fetita se plimba desculta pe malul marii si imprastie cu degetele-i micute spuma albicioasa ce ramane in spatele apei...valurile furioase ce-i izbesc din cand in cand picioarele firave nu o sinchisesc apropae deloc!scoate din cand in cand un chiot si rade cu pofta!
incet incet descopera senzatia minunata pe care i-o provoaca apa ce se prelinge pe trupul ei!o picatura de mare ii atinge buza de sus si indrazneste sa o guste...ce gust ciudat are!n-a mai baut niciodata apa din-asta!
se apleaca sfioasa,atinge cu varful degetelor valul care se apropie primul vijelios catre mal,si apoi gusta,pentru a se convinge ca e acelasi gust de mai devreme,un gust parca sarat!
intoarce doua secude capul si arunca o privire parintilor care stau sub umbrela mare si alba,la vreo 10 metri departare de locul unde se afla ea!apoi brusc alearga,incercand sa prinda valul pe care la gustat!dar el se duce departe,si ea dupa el!
fetita e prea mica si nu stie sa inoate...
acum,s-a facut mare si a invatat sa scrie!ii trimite cand si cand scrisori mamei si-i povesteste aventurile ei!
i-a povestit de delfinul Mondi,cu care s-a imprietenit din prima clipa si care ii arata minunatiile adancurilor!a vazut bacuri de pesti,galerii de coral,mii de scoici de perle si alge ciudate!
batranul rege rechin,o aseaza in fiecare seara pe genunchii lui si-i spune povesti minunate!pana acum i-a spus istoria marilor,a tuturor speciilor de pesti,a castelului in care traiesc si acum au ajuns la cele cu sirene!abia asteapta sa le auda,mai ales ca sirenele sunt prietenele ei!in fiecare dimineata se joaca cu ele,se plimba pe langa castel,ii impletesc cosite si i-au facut un leagan din alge!
fetita mai are o barcuta,facuta din alabastru si batuta in perle negre!cu ea se plimba ziua prin castel,cand are Mondi treaba,si canat la micuta mandolina pe care a primit-o cadou de la un guvid!
acum,tot ce-si mai doreste este un toiag din os de orca,asa cum are regele!
noaptea la culcare sotia regelui,care e o fermecatoare meduza,o pune in patul ei,o frunza de nufar,si o inveleste cu o petala de floare!
fetita e fericita si cel mai mult ii place gustul sarat al apei...

se pare ca iarasi a plecat...s-o fi dus sa se relaxeze,o fi obosit de atata fericire!
sau s-o fi dus sa mai vada alte minunatii ca sa ma faca iarasi fericita...
nu stiu exact unde e si nu stiu sigur daca chiar a plecat,sau e in continuare aici...da asa un dor mi s-a facut de el:(si-mi este dor pentru ca-l iubesc...e al meu,si atat!poate ca o sa par egoista dar nu vreau sa il impart cu nimeni.mi se pare imposibil sa fac vreodata asta...
dintre toate care ma inconjoara el ma iubeste neconditionat,si stie mereu ce-mi trebuie ca sa zambesc.imi tine de cald si-mi provoaca cei mai minunati fiori.el imi da voie sa visez si face tot posibilul sa mi le si implineasca.tot el ma face sa plang din cand in cand,doar ca sa-mi aduca aminte de el!
pentru ca eu,asa nesimtita sunt cateodata ca uit complet de el,si nu-i mai dau atentie.ma trage parca de maneca si ma face sa plang!si atunci ma intorc sfioasa la el si-i spun ca tocmai mi-am amintit cat de mult il iubesc.
nu m-a certat niciodata pana acum,si nici nu mi-a facut vreun repros.ma lasa sa fac e vreau,sa iubesc ce si cat vreau,sa ma duc unde vreau!si nu de fiecare data il iau cu mine.de cele mai multe ori il las acasa si-l gasesc la intoarcere.
dar ieri cand m-am intors nu mai era acolo.si venisem horatata sa-i spun tot ce inseamna el pentru mine si ca nu vreau sa mai plec niciodata fara el!l-am cautat peste tot sa-l iau in brate si sa-i soptesc iubirea...dar nu l-am gasit!
mi-a lasat in schimb aroma de el,prezenta si bucuria lui,zambetul si amintirea ochilor!
am oftat adanc si i-am urlat ca-l iubesc...sa fiu sigura ca ma aude!de cate ori a fost plecat nu l-am simtit ca acum!niciodata nu mi-a lasat atata iubire si caldura,niciodata nu mi-a lasat speranta ca se intoarce,niciodata nu mi-a lasat un bilet lipit pe oglinda din baie!de data asta a facut-o!
si tot el mi-a lasat in baie,in scoica in forma de fluture,o perla mica,de culoare alba!mi-a scris pe biletel ca la intoarcere o sa o puna intr-un inel,ce-mi va ipodobi penultimul deget al mainii stangi pentru tot restul vietii.
nu am timp si nici nu vreau sa stau sa analizez prea mult oferta...mi-e teama ca daca o gandesc prea mult s-ar putea sa refuz!si nu vreau asta nici in ruptul capului...
o sa-l accept cu mare bucurie.oricum,de mult timp ma simt a lui...si e cel mai minunat sa stii ca cineva te iubeste neconditionat,iti iarta toate tampeniile si greselile.
probabil,voua o sa vi se para ciudat ca eu o sa ma marit cu sufletul...dar e singurul care mi-a aratat ca ma iubeste!
si eu te iubesc suflete!