Payback time is here

Dintre toti oamenii dificili pe care-i cunosc eu sunt cea mai capricioasa dintre toti.
Daca e cald mi-as dori sa fie frig sa ma invelesc cu patura mea pufoasa.Daca e frig,ce bine mi-ar fi prins o raza de soare!Daca ploua as vrea sa ma plimb prin parc,iar daca e senin as vrea sa inchid ochii si sa ascult fiecare strop cum se descompune!
Singuratatea ma face sa-mi doresc multimi de oameni,dar agitatie imi aduce dorul de liniste.
E pentru a mia oara cand ma primesti in bratele tale plangand.Esti punctul de sprijit care a ramas intotdeauna neclintit in fata furtunilor ce-au urmat.
Si stiu ca asta a fost ultima data cand m-am putut intoarce.Daca aleg sa plec si acum sunt convinsa ca n-am sa te mai gasesc tot acolo.Niciodata.E ultima data cand am venit si tot ultima cand mai pot pleca.
Si-mi pare rau ca n-am ramas acolo cand te-am iubit prima data.Dar eram prea speriata sa mai cred ca lucrurile bune mai pot exista.Si acum,cand tu ma iubesti mai mult decat a facut-o cineva vreodata,habar n-am daca vreau sa raman aici.
Mi-e frica sa ma gandesc ca oamenii buni incep sa sufere din cauza mea.Ca a venit vremea sa ranesc oamenii frumosi.Ca o sa plec fara niciun fel de remuscare pentru ce ramane in urma.
Si eu ar trebui sa stiu cel mai bine dintre toti ca nu asa se face,ca nu e corect.
Eu ar trebui sa stiu cate lacrimi raman in urma si cat de tare te doare sa-ti dai seama ca tot ce tu ai crezut a fi un vis,pentru celalalt a fost o minciuna.
Din pacate,se pare ca tu esti primul care va suferi.
Se pare ca a venit vremea sa-mi platesc lacrimile si noptile pierdute.Sa razbun toti anii de chin si suferinta.
Iar gandul ca am sa raman din nou singura,de data asta poate pentru totdeauna,habar n-am,nu ma ingrozeste catusi de putin.Ba chiar imi provoaca un zambet diabolic,care ma sperie cand il vad in oglinda.
Si poate singurul gand care ma doare e ca tu vei suferi.Sau mai degraba zis,ca vei suferi TU.
Pentru ca te iubesc Pumpkin.Din tot sufletul si cu toata fiinta mea.
Si totusi nu pot sa raman aici,suflete.trebuie sa fug.Simt nevoia asta sa fug.Sa ma ascund.Altfel,risc sa sufar tot eu,din nou.
Da,e teama de a mai icerca.E frica.
Dar fiecare om isi merita soarta.
Asa cum ea il merita e el,si el pe ea.Ea se minte in continuare ca e fericita,si el neaga vehement,ca prostul,ca o iubeste si ca nu poate trai fara ea.
Si asa,din nou,ma bucura.Pentru ca de data asta el va fi ala care o sa planga nopti in sir,atunci cand ea o sa se trezeasca si o sa-si dea seama ca nu asta e viata pe care si-o doreste.
Roata de-aia e rotunda,sa se invarta.Si se intoarce absolut,dar absolut,de fiecare data.