skip to main |
skip to sidebar
Sta pe banca unuia dintre cele mai frumoase parcuri ale Bucurestiului.
Deschide laptopul si mai scrie o fraza despre lume.Conversatia de alaturi o face sa tresara
"Se duce si vara!Ce scurta a fost.Ah,si nu-mi place iarna deloc!
Lasa iubire!iarna,vara,tot a mea esti."
Stie ca nu-i frumos sa plangi in public,dar nu se poate abtine.Pentru ca odata,mai demult,cineva a minti-to la fel de frumos si pe ea!
A crezut ca e frumos,ca e bine,ca nu se poate termina niciodata!
S-a straduit sa mearga mai departe,sa creada din nou,sa mai simta ceva.
A sfarsit de fiecare data prin a se minti singura.Pentru ca n-a invatat ca dragostea nu tine de un singur om,ca fericirea n-o gaseste doar la el.
N-a invatat sa nu mai faca atatea comparatii.Nu stie sa nu se mai gandeasca la el.
Tuturor le-a lipsit ceva ce avea el.Fie zambetul,fie strangerea de mana,fie ochii,fie sarutul.Sau poate...nevasta.
S-a oprit la unul sau la altul,la EL sau la celalalt.
Si de fiecare data l-a visat pe el.
Si azi,aici in parc,tot la el se gandeste!Daca s-ar intoarce,daca l-ar mai vedea o data...
Desi e constienta ca el i-a facut cel mai mult rau.Mai mult decat i-ar fi putut face 100 de barbati la un loc.
E inca un copil care viseaza ca viata e ca-n povesti,si ca a ei va fi una dintre cele cu happy-end.
Dar povestile sunt triste si mor.Si lasa in urma lacrimi ce curg ani de zile,zambete fortate si suflete ratacite ce se mai chinuie si azi sa-si revina.
Azi,cand oamenii plang sfarsitul verii,ea asteapta iarna.
Poate pentru ca-i place,poate pentru ca-i aduce aminte de el,poate pentru ca atunci isi ascunde fata in fulare si plange.
Sau doar pentru ca asteapta o iarna a ei,o iarna cu ei.
Ii este dor de el,si stie ca nu e bine.
Si mai stie ca in toti l-a cautat pe el.Si ca de fiecare data tot cu gandul la el a plans.
Despartirile i-au adus de fiecare data bucurii ce-au tinut cateva ore,pana si-a dat seama ca niciodata el n-o sa mai fie acolo,unde credea candva ca e locul lui.
Viata se intoarce in parc,unde ea se pregateste sa plece.
In metrou,el!De mana cu aceeasi ea.
Se lipeste de usa si coboara la prima statie.
Nicu Alifantis - Decembre
Asculta mai multe audio Muzica
...pentru ca nu mai e de mult doar disperare si lacrimi
marți, 25 august 2009
DECEMBRE
Sta pe banca unuia dintre cele mai frumoase parcuri ale Bucurestiului.
Deschide laptopul si mai scrie o fraza despre lume.Conversatia de alaturi o face sa tresara
"Se duce si vara!Ce scurta a fost.Ah,si nu-mi place iarna deloc!
Lasa iubire!iarna,vara,tot a mea esti."
Stie ca nu-i frumos sa plangi in public,dar nu se poate abtine.Pentru ca odata,mai demult,cineva a minti-to la fel de frumos si pe ea!
A crezut ca e frumos,ca e bine,ca nu se poate termina niciodata!
S-a straduit sa mearga mai departe,sa creada din nou,sa mai simta ceva.
A sfarsit de fiecare data prin a se minti singura.Pentru ca n-a invatat ca dragostea nu tine de un singur om,ca fericirea n-o gaseste doar la el.
N-a invatat sa nu mai faca atatea comparatii.Nu stie sa nu se mai gandeasca la el.
Tuturor le-a lipsit ceva ce avea el.Fie zambetul,fie strangerea de mana,fie ochii,fie sarutul.Sau poate...nevasta.
S-a oprit la unul sau la altul,la EL sau la celalalt.
Si de fiecare data l-a visat pe el.
Si azi,aici in parc,tot la el se gandeste!Daca s-ar intoarce,daca l-ar mai vedea o data...
Desi e constienta ca el i-a facut cel mai mult rau.Mai mult decat i-ar fi putut face 100 de barbati la un loc.
E inca un copil care viseaza ca viata e ca-n povesti,si ca a ei va fi una dintre cele cu happy-end.
Dar povestile sunt triste si mor.Si lasa in urma lacrimi ce curg ani de zile,zambete fortate si suflete ratacite ce se mai chinuie si azi sa-si revina.
Azi,cand oamenii plang sfarsitul verii,ea asteapta iarna.
Poate pentru ca-i place,poate pentru ca-i aduce aminte de el,poate pentru ca atunci isi ascunde fata in fulare si plange.
Sau doar pentru ca asteapta o iarna a ei,o iarna cu ei.
Ii este dor de el,si stie ca nu e bine.
Si mai stie ca in toti l-a cautat pe el.Si ca de fiecare data tot cu gandul la el a plans.
Despartirile i-au adus de fiecare data bucurii ce-au tinut cateva ore,pana si-a dat seama ca niciodata el n-o sa mai fie acolo,unde credea candva ca e locul lui.
Viata se intoarce in parc,unde ea se pregateste sa plece.
In metrou,el!De mana cu aceeasi ea.
Se lipeste de usa si coboara la prima statie.
Nicu Alifantis - Decembre
Asculta mai multe audio Muzica
Etichete:
ce bine ca ai fost,
glasuri de ingeri,
lumea din ochii mei
" Rămâne-vom umbre pe tărâmul iubirii,
Fantastice umbre căutând adăpost.
În mersul nebun al clepsidrelor vremii
Pierduţi între suntem, vom fi şi am fost. "
Fantastice umbre căutând adăpost.
În mersul nebun al clepsidrelor vremii
Pierduţi între suntem, vom fi şi am fost. "
Un produs Blogger.
Viaţă şi blestem
Din categoria
- "viata si acordeoane" (50)
- ce bine ca ai fost (99)
- glasuri de ingeri (93)
- lumea din ochii mei (184)
Intoarcere-n timp
Reading challenge
The ones I truly love
document.getElementById('gr-fl-widget-1348127732').innerHTML=""; // in case no flash/js
4 comentarii:
Exista si EL-ul tau :)
Off.. cat ma pot regasi in ce spui:-<
@smallstranger: cred ca pentru fiecare exista un EL...
am citit...imi trec multe prin gand acum dar nu stiu ce sa iti scriu ... trist...
@Oana: uneori tacerea face mai mult decat orice cuvant.:)
Trimiteți un comentariu