luni, 15 iunie 2009

Memories keep calling


Regie.Podul de la Maxx.
O pustoaica sta sprijinita de balustrada metalica si priveste in gol,spre apa.Oricine ar trece pe acolo ar putea crede ca are ganduri sinucigase.Dar nu.Nici prin cap nu-i trece acum ca apa asta jegoasa i-ar putea oferi desavarsirea.
Se uita la apa,se uita la tei,si din cand in cand isi ridica privirea spre fereastra de la etajul 4.Pe langa ea trec oameni.Cate doi,tinandu-se de mana,cate 5,cate 1.Toti trec pe langa ea si habar n-au ca mai demult si ea a fost ca ei.Ca si ea trecea podul in fiecare seara spre Pirahna si se imbata prastie cu colegele de camera,si ea se plimba noaptea prin Politehnica,si ea se plimba de mana cu Fat-Frumos prin Regie.
Nimeni nu stie ca viata ei a inceput aici.
Nopti pierdute la chefuri in camin,gratare pe holul de la parter,macaroane cu branza facute la cuptorul electric,patul de sus.Toate au fost odata parte din ea.
Flirturi nevinovate,iubiri patimase,dorinte abia nascute si vise sfaramate.Toate au inceput aici.
Era o pustoaica,mai proasta decat acum,care credea atunci ca e abia inceputul,ca mii de orizonturi i se deschid,ca fericirea e mai mult decat atat.
Saptamani intregi dormite in alte camere,oameni pe care i-a cunoscut,si care probabil astazi nici nu-si mai aduc aminte de ea.
Chipul colegei de camera,resoul lenes care facea o ciorba in 4 ore,ultimii bani dati pe tigari.
Modulul cu gresie crem,pe care a plans atatea nopti,si a ascultat manele de la 410.Si sticla de doi litri,taiata pe jumate,plina cu apa,in care stingeau tigari,una dupa alta.
Si Friends,10 serii,vazute intr-o saptamana.
Si miercurile in Club A,negru,dermatograf mult si bocanci cu tinte.Si blugii taiati.Si rockerul ala brunet,cu parul lung si ochi frumosi.
Si Pif,prietenul colegei de camera,care dormea dezbracat si nu se pieptana niciodata,desi avea parul mai lung decat al ei.
Isi aduce aminte de toate.
Si sta si viseaza.Si Regia rasuna de studenti,de suflete tinere,de restante si resouri obosite.
Ar da 5 ani din viata sa mai stea 1 luna aici,sa mai fie tot cum o fost atunci.
Si daca s-ar putea le-ar face pe toate altfel acum.

Nu e povestea mea!E povestea unei pustoaice proaste care-a crezut ca visele pot deveni realitate,ca viata poate fi si frumoasa,ca oamenii pot fi si buni.
Aceeasi pustoaica proasta,care astazi crede ca vreodata,la un moment dat,va putea intoarce timpul.
Nu e povestea mea!Eu nu mai cred de mult in Fat-Frumos!

13 comentarii:

Little Miss Sunset spunea...

am auzit de atatea ori de fat-frumos ....
eu zic sa-l cauti doar daca esti ileana cosanzeana, daca nu ... cauta-l pe cel care e facut pentru tine si nu pe fat frumos

sabina spunea...

@littlemisssunset: Fat-Frumos e construit sa ia atatea forme...si pentru fiecare e altfel,nu neaparat ala din povesti,cu plete blonde si pe cal alb!

SmallStrAnger spunea...

Eu l-am gasit pe Fat-Frumos :|

sabina spunea...

@smallstramger: so,you're the happy one!:)

Jokerstyle spunea...

Stii tu vba aia..."muti nu muti vremea "dansei" trece"( adaptarea e ca sa nu vb urat, intelegi tu).
So...amintirile sunt frumoase, dar cam atat.

sabina spunea...

jokerstyle: cat de plastic esti!sa nu te mai recunosc:))

Jokerstyle spunea...

...pai ce fantastic e in plastic :P

nina spunea...

Sabina, lasa amintirile, toti le avem. Mai frumoase sau mai urate, le ducem cu noi toata viata. Ne obisnuim insa cu ele, la timpul trecut. Ceva despre prezent sau cateva ganduri de viitor? Sa auzim!

sabina spunea...

@nina: da,toti le avem,si din pacate unii dintre noi ne agatam de ele mai mult decat ar trebui!
prezentul e cam fad,iar viitorul suna bine!pacat ca suna ocupat:)

nina spunea...

Mai incearca. S-ar putea sa-ti raspunda mai repede decat crezi. :)

sabina spunea...

@nina: e posibil si asta!abia astept:P

UN OM spunea...

frumos scris... fara sa-mi mai dau cu parerea despre faeti frumosi, amintiri sau poduri peste timp. frumos scris

sabina spunea...

@un om: multumesc!:)

Trimiteți un comentariu