Imi ridic cracii blugilor pana deasupra genunchilor,imi scot baschetii rosii si sosetele si-ncep sa urc!Prin apa!Ce rost ar mai avea rauletul asta serpuit,caruia i se zice "Zabala" daca nu-i simti apa rece izbindu-ti tibia si nici pietrele fine,inradacinate parca,de atata amar de vreme pe fundul lui?
Urc in amonte,incet si sigur,cu pasi mici si calculati.Ma mai asez pe cate un pietroi mare,pe care nici apa asta nervoasa n-a reusit sa-l mute din loc,si ma odihnesc.Ascult susurul apei,linistea din munti si ma adancesc in privelistea din fata mea.Pastravi imi trec pe langa picioare si nu inteleg ce-i cu piatra asta calda pe care o ating.Se invart de doua ori in jurul picioarelor obosite si inoata mai departe.
Uite,acolo sus,in luminisul ala,am vazut cand eram mica o carpa rosie.Habar n-aveam ce e,dar tata mi-a zis ca e o ursoaica,gospodina,care poarta un batic rosu si un sort alb,si care are grija de puii ei intr-o casuta frumoasa.Nu era nici un urs,dar l-am crezut chiar si cand mi-a zis ca a doua zi o sa se catere acolo sa-mi ia un pui,sa-l duc acasa.
Inspir o gura zdravana de aer proaspat si o iau din loc.Urc.Cu tot mai multa nadejde.Stiu ca acolo sus,la Nareju,ma asteapta ceva!Ma asteapta Alexandra aia mica a lui Doru si o biblioteca plina de carti mici,invelite in coperti rosii.Biblioteca pe care am citit-o pe nerasuflate intr-o vara,acum cativa ani.Ma asteapta leaganul din gradina lor mare in care stateam sa citesc.Si mai urc.
Hop.Urcusul devine din ce in ce mai anevoios.E o portiune in care malurile sunt foarte inguste si rauletul e tare nervos.Imi incordez muschii si merg mai departe.Resturi de busteni,crengute rupte,conuri de brad imi impiedica drumul si-mi zdrelesc picioarele.Ma agat cu mainile de un pietroi,pe care ar fi trebui sa ma odihnesc.Un bustean ma loveste,scap piatra din maini si Zabala ma ia la vale cateva sute de metri.Ma ridic,uda fleasca si o iau din loc.Tot inainte.Doar n-as fi proasta sa ma intorc din drum.Mi-am pierdut un baschet rosu.Pacat.Chiar imi placeau.
Mai urc,ma mai odihnesc,mai respir,mai plang.Imi revin.
Ajung.Oglinda din odaie e tare neprietenoasa.Imi arata un tricou alb,ud si plin de frunze,jegarit,o pereche de blugi din care se scurge apa si un baschet in care se ascunde o soseta.Dar dincolo ce e?
Un trup zdrelit de pietre si crengi,unghii rupte,par valvoi.Privirea unui om disperat si obosit de atata drum,un drum cateodata frumos,cateodata prea greu.
Ies in gradina ma asez in leagan si-mi iau avant usurel,miscand incet din picioarele sangerande.
Cat si pana cand?De cate ori o sa mai fiu in stare sa o iau de la capat?De cate ori o sa mai cad,o sa alunec la vale si-o sa pornesc iar?De cate ori sa-mi mai zdrelesc toata fiinta?De cate ori o sa ma mai calc in picioare sau o sa las busteni sa ma loveasca?E prea tarziu deja.Prea mult si toate deodata.Sau poate ca nici n-a inceput.
Am obosit si simt toata fiinta cum se scurge din mine.
Oare merita tot drumul asta?Chiar si gradina asta mare,frumoasa.Leaganul.Merita?
Pe Alexandra n-am auzit-o,Doru nu e pe aici si nici biblioteca sau cartile rosii nu stiu daca mai sunt.
Pana cand o sa mai sper ca asta e ultima data cand o iau de la capat?Ca in sfarsit ma linistesc?
De ce mai am speranta de bine?
Am obosit de-atata drum,de-atatea inceputuri si schimbari.
Ma duc sa dorm.
