E trist cand stii ce vrei,dar nu stii daca vrei.
Sunt complet debusolata,uitata in mijlocul unei multimi care se tot agita.Eu stau singura in mijlocul ei,ma uit bulversata in toate partile si habar n-am incotro sa ma indrept.
M-as intoarce.As reveni la ce a fost.Sau mai degraba,si mai inainte,la ce am fost.Adica eu si atat.Fara telefoane care sa sune,fara mesaje,fara ferestre de mess ce se bulucesc pe desktop.Doar eu.Fara nimic.
As mai pastra din "acum" doar cutiile de Redd's ce transpira in fiecare seara de weekend pe coltul biroului.In rest nimic.
Mi-am dorit si am visat atat de mult sa fie asa cum e.Si cand incepe sa fie,mi-e frica.
Si desi ar parea ca avem gusturi comune suntem complet diferiti.Si ce daca ascultam aceleasi muzici?Si ce daca ne place marea?Si ce daca citim?Mai sunt un milion de alti oameni care fac aceleasi lucruri ca si noi.Asta nici pe departe nu inseamna ca ar putea construi ceva impreuna.
Sau poate ca e doar o frica sa ma imbat din nou.Poate tot cu apa rece.
Sau poate pentru ca trecutul ma trage de mana si-mi zice"hai inapoi".
Situatia actuala e complet naucitoare.Mai ales pentru un om ca mine,in viziunea caruia lucrurile sunt cat se poate de simple.E sau nu e.
De data asta nici ca e,dar nici ca nu e.
Si nici macar nu stiu daca as vrea sau nu sa fie.Si nici nu stiu de ce as vrea sau nu sa fie.
Degeaba am adormit gandindu-ma ca "he's hell of a guy!" daca dimineata m-am trezit,si cu ochii inca lipiti de somn,m-am uitat in oglinda,mi-am adus aminte de el,si-am zis "no way!"
Si nici nu stiu de ce n-as vrea.Chiar e "hell of a guy"...
Poate nu vreau sa ma transform intr-o noapte,doua,cinci...uitata pe un perete prafuit al unei constiinte deja prea incarcate.
Poate nu mai vreau sa fiu"relatia tampon".
Sau poate constiinta mea,de zece ori mai incarcata decat a lui,nu-mi da voie sa-l folosesc drept o alta treapta in drumul meu spre varful lumii,spre fericirea absoluta.
E al dracului de greu sa ma hotarasc ce vreau.De fapt sa aflu ce vreau!
Dar nu stiu.
Si nu vreau nici ziua de azi sa se termine...
skip to main |
skip to sidebar
...pentru ca nu mai e de mult doar disperare si lacrimi
joi, 11 iunie 2009
" Rămâne-vom umbre pe tărâmul iubirii,
Fantastice umbre căutând adăpost.
În mersul nebun al clepsidrelor vremii
Pierduţi între suntem, vom fi şi am fost. "
Fantastice umbre căutând adăpost.
În mersul nebun al clepsidrelor vremii
Pierduţi între suntem, vom fi şi am fost. "
Un produs Blogger.
Viaţă şi blestem
Din categoria
- "viata si acordeoane" (50)
- ce bine ca ai fost (99)
- glasuri de ingeri (93)
- lumea din ochii mei (184)
Intoarcere-n timp
Reading challenge
The ones I truly love
document.getElementById('gr-fl-widget-1348127732').innerHTML=""; // in case no flash/js