monolog...cu mine

ti-e dor de tine,asa-i?stiu pentru ca te vad.stiu pentru ca simt!iti vad ochii tristi in fiecare dimineata si ma gandesc cum si ce sa fac sa mai zambesti o data!
si sa stii ca si mie mi-e dor de tine.mi-e dor sa te vad cum iti alearga degetele lungi pe tastatura neagra,dand nastere altor si altor randuri de vise,de povesti,de lumi magice.
nu ai putea oare sa renunti la umanitate si sa te transformi in inger?ce-ar fi sa devii doar un val,o boare de vant,o raza de lumina?nu crezi ca asta te-ar ajuta sa nu mai plangi?prea devreme iti sunt ochii obositi de plans si umerii apasati de poveri si sufletul aproape mort si trupul had!
e prea devreme pentru toate astea!de ce nu intelegi?de ce nu vrei sa faci ce e normal pentru vremea ta?nu ai atins maturitatea deplina sa poti sa te gandesti la viitor si la ce ai putea,ai vrea sau ar trebui sa faci maine.renunta la toate pentru o clipa si fii tu.gandeste-te la tine si la nimic altceva.oare viata asta pe care o ai nu te-a invatat ca nu conteaza nimic mai mult decat tine?drumul asta care duce inevitabil catre moarte ar trebui sa fie un lung periplu de cantece si bucurie,de vise,de speranta,de dragoste.nicidecum sa fie presarat cu atatea lacrimi si ganduri sumbre.
incearca sa ma asculti,te rog!abandoneaza-ti mandria si ambitia asta nebuneasca de a face atat de multe.

azinoapte te-am abandonat.te-am lasat inchisa in casa si eu am plecat sa bantui pe strazi singura.mi-era dor sa fiu singura!nu,nu eu cu mine!doar eu.parca m-am regasit.am alergat desculta pe strazi,m-am daruit ploii si am respirat tot aerul din lume!mi-a venit sa plang si stii ce?am plans!am tipat din toate puterile si am iubit lumea.am cantat cu tudor si cu dana.apoi mi-a cantat tot dana ceva frumos...ceva cu "tine" sau "tu".mi s-a facut dor de tine si m-am intors acasa.te-am gasit exact unde te lasasem,ma asteptai.stiu ca fara tine n-am nici un rost si fara tine n-as exista catusi de putin.noi impreuna suntem o singura fiinta,suntem EU...sau TU!