Trezeste-ma cand toate se vor sfarsi,cand lucrurile bune vor incepe sa se intample,cand o sa fii aici.Trezeste-ma cand in loc de fiere o sa-mi curga prin vene viata,iubire si fericire.
Noapte buna si tie!
Poets Of The Fall - Sleep
Asculta mai multe audio Muzica
joi, 25 iunie 2009
luni, 22 iunie 2009
"Love is peace when peace is fragile"
Mai deschide-ti aripa o data si inveleste-ma cu ea.
Ascunde-ma de norii negri ce se abat din nou asupra mea,si nu-i da voie ploii sa ma ude.
Imbraca-ma din nou in hainele de sarbatoare si-nvata-ma cum sa-mi port zambetul pe chip.
Aseaza-mi peste umeri salul de matase sau o naframa verde din borangic albastru.
Mai joaca-te o data prin pletele blonde,arse de-atata soare,
Si sufla-mi peste chip noian de stele mici.
Ma ia de dupa umeri,ridica-ma in brate si trece-ma in zbor prin fumul ce se iveste iar in calea fericirii noastre.
Da-i irisului verde stralucirea din zorii diminetii si magica minune a vesnicei iubiri.
Si fa-mi fiinta sa uite ca traiesc,ca oamenii sunt aspri,ca dragostea e oarba si fericirea moare.
Ia sufletul in mana si-arata-i cerul in care se joaca ingeri...
Aduna bucatile din mine si fa-le mozaic pe fereastra celui mai inalt colt din cer.
Da-mi putere in minte si-n simtiri
Ajuta-ma sa fiu eu,cea de ieri
Ridica-ma,pentru a mia oara,din noianul de ganduri in care ma adancesc crezand ca,de fapt,asta e singura salvare...
Impiedica-mi fiinta sa se transforme-n om!
poets of the fall - fragile
Asculta mai multe audio Muzica
Ascunde-ma de norii negri ce se abat din nou asupra mea,si nu-i da voie ploii sa ma ude.
Imbraca-ma din nou in hainele de sarbatoare si-nvata-ma cum sa-mi port zambetul pe chip.
Aseaza-mi peste umeri salul de matase sau o naframa verde din borangic albastru.
Mai joaca-te o data prin pletele blonde,arse de-atata soare,
Si sufla-mi peste chip noian de stele mici.
Ma ia de dupa umeri,ridica-ma in brate si trece-ma in zbor prin fumul ce se iveste iar in calea fericirii noastre.
Da-i irisului verde stralucirea din zorii diminetii si magica minune a vesnicei iubiri.
Si fa-mi fiinta sa uite ca traiesc,ca oamenii sunt aspri,ca dragostea e oarba si fericirea moare.
Ia sufletul in mana si-arata-i cerul in care se joaca ingeri...
Aduna bucatile din mine si fa-le mozaic pe fereastra celui mai inalt colt din cer.
Da-mi putere in minte si-n simtiri
Ajuta-ma sa fiu eu,cea de ieri
Ridica-ma,pentru a mia oara,din noianul de ganduri in care ma adancesc crezand ca,de fapt,asta e singura salvare...
Impiedica-mi fiinta sa se transforme-n om!
poets of the fall - fragile
Asculta mai multe audio Muzica
sâmbătă, 20 iunie 2009
vineri, 19 iunie 2009
Plec,ma,plec!
Mi-ajunge!Fara telefoane,fara calculator,fara net si mess,fara televizor.Nimic.
Mai dau diseara o tura pana la Motoare sa ma incurajez pentru minunatiile din week-end,si dupa aia plec!
Revin duminica!
Va las tema de gandire cateva intrebari,intrebate cum nu se poate mai frumos.
"Why do we sacrifice the beautiful ones?
How do you break a heart of gold?
Why do we sacrifice our beautiful souls?
Heroes of tales unsung, untold.
Why do we sacrifice the beautiful ones?
Why when they walk with love alone?
Why do we sacrifice our beautiful souls
Just trying to find their way home?"
poets of the fall-the beautiful ones
Asculta mai multe audio Muzica
Va doresc un week-end,cel putin,la fel de minunat ca al meu,cu oameni,cel putin,la fel de speciali!
Mi-ajunge!Fara telefoane,fara calculator,fara net si mess,fara televizor.Nimic.
