Happily NEVER after...

Cad.Se prabusesc.Mor.
Cad pereti,se prabusesc vise,mor suflete.
Ne ducem,pe rand,cu totii.
Si-atunci ce-o sa mai ramana din noi?Ce-o sa mai fii tu?Sau eu?Ce ramane din noi,amandoi si din ziua de ieri?
Cand cortina cade pentru ultima data ramane zambetul tau sau lacrima mea?
Ramane sarutul sau strangerea de mana?
Viata din ochii tai vii sau sufletul meu rece si mort?
Certitudinea ta sau speranta din mintea mea?
Dar sinceritatea cu care ne mintim?Ea unde se duce?
Ne prefacem in fire de nisip si-o sa ne zboare vantul catre plaje pustii?
In picaturi de ploaie,izbite de caldaram si uscate de soare?
In ganguritul copilului nascut ieri?
In rasete sincere?
In ce ne transformam si ce se alege de noi?
Tot ce simt langa tine in ce se transforma?
Mai ramane ceva din visele mele cu tine?
Din gandul la noptile pline?
Mor toate si se pierd deodata!Se-acopera cu val de fum inainte de toate!
Peste ele vor cadea pereti si se vor prabusi vise.Toate mor odata cu sufletele.
Mi-e frica.N-as vrea sa se termine toate inaintea strangerii de mana,a sarutului tremurat,a dorintei nebune.
Mi-e teama si stiu ca totul se va sfarsi inainte sa-mi adap setea de noi,de mirosul de tine.Inainte sa-sti spun ca...
Bucati de piatra se sfarma de noi si visele mor si sufletele dispar.
Si totul se transforma in nisip spulberat de vant si-n picaturi de ploaie.
Si raman si mor singura pe catafalc.
Si n-a mai ramas nimic din noi.Nici vise,nici saruturi,nici strangeri de mana.
Totul s-a transformat in nimic.
Ramane doar sufletul meu rece si mort dinainte de tine,dinainte de noi...

Later Edit: Si peretii au cazut,si visele s-au prabusit,si sufletele au murit!
Si n-a ramas nimic.Si toate s-au terminat inainte de tot...Si n-a ramas nici sarutul,nici privirea,nici strangerea de mana...N-a mai ramas nici macar sufletul meu rece si mort...

Reminder...din nou!!!

In dreapta gasiti un link"continua povestea aici".Pana pe 15,cine vrea sa mai continue povestea,o face printr-un comentariu.
Sfarsitul povestii i-l dam lui...SmallStrAnger!!!
Gata,asta e ultimul reminder cu povestea asta!Nu va mai stresez:)
Spor!

Am trecut astazi,in drumul spre birou,pe langa o mare de suflete moarte.Oamenii alearga,care incotro,grabiti fiecare la ale lor.Nu zambesc,nu se uita la ceilalti oameni.
Nici macar la mine nu se uita.Habar nu au ei cat de fericita sunt.Daca s-ar intoarce macar unul sa-mi vada licarirea din ochi...
M-am imbatat de dimineata cu miros de primavara,de frig,de asfalt umed.
M-am imbatat cu gand de tine!
Sufletele astea moarte se vor mai trezi vreodata?Au si ele bucuria lor?Au fost vreodata si ele indragostite,asa ca mine?
Au fost vreodata in stare sa vada muguri si flori pe crengile goale ale copailor din parc?
S-au imbatat cu mirosul freziilor care lenevesc de ieri pe birou?
Dar la tine s-au gandit vreodata?
Si eu?Cat mai am pana sa redevin ca ei?Sa alerg spre nicaieri?Sa nu privesc oamenii?Sa nu zambesc?
Cat mai e pana o sa devii o ultima raza asoarelui de primavara?Un ultim tril al randunicii?Ultima petala de frezie care-mi imabata simturile?
"Mai devreme sau mai tarziu fiecare dintre noi va pleca".Inevitabil!

De ce miroase primavara a tine?Sau tu mirosi a primavara?