din miez de noapte,pe ulite,cand ne credeam in "Mica Sirena","Zorro" sau vestul salbatic
-"ratele si vanatorii","castel","fata ascunselea" si cartofii vecinilor,culcati la pamant dupa ce ore intregi ne straduiam sa ne ascundem printre ei
-mirosul de paine calda din bucataria mica
-doi frati ce refuzau cu desavarsire sa ma ia oriunde
-chipul mamei iarna infasurat in basmale groase
-focurile de tabara instalate ad-hoc pe marginea santului
-plimbarile de duminica pe soseaua principala
-traista cu care mergeam la colindat,plina de nuci si covrigi
-mirosul de cartofi noi,inabusiti si salata de rosii cu ceapa
-durerile de burta imaginare care-mi provocau crize de plans(doar atunci cand mama era mai departe de 100 de metri de mine)
-"Domnul Trandafir",citita fortat intr-o zi de vara,tolanita pe o patura rosie,la umbra unui salcam
-buchete imense,din narcise sau ghiocei
-prunele necoapte
-poezii spuse in gura mare,catarata pe niste schele uriase,in fata unui grup de constructori,care se luptau sa ridice o moara
-ARO,cu motor de Campulung,prima masina a tatei
-rucsacul din piele maro,adus din Germania,in clasa 1,care avea sa-mi care cartile inca vreo 7 ani.azi mai zace prafuit undeva prin pod
-zeci de borcane cu gem,la care muncea mama zile intregi de vara,depozitate frumos in"casa cu gutui"
-Dunarea,aflata la nici 4 km de casa
-durerile sufletului,provocate de fiecare fisa de internare a mamei
-povestile vanatoresti si pescaresti ale tatei
-teii mari,din curtea scolii,in care ne cataram fara frica sa adunam flori pentru ceai
-palmele pe care le aplicam regulat colegilor de clasa
-primul sarut,din clasa a 7-a
-praful ulitelor in care imi taram picioarele in fiecare zi de vara
-sacii intregi de carpe,din care faceam haine la papusi
-gramezile de grau,in care "ma scaldam",imaginandu-mi piscine limpezi
-mirosul de lemn de fag sau de teracota incinsa,din casa in care am copilarit
-cirese,caise,gutui,struguri!toate culese proaspat
-gustul de must tulbure si mustatile vinetii
-prima mamaliga facuta in clasa a 5-a
-drumul scurt spre scoala si castanele de la domnul Popartac
-Doamna Moraru
-nuntile din vecini
-cuptorul mare,din lut,din curtea matusii,care cocea neobosit cozonaci si paine in zile de sarbatoare
-"O scrisoare de la Muselim-selo",spusa tare si raspicat,cu intonatie,in fata unui auditoriu numeros,la Caminul Cultural

Au trecut atatia ani si s-au schimbat multe.Ulitele satului au inlocuit piatra cu asfaltul,traditionalele fantani,adanci de 15 metri au fost schimbate pe robinete si furtune iar noaptea luminata de neoane imense,asezate la fiecare poarta.
Pare ca nimic nu mai e asa cum a fost.
Si totusi sufletul mi-e tot acolo,satul meu e cel mai mare si frumos,vecinii sunt cei mai buni,iar laptele abia muls imi produce aceeasi placere.

Eu am crescut,prietenii au plecat,sateni au murit.
Monstrii copilariei,insa,au ramas tot acolo,neclintiti,si inca ma fac sa plang.
Dintre blocurile gri de beton,chipul mamei infasurat in basmale groase imi apare mereu!

8 comentarii:

SmallStrAnger spunea...

Si eu stateam tot pe o paturica rosie :)
Eu nu aveam Dunarea, dar aveam garla care imi tinea loc de apa marii (iarna :d).
Dar aveam o casa bantuita (ce frica ne era :D)
Nimic nu mai e la fel.
Nici casa nu mai e noastra :)

Jokerstyle spunea...

Oricum ar fi...casa parinteasca este acasa

sabina spunea...

@smallstranger: nimic nu mai e vreodata la fel1:)

sabina spunea...

@joker: intotdeauna!:)

UN OM spunea...

ai avut o copilarie savuroasa. ce pacat ca unele lucruri nu pot bate pasul pe loc. imi amintesc si eu de curtea bunicilor pe unde mi-am petrecut o buna parte a copilariei. dupa moartea bunicilor ... curtea a fost inghitita de buruieni... apoi a fost cumparat de niste tigani... casa demolata... acum curtea a fost iar vanduta... are un gard nou, si o casa la fel.... pomii in care ma cataram in copilarie au disparut... nimic nu mai este la fel... ce pacat

sabina spunea...

@un om: am avut!singurul lucru pe care il regret e ca nu m-am bucurat mai mult.
casa in care am crescut nu mai e a noastra.dar ulita e tot acolo,satul la fel.si revin de cate ori pot sa respir aer prafuit,dar curat de tara:)

anjelin spunea...

da, no comment........picioarele prin praful de pe ulita in amiaza-mare a zilelor de vara cand nu era nici tipenie de om, sau poate doar ''fata morga'' cauzata de caldura excesiva.....au trecut sabina......dar totusi au ramas undeva ascunse intr-o camaruta a inimii noastre......cel mai tare post de pana acum, chiar mai tare decat povestea, poate pt ca retraiesc si eu prin el acele momente.....felicitari, promit ca dau o felie din tortul diplomat pt asta....

sabina spunea...

anjelin: in timp ce scriam m-am gandit si la tine.cine ar putea intelege mai bien imaginile astea daca nu un om de-acolo?!
tort nu-i nevoie sa dai,vin eu singura sa-mi iau:))

Trimiteți un comentariu