Mai dau diseara o tura pana la Motoare sa ma incurajez pentru minunatiile din week-end,si dupa aia plec!
Revin duminica!
Va las tema de gandire cateva intrebari,intrebate cum nu se poate mai frumos.
"Why do we sacrifice the beautiful ones?
How do you break a heart of gold?
Why do we sacrifice our beautiful souls?
Heroes of tales unsung, untold.
Why do we sacrifice the beautiful ones?
Why when they walk with love alone?
Why do we sacrifice our beautiful souls
Just trying to find their way home?"
poets of the fall-the beautiful ones
Asculta mai multe audio Muzica
Va doresc un week-end,cel putin,la fel de minunat ca al meu,cu oameni,cel putin,la fel de speciali!
joi, 18 iunie 2009
Diamonds for tears
Cos when you're sleeping right next to me, I know you're the one
So when I hear you calling my name, why do I turn away to run
I guess that's why it's raining diamonds, sweet happiness in tears
Crying heaven shed your diamonds, diamonds for tears
So when I hear you calling my name, why do I turn away to run
I guess that's why it's raining diamonds, sweet happiness in tears
Crying heaven shed your diamonds, diamonds for tears
miercuri, 17 iunie 2009
"Am fost zmeul tau mereu"
De astazi...
...n-am sa-ti mai spun NU
...n-am sa te mai refuz nicicand
...n-o sa-ti mai spun ca nu te mai iubesc
...n-am sa te mai rog sa ma uiti
...n-o sa-ti spun sa nu ma mai suni
De astazi te ignor!
Ti-am spus odata,mai demult,ca intr-o zi ai sa te intorci si n-o sa ma mai gasesti.Ca atunci cand ma vei vrea eu voi fi plecata de mult.
Te-ai uitat la mine cu ochii mari,si un zambet tamp ti s-a asternut pe chip.
Ochii mi-au spus dintr-o suflare:"Pitic,nu te mai prosti!Stim amandoi ca o sa fii mereu aici,ca indiferent ce-as face tu o sa ma iubesti.Nu conteaza cat de departe as pleca,tu o sa ma asepti mereu cu acelasi zambet cald si ochi frumosi!"
Si da...
...pot sa te uit
...pot sa ma desprind de tot ce insemni tu si ce-a insemnat "noi"
...pot sa nu mai plang
...pot sa dau la o parte atata amar de vreme impreuna
...pot sa iubesc si altceva in afara de tine
Ei bine,de astazi nu mai sunt.
Dar am sa raman femeia pe care ai iubit-o cel mai mult,si pe care inca o mai iubesti.
Raman termenul de comparatie pentru fiecare dintre cele care vor veni.
Raman cel mai cald si frumos zambet pe care l-ai vazut vreodata.
Am fost,sunt si voi ramane cea mai minunata femeie din viata ta!
Si tocmai pentru ca stiu toate astea imi este si mai dulce sentimentul ce ti-l port acum!INDIFERENTA!
"Eu ti-am alergat prin vene,ti-am suflat cu dor pe gene..
Eu ti-am upgradat sarutul,ti-am iubit necunoscutul....
Am fost zmeul tau mereu,sa ma tii in vant nu-i greu...
N-ai stiut sa tragi de sfori,am cazut de mii de ori...am cazut de mii de ori...
...Trebuie sa zbor...
...Linistea va curge-n mine..."
Vama Veche - Zmeul
Asculta mai multe audio Muzica
...n-am sa-ti mai spun NU
...n-am sa te mai refuz nicicand
...n-o sa-ti mai spun ca nu te mai iubesc
...n-am sa te mai rog sa ma uiti
...n-o sa-ti spun sa nu ma mai suni
De astazi te ignor!
Ti-am spus odata,mai demult,ca intr-o zi ai sa te intorci si n-o sa ma mai gasesti.Ca atunci cand ma vei vrea eu voi fi plecata de mult.
Te-ai uitat la mine cu ochii mari,si un zambet tamp ti s-a asternut pe chip.
