sanul meu e fericit,priveste!

chiar e...sau cel putin a fost pret de cateva ore,mai multca niciodata.
nu mi-ai simtit parfumul pe perna cand te-ai trezit de dimineata?l-am lasat acolo cand am plecat in graba.m-am trezit si te-am vazut zambind.m-am gandit ca ma visezi si am fugit...pentru ca eu sunt asa,ca in vis.in schimb mi-am lasat amintirea peste tot.o sa ma simti in aroma cafelei si in fumul de tigara.o sa-mi vezi conturul buzelor pe tigara aia din pachetul tau,pe care am lasat-o aprinsa in scrumiera.
asternuturile tale aranjate intr-o dezordine indescriptibila inca mai pastreaza dulcea savoare a trupului meu istovit,lipsit de orice urma de pudoare...iar pe pieptul tau se mai zaresc ici si colo urmele de ruj aruncate salbatic,intr-o nebunie crunta.
camera arata de parca ne-am fi luptat o noapte intreaga.si judecand dupa urmele adanc incarnate de unghiile mele in spatele tau aproape perfect,ai zice"chiar asa e"!
cand de fapt noi...ne-am pierdut intr-o iubire infinita ceasuri in sir.EU si TU am devenit intr-o clipa o singura fiinta,de parca am fi fost asa de doua vieti.buzele nu se mai saturau unele de altele,iar trupul meu inca mai tresare la gandul limbii umede...caldura gurii tale parca ar fi vrut sa incalzeasca un univers intreg...sudoare corpurilor dezgolite parca complotase cu toate celelalte,singuru-i scop fii apropierea noastra intr-o inclestare si mai mare.incheieturile degetelor si pielea sensibila a coatelor si uitasera ca pot provoca fiintei astfel de trairi.iar sanii mei...niciodata parca nu au fost mai fericiti.m-am lipit de tine si nu m-as fi departat pentru nimic in lume.si tu-ti doreai acelasi lucru...la toate astea sa nu existe si un sfarsit...
am ramas asa,intrupati pana cand am cazut rapusi de oboseala,si ne-am continuat iubirea in vis...dar parca n-a mai fost la fel...
mi-e teama ca o sa sterg saruturile tale de pe intregu-mi corp si voi ramane dezgolita in vazul intregii lumi...dar asa as face loc pentru cele ce vor sa vina de acum incolo...
si parca...nimic din toate astea nu s-a intamplat.adica,am fost tu si eu,impreuna.dar nu am fost eu la tine.nu eu am plecat in zori.si toate senzatiile am impresia ca s-au amplificat prea mult.mult mai mult de fapt decat a fost de fapt.si de fapt,eu imi amintesc de tine candmiros cafeaua si cand trag insetata din tigara,eu am lenevit o zi intreaga in asternuturile cu miros de tine...EU am fost cea care a ramas.iar in urma ta s-a desfarutat genericul unei pelicule.nu mi-am dat inca seama daca a fost un film artistic,daca are mai multe parti,daca scria "to be continued" sau daca a fost doar sfarsitul primului episod dintr-un lung serial
atatea cuvinte si nu pot sa explic ce a fost de fapt,nu inteleg.dar poate voi intelege data viitoare...si atunci... "buzele mele te vor mangaia
unde tu nici cu gandul nu gandesti
am sa-ti arat doi sani cum n-ai vazut
si o sa salivezi ingandurat
am sa ma-ncolacesc in jurul tau
si-am sa te sfasii intr-un sarut
incet, incet nu vei mai rezista
te vei tranti cu mine la pamant
si intr-un sfert de ora vei uita
de toata viata ta..."astept sa revii...

"ti-ai tras blog?"

discutam cu un prieten aseara...aveam status la mess adresa de blog,poate erau curiosi care aveau chef de citit.a ras de mine ca mi-am facut blog si a zis ca lui i se pare penal...asa sa fie?mie chiar nu mi se pare.mi-am facut blog ca sa scriu.ma simt cel mai bine cand scriu,si nu am fost niciodata genul care-si ascunde "operele "de ochii lumii,ba din contra.imi doresc ca ceilalti sa citeasca ce scriu.ador lucrul asta.dar mai ales imi place sa primesc feedback-uri...de bine de rau,nu conteaza.asa i-am zis si lui.si m-a intrebat de ce nu scriu un roman.pentru ca momentan nu ma simt in stare.nu cred ca am puterea necesara sa scriu un super roman,care sa aiba succes.iar un esec m-ar demoraliza complet si ar pune categoric punct carierei mele de scriitor.de fapt nici nu stiu daca o sa fiu vreodata in stare sa scriu un roman.mie-mi plac povestile scurte,si de obicei fara final.oare o carte de proza scurta ar merge?asta daca m-as hotara vreodata...de fapt,am stabilit cu un prieten ca o sa-i las tot ce am scris de-a lungul anilor si el le va publica cu ajutorul lui Dinescu "post mortem"...cata glorie o sa am:))