Dulce autodistrugere

...cand peretii garsonierei iti raman mici si incep sa te stranag
...cand iti doresti mai multe ore de munca doar ca sa nu te mai gandesti la tine
...cand le zambesti celor din jur mai mult decat ti-ai zambit tie vreodata
...cand iti obligi creierii sa nu mai gandeasca
...cand iti fortezi inima sa nu mai simta
...cand te folosesti de autoizolare ca sa scapi de tot
...cand ti se pare ca viata s-a oprit in loc,tocmai cand ar trebui sa alerge mai repede
...cand dupa o noapte pierduta in sticle de bere si pasi nebuni de dans,fara sa te uiti la oameni te prabusesti in uitare
...cand te ascunzi intre copertile cartilor si dupa pixuri
...cand pastrezi la distanta tot ce ti-ar putea aduce aminte de trecut
...cand planuiesti sinucideri perfecte,dar lesini cand simti miros de spital
...cand te trezesti noaptea si nu te poti misca pentru ca visezi oamnei care mor
...cand plangi pentru ca doctorul iti spune"e bine",si tu,in idiotenia mintii tale,ti-ai dori sa nu
...cand plagi de mult uitate incep sa se deschida si sangereaza
...cand razi de lucruri si oameni care altadata te-ar fi facut sa plangi
...cand trantesi usi in fata oamenilor care vor sa revina,si-n fata carora ai ingenuncheat o data
...cand pierzi duminici intregi in anticariate,in loc sa dormi
...cand nimic nu te mai infioara,si nici inspaimanta
...cand nimic nu mai are sens
cand toate astea...
incetezi sa mai fii uman si incepe autodistrugerea.
dicolo de astea este nimic,sau totul.