....souviens-toi du temps passe

Remember the time...souviens-toi du temps passe...erinere dich...adu-ti aminte.
Cate moduri mai mult sau mai putin complicate de a spune acelasi lucru...lucru care,ciudat,nu poate fi explicat sau exprimat in cuvinte!
Ar trebui totusi,macar din cand in cand,sa ne rascolim sertarul prafuit cu "aduceri aminte" pentru a putea sa ne dam seama de ceea ce suntem.Ar trebui totusi sa uitam uneori de prezentul sufocant si mai ales de viitorul"genial" pe care-l visam si sa privim in urma,nu neaparat ca sa ne dam seama ca am pornit pe un drum mai mult sau mai putin gresit,ci pentru a vedea frumosul trecut,caci,nu-i asa ca...ceea ce ne parea in trecut o catastrofa,un naufragiu,pare acum insignifiant,vesel chiar,iar "marile realizari" devin in final doar frumoase momente de prea scumpa fericire.
Suntem altfel acum...poate altii..cautam cu disperare pseudofericirea pierduta...de ce oare am fost osanditi sa ne dam seama prea tarziu?
...oare omul e doar o fiinta programata "sa dea in gropi"?
Melancolie,ce forte ascunzi?Ce energii ideale scoti la iveala?
Concluzii,scheme,planuri,harti,vise,amagiri,sperante...toate pier,sunt estompate de timp...si timpul,de fapt nu exista decat pentru ca l-am creat noi ca sa avem ideea iluzorie ca noi suntem cei ce conduc,sau,de fapt,cei ce se conduc.
Unde?Unde se grabeste toata lumea?Si de ce?Totul pare a se fi rasturnat...totul pare ca agonizeaza,dar oare nu facem noi portretul lumii din jur ghidandu-ne doar dupa propria imagine?
Agonizez?Traiesc haotic?Resimt singuratatea"eului meu liric"stupid,insomniac si parasit?
"-Persica,revino-ti"imi striga din amintire o voce cunoscuta
"-Da pumpkin,imi revin!",raspund cu zmabetul pe buze si incep sa-mi amintesc orele de veselie quasiisterica de aseara din Laptarie
"-Un ceai verde cu lapte si melodia mea preferata,va rog!"imi rasuna in minte propriile-mi cuvinte.
"-Adevar sau provocare?"
"-Si ce mai spune lumea despre mine?"
"-Am I shining?"
"-Te-ai tuns?"
"-Mergem maine la patinoar?"
"-Am baut tequila"
"-What's uuuuupppp?da'mai bine te sun"
"-De ce nu mi-e pus cireasa in cocktail?"
"-Oare unde-i "toujours plus belle"?"
"-Ma marit cole"
"-Ce bine arati!"
"-Ce ai?"
"-Ma deprima melodia!Ma face sa-mi aduc aminte de ceva...sau poate de cineva"
Intrebari,franturi de fraze si de discutii cotidiene si un singur raspuns..."ma deprima"!Arunc cuvintele mult prea usor...depresia nu e decat tristete,iar tristetea de acum va deveni maine,in alte circumstante,o simpla amintire a unui moment de framantare adolescentino-insomniaco-fatalisto-singuratica...ce cuvinte mai inventez si eu...macar imaginatia sa nu mi-o pierd...si optimismul meu etern...macar cu atat sa raman...cu astea si cu textul care se scrie de la sine acum...Un nou cuvant,un nou gand,o noua idee,in final totul devine doar o noua amintire mai mult sau mai putin pierduta in valtoarea trecutului mereu prezent in mintea mea.
Genial!Cu adevarat genial a fost cel ce-a inventt cuvantul"genial"!
Am reinceput o serie de aberatio-mentalis-spitali...e perfect...insemana ca inca mai e loc in caseta mea cu "aduceri aminte"...