Lucrurile simple ale oamenilor complicati

Se ascunde in spatele nucului batran,de teama sa n-o vada si sa-i citeasca dragostea in ochi.Cu gesturi fine strange in brate copacul rece.Toama a venit de mult si a luat cu ea toata viata din jur.
Numai peste suflet n-a batut vantul si n-a secatuit simtirea.El a invatat ca ea e acolo,si ea stie ca-i este drag.
Isi aduce aminte ce a visat azi noapte.
Un club ascuns in spate la Universitate.Niste scari obscure duc spre un ring de dans,plin de vamaioti.Dar ei nu-i dau voie sa intre.Hainele ii sunt ude,de la ploaia prin care alergase ceasuri intregi.Iese deznadajduita si se roaga de oamenii din strada sa-i dea si ei o tigara.Dar toti ii intorc spatele.Cainii o musca,si latra la ea.Pe rand ii bate pe toti.
Mai tarziu e in fata unei cladiri,pe cealalta parte de Universitate.Se uita plangand spre geamurile inalte de unde se aude muzica.Stie ca el e acolo,cu o alta ea.
Vine,si-ncepe sa planga.Ea-l ia in brate,asa cum ar fi facut cel mai bun prieten al lui.El plange in continuare.
"-Imi pare rau.N-a fost calea pe care trebuia sa o aleg.
-Poate ar trebui sa te intorci.
-Daca as sti ca am cum,daca as vedea macar o portita deschisa.
-Deschide ochii!"
Ii saruta obrazul asa cum i-a placut mereu s-o faca.
El,patimas din fire,nu rezista sa nu-i simta buzele.O strange tare in brate si ea uita ca mai exista si altceva.
Dar alarma suna si ea se trezeste.Acum stie ca n-a existat nimic.Nici caini,nici vamaioti,nici el,si nici sarutul atat de real.
Acum,in Gradina Icoanei,fuge in continuare de el.Oricat si-ar dori,stie ca n-ar mai avea curajul sa faca ea primul pas.Dar amintirele cu gust de cafea o fac sa-l doreasca si mai mult.
Inceteaza sa se mai ascunda si iese in lumina primului felinar.
Dar el se transforma in umbra,si dispare inca o data in noapte,de parca nimic n-ar fi fost.
Toamna isi ia ce-i apartine si mai lasa in urma visele a doi oameni care se apropie si se departeaza,din ce in ce mai singuri.
Uitarea ii arunca in valtoarea nebuneasca a noptii.