Ochii mi-au spus dintr-o suflare:"Pitic,nu te mai prosti!Stim amandoi ca o sa fii mereu aici,ca indiferent ce-as face tu o sa ma iubesti.Nu conteaza cat de departe as pleca,tu o sa ma asepti mereu cu acelasi zambet cald si ochi frumosi!"
Si da...
...pot sa te uit
...pot sa ma desprind de tot ce insemni tu si ce-a insemnat "noi"
...pot sa nu mai plang
...pot sa dau la o parte atata amar de vreme impreuna
...pot sa iubesc si altceva in afara de tine
Ei bine,de astazi nu mai sunt.
Dar am sa raman femeia pe care ai iubit-o cel mai mult,si pe care inca o mai iubesti.
Raman termenul de comparatie pentru fiecare dintre cele care vor veni.
Raman cel mai cald si frumos zambet pe care l-ai vazut vreodata.
Am fost,sunt si voi ramane cea mai minunata femeie din viata ta!
Si tocmai pentru ca stiu toate astea imi este si mai dulce sentimentul ce ti-l port acum!INDIFERENTA!
"Eu ti-am alergat prin vene,ti-am suflat cu dor pe gene..
Eu ti-am upgradat sarutul,ti-am iubit necunoscutul....
Am fost zmeul tau mereu,sa ma tii in vant nu-i greu...
N-ai stiut sa tragi de sfori,am cazut de mii de ori...am cazut de mii de ori...
...Trebuie sa zbor...
...Linistea va curge-n mine..."
Vama Veche - Zmeul
Asculta mai multe audio Muzica
luni, 15 iunie 2009
Memories keep calling
Regie.Podul de la Maxx.
O pustoaica sta sprijinita de balustrada metalica si priveste in gol,spre apa.Oricine ar trece pe acolo ar putea crede ca are ganduri sinucigase.Dar nu.Nici prin cap nu-i trece acum ca apa asta jegoasa i-ar putea oferi desavarsirea.
Se uita la apa,se uita la tei,si din cand in cand isi ridica privirea spre fereastra de la etajul 4.Pe langa ea trec oameni.Cate doi,tinandu-se de mana,cate 5,cate 1.Toti trec pe langa ea si habar n-au ca mai demult si ea a fost ca ei.Ca si ea trecea podul in fiecare seara spre Pirahna si se imbata prastie cu colegele de camera,si ea se plimba noaptea prin Politehnica,si ea se plimba de mana cu Fat-Frumos prin Regie.
Nimeni nu stie ca viata ei a inceput aici.
Nopti pierdute la chefuri in camin,gratare pe holul de la parter,macaroane cu branza facute la cuptorul electric,patul de sus.Toate au fost odata parte din ea.
Flirturi nevinovate,iubiri patimase,dorinte abia nascute si vise sfaramate.Toate au inceput aici.
Era o pustoaica,mai proasta decat acum,care credea atunci ca e abia inceputul,ca mii de orizonturi i se deschid,ca fericirea e mai mult decat atat.
Saptamani intregi dormite in alte camere,oameni pe care i-a cunoscut,si care probabil astazi nici nu-si mai aduc aminte de ea.
Chipul colegei de camera,resoul lenes care facea o ciorba in 4 ore,ultimii bani dati pe tigari.
Modulul cu gresie crem,pe care a plans atatea nopti,si a ascultat manele de la 410.Si sticla de doi litri,taiata pe jumate,plina cu apa,in care stingeau tigari,una dupa alta.
Si Friends,10 serii,vazute intr-o saptamana.
Si miercurile in Club A,negru,dermatograf mult si bocanci cu tinte.Si blugii taiati.Si rockerul ala brunet,cu parul lung si ochi frumosi.
Si Pif,prietenul colegei de camera,care dormea dezbracat si nu se pieptana niciodata,desi avea parul mai lung decat al ei.
Isi aduce aminte de toate.
Si sta si viseaza.Si Regia rasuna de studenti,de suflete tinere,de restante si resouri obosite.
Ar da 5 ani din viata sa mai stea 1 luna aici,sa mai fie tot cum o fost atunci.
Si daca s-ar putea le-ar face pe toate altfel acum.
Nu e povestea mea!E povestea unei pustoaice proaste care-a crezut ca visele pot deveni realitate,ca viata poate fi si frumoasa,ca oamenii pot fi si buni.
Aceeasi pustoaica proasta,care astazi crede ca vreodata,la un moment dat,va putea intoarce timpul.
Nu e povestea mea!Eu nu mai cred de mult in Fat-Frumos!
vineri, 12 iunie 2009
Update needed
Si pentru ca mi s-a atras atentia ca n-as fi fost acolo,iar postul de mai jos e doar o exagerare a unui vis,DOVADA:
Si-a fost VAMA...
Atatea duminici cu muzica asta,atatea nopti in care am visat si tot atatea zile in care valuri s-au spart de tarm,tot pe muzica asta.
Si le stii toate versurile,si vibrezi la fiecare acord al chitarii,si te-ai indragostit pe muzica asta,si te-ai despartit tot pe ea,si cand ii auzi ti se taie rasuflarea,si-ti e teama sa te misti sa nu strici magia.
Si te intrebi la un moment dat daca oamenii astia mai exista sau nu cumva s-au transformat in ingeri de cand nu i-ai mai vazut.
...
Oameni multi se inghesuie in fata unei scene.Si-auzi primul acord si primul sunet de toba.Si prima proba de microfon"se-aude doua?se-aude zeeeceeee?nu va auuuudddd!" Incepi sa te dezintegrezi si fiecare particica din tine se descompune.
Tremuri,iti vine sa plangi,sa-ti musti degetele,sa urli...Si totusi nu faci nimic din toate astea.Ramai ca prostul si te uiti.Si nu mai auzi si nu mai vezi nimic in jur.Doar pe ei!Doar pe EL.
Fiecare vers iti patrunde in simtire si parca plutesti. Si ei sunt acolo,sunt umani.Exista in carne si oase.Nu i-ai mai vazut de-atata amar de vreme si-ti era dor. Dar tu nu mai esti uman.Umanii nu zboara,in schimb tu,da.
Se canta mult,se tipa,se urla,se iubeste.
Si deodata,brusc totul se intuneca.Ochii ti s-au pironit pe trasaturile fetei care se schimonoseste in toate felurile.Iti doresti ca fiecare strop de sudoare ce i se scurge de pe fata pe gat,si in jos pe sub camasa alba,sa te atinga pe tine.Mainile care strang cu patima microfonul sa fie ale tale...
Iti doresti in continuare sa fii "femeia in boxeri si tricou alb.nemachiata si somnoroasa care iti ofera Zambetul in crucea diminetii.".
...
Ca un puzzle dement bucatile din tine se aduna la loc,se lipesc si te transforma in ce erai inainte.Si-ti vine sa plangi si mai tare.Si lacrimi izbucnesc in ochii tai.Ai vrea sa te asezi acolo jos,pe pietre si sa plangi.Dar multimea isterica urla-n continuare.Incepe.
"Suflet normal"
Iti aduci aminte ca si tu ai avut mai demult un suflet care a murit.Si ti-ai dori atat de mult sa-l ai din nou.Dar minunile se intampla doar in basme,apa vie si apa moarta care sa-l readuca la viata nu exista,asa cum nici Fat-Frumos nu exista.
Si-l urasti ca-ti canta tocmai melodia asta.Habar n-are el ca tu suferi,ca sufletul ti-a murit,ca ai vrea sa iubesti si nu poti.
...
Gata!Ti-ai revenit.Nebunia se apropie de final,Eugen face o ultima demostratie.
Restul nu mai conteaza.
Iti mai ramane in minte doar imaginea LUI atat de aproape de tine,mana care te-a cuprins si camasa LUI,uda fleasca,lipita de tine.
Si le stii toate versurile,si vibrezi la fiecare acord al chitarii,si te-ai indragostit pe muzica asta,si te-ai despartit tot pe ea,si cand ii auzi ti se taie rasuflarea,si-ti e teama sa te misti sa nu strici magia.
Si te intrebi la un moment dat daca oamenii astia mai exista sau nu cumva s-au transformat in ingeri de cand nu i-ai mai vazut.
...
Oameni multi se inghesuie in fata unei scene.Si-auzi primul acord si primul sunet de toba.Si prima proba de microfon"se-aude doua?se-aude zeeeceeee?nu va auuuudddd!" Incepi sa te dezintegrezi si fiecare particica din tine se descompune.
Tremuri,iti vine sa plangi,sa-ti musti degetele,sa urli...Si totusi nu faci nimic din toate astea.Ramai ca prostul si te uiti.Si nu mai auzi si nu mai vezi nimic in jur.Doar pe ei!Doar pe EL.
Fiecare vers iti patrunde in simtire si parca plutesti. Si ei sunt acolo,sunt umani.Exista in carne si oase.Nu i-ai mai vazut de-atata amar de vreme si-ti era dor. Dar tu nu mai esti uman.Umanii nu zboara,in schimb tu,da.
Se canta mult,se tipa,se urla,se iubeste.
Si deodata,brusc totul se intuneca.Ochii ti s-au pironit pe trasaturile fetei care se schimonoseste in toate felurile.Iti doresti ca fiecare strop de sudoare ce i se scurge de pe fata pe gat,si in jos pe sub camasa alba,sa te atinga pe tine.Mainile care strang cu patima microfonul sa fie ale tale...
Iti doresti in continuare sa fii "femeia in boxeri si tricou alb.nemachiata si somnoroasa care iti ofera Zambetul in crucea diminetii.".
...
Ca un puzzle dement bucatile din tine se aduna la loc,se lipesc si te transforma in ce erai inainte.Si-ti vine sa plangi si mai tare.Si lacrimi izbucnesc in ochii tai.Ai vrea sa te asezi acolo jos,pe pietre si sa plangi.Dar multimea isterica urla-n continuare.Incepe.
"Suflet normal"
Iti aduci aminte ca si tu ai avut mai demult un suflet care a murit.Si ti-ai dori atat de mult sa-l ai din nou.Dar minunile se intampla doar in basme,apa vie si apa moarta care sa-l readuca la viata nu exista,asa cum nici Fat-Frumos nu exista.
Si-l urasti ca-ti canta tocmai melodia asta.Habar n-are el ca tu suferi,ca sufletul ti-a murit,ca ai vrea sa iubesti si nu poti.
...
Gata!Ti-ai revenit.Nebunia se apropie de final,Eugen face o ultima demostratie.
Restul nu mai conteaza.
Iti mai ramane in minte doar imaginea LUI atat de aproape de tine,mana care te-a cuprins si camasa LUI,uda fleasca,lipita de tine.
joi, 11 iunie 2009
He's hell of a guy
E trist cand stii ce vrei,dar nu stii daca vrei.
Sunt complet debusolata,uitata in mijlocul unei multimi care se tot agita.Eu stau singura in mijlocul ei,ma uit bulversata in toate partile si habar n-am incotro sa ma indrept.
M-as intoarce.As reveni la ce a fost.Sau mai degraba,si mai inainte,la ce am fost.Adica eu si atat.Fara telefoane care sa sune,fara mesaje,fara ferestre de mess ce se bulucesc pe desktop.Doar eu.Fara nimic.
As mai pastra din "acum" doar cutiile de Redd's ce transpira in fiecare seara de weekend pe coltul biroului.In rest nimic.
Mi-am dorit si am visat atat de mult sa fie asa cum e.Si cand incepe sa fie,mi-e frica.
Si desi ar parea ca avem gusturi comune suntem complet diferiti.Si ce daca ascultam aceleasi muzici?Si ce daca ne place marea?Si ce daca citim?Mai sunt un milion de alti oameni care fac aceleasi lucruri ca si noi.Asta nici pe departe nu inseamna ca ar putea construi ceva impreuna.
Sau poate ca e doar o frica sa ma imbat din nou.Poate tot cu apa rece.
Sau poate pentru ca trecutul ma trage de mana si-mi zice"hai inapoi".
Situatia actuala e complet naucitoare.Mai ales pentru un om ca mine,in viziunea caruia lucrurile sunt cat se poate de simple.E sau nu e.
De data asta nici ca e,dar nici ca nu e.
Si nici macar nu stiu daca as vrea sau nu sa fie.Si nici nu stiu de ce as vrea sau nu sa fie.
Degeaba am adormit gandindu-ma ca "he's hell of a guy!" daca dimineata m-am trezit,si cu ochii inca lipiti de somn,m-am uitat in oglinda,mi-am adus aminte de el,si-am zis "no way!"
Si nici nu stiu de ce n-as vrea.Chiar e "hell of a guy"...
Poate nu vreau sa ma transform intr-o noapte,doua,cinci...uitata pe un perete prafuit al unei constiinte deja prea incarcate.
Poate nu mai vreau sa fiu"relatia tampon".
Sau poate constiinta mea,de zece ori mai incarcata decat a lui,nu-mi da voie sa-l folosesc drept o alta treapta in drumul meu spre varful lumii,spre fericirea absoluta.
E al dracului de greu sa ma hotarasc ce vreau.De fapt sa aflu ce vreau!
Dar nu stiu.
Si nu vreau nici ziua de azi sa se termine...
Sunt complet debusolata,uitata in mijlocul unei multimi care se tot agita.Eu stau singura in mijlocul ei,ma uit bulversata in toate partile si habar n-am incotro sa ma indrept.
M-as intoarce.As reveni la ce a fost.Sau mai degraba,si mai inainte,la ce am fost.Adica eu si atat.Fara telefoane care sa sune,fara mesaje,fara ferestre de mess ce se bulucesc pe desktop.Doar eu.Fara nimic.
As mai pastra din "acum" doar cutiile de Redd's ce transpira in fiecare seara de weekend pe coltul biroului.In rest nimic.
Mi-am dorit si am visat atat de mult sa fie asa cum e.Si cand incepe sa fie,mi-e frica.
Si desi ar parea ca avem gusturi comune suntem complet diferiti.Si ce daca ascultam aceleasi muzici?Si ce daca ne place marea?Si ce daca citim?Mai sunt un milion de alti oameni care fac aceleasi lucruri ca si noi.Asta nici pe departe nu inseamna ca ar putea construi ceva impreuna.
Sau poate ca e doar o frica sa ma imbat din nou.Poate tot cu apa rece.
Sau poate pentru ca trecutul ma trage de mana si-mi zice"hai inapoi".
Situatia actuala e complet naucitoare.Mai ales pentru un om ca mine,in viziunea caruia lucrurile sunt cat se poate de simple.E sau nu e.
De data asta nici ca e,dar nici ca nu e.
Si nici macar nu stiu daca as vrea sau nu sa fie.Si nici nu stiu de ce as vrea sau nu sa fie.
Degeaba am adormit gandindu-ma ca "he's hell of a guy!" daca dimineata m-am trezit,si cu ochii inca lipiti de somn,m-am uitat in oglinda,mi-am adus aminte de el,si-am zis "no way!"
Si nici nu stiu de ce n-as vrea.Chiar e "hell of a guy"...
Poate nu vreau sa ma transform intr-o noapte,doua,cinci...uitata pe un perete prafuit al unei constiinte deja prea incarcate.
Poate nu mai vreau sa fiu"relatia tampon".
Sau poate constiinta mea,de zece ori mai incarcata decat a lui,nu-mi da voie sa-l folosesc drept o alta treapta in drumul meu spre varful lumii,spre fericirea absoluta.
E al dracului de greu sa ma hotarasc ce vreau.De fapt sa aflu ce vreau!
Dar nu stiu.
Si nu vreau nici ziua de azi sa se termine...
marți, 9 iunie 2009
Just don’t stand there and watch me fall
Cum sa cred ca nu ma mai iubesti?Ca nu ma mai vrei?Ca ai uitat de mine si de tot ce insem eu?
Cum sa nu ma mai gandesc la tine?Cum sa nu te mai vad cand ma uit in oglinda?
Cum toate astea?
Cand telefonul inca suna la miezul noptii pentru ca"vroiai sa stii ce mai fac"?Cand inca-mi trimiti flori sub diverse pretexte?Cand inca-mi trimiti muzici pentru ca"ai auzit-o,si nu stii de ce,te-ai gandit la mine"?Cand ma suni si-mi zici"sa dam o tura de parc,ca pe vremuri"?Cand intrebi pe oricine-ti iese in cale,si care ma cunoaste"ce mai fac"?Cand inca mai recunosti in fata prietenilor de pahar ca ma iubesti si am fost mai mult decat ti-ai fi dorit vreodata sa fiu?
Cum sa ma rup de tine cand tu ma suni s-ascultam ploaia impreuna,dar ca sa nu te dai de gol imi pui o intrebare idioata"tu mai ai friends pe dvd-uri?"?
Si daca inca ma iubesti de ce nu te intorci?Si daca eu o sa raman mereu "pitic" de ce dracu' m-ai lasat sa plec?
De ce devii retras si tacut cand iti spun ce tip misto am cunoscut,in acelasi bar unde te-am cunoscut si pe tine?
Si daca nu ma mai vrei de ce nu ma lasi sa plec acum?Sau pleaca tu.
"E bine ca suntem prieteni" asta al tau,pe care il zici din ce in ce mai des ma oboseste.
Daca vrei sa fim prieteni hai sa vorbim despre fotbal,despre masini,despre gagici si barbati.Hai sa iesim la bere si sa mai povestim despre una,alta.
Dar sa fim prieteni asa,cum intelegi tu,pentru mine e obositor,frustrant si deloc pe placul meu.
Pink - I Don't Believe You
Asculta mai multe audio Diverse »
Cum sa nu ma mai gandesc la tine?Cum sa nu te mai vad cand ma uit in oglinda?
Cum toate astea?
Cand telefonul inca suna la miezul noptii pentru ca"vroiai sa stii ce mai fac"?Cand inca-mi trimiti flori sub diverse pretexte?Cand inca-mi trimiti muzici pentru ca"ai auzit-o,si nu stii de ce,te-ai gandit la mine"?Cand ma suni si-mi zici"sa dam o tura de parc,ca pe vremuri"?Cand intrebi pe oricine-ti iese in cale,si care ma cunoaste"ce mai fac"?Cand inca mai recunosti in fata prietenilor de pahar ca ma iubesti si am fost mai mult decat ti-ai fi dorit vreodata sa fiu?
Cum sa ma rup de tine cand tu ma suni s-ascultam ploaia impreuna,dar ca sa nu te dai de gol imi pui o intrebare idioata"tu mai ai friends pe dvd-uri?"?
Si daca inca ma iubesti de ce nu te intorci?Si daca eu o sa raman mereu "pitic" de ce dracu' m-ai lasat sa plec?
De ce devii retras si tacut cand iti spun ce tip misto am cunoscut,in acelasi bar unde te-am cunoscut si pe tine?
Si daca nu ma mai vrei de ce nu ma lasi sa plec acum?Sau pleaca tu.
"E bine ca suntem prieteni" asta al tau,pe care il zici din ce in ce mai des ma oboseste.
Daca vrei sa fim prieteni hai sa vorbim despre fotbal,despre masini,despre gagici si barbati.Hai sa iesim la bere si sa mai povestim despre una,alta.
Dar sa fim prieteni asa,cum intelegi tu,pentru mine e obositor,frustrant si deloc pe placul meu.
Pink - I Don't Believe You
Asculta mai multe audio Diverse »
duminică, 7 iunie 2009
O amestecatura obsedanta de wekend...
e un timp cand ai si un timp cand ceri si un timp cand trebuie sa speri,
e un timp cand stai si un timp cand pleci si un timp cand peste toate treci,
e un timp cand vrei si un timp cand poti si un timp cand esti uitat de toti
Taxi - E timpul sa iubesti!
Asculta mai multe audio Muzica »
Cu ochii ei verzi plini de lacrimi amare
Alina viseaza
Asculta mai multe audio Diverse »
Zile treceau toate la fel
Si nu eram altfel decat
As fi vrut intotdeauna sa fiu
Totul a tine si a noi mirosea
Atomi inchisi doar de un invelis
Si nimic nu parea sa fi fost candva ce a fost
Beat cu sufletul plin, am vrut sa mai beau o sticla de vin
Si nici n-am vazut cand printre nori ai disparut
Zob-Printre nori
Asculta mai multe audio Muzica »
I don't wanna close my eyes
I don't wanna fall asleep
Cause I'd miss you, baby
And I don't wanna miss a thing
Cause even when I dream of you
The sweetest dream will never do
I'd still miss you, baby
0027. Aerosmith - I Don't Wanna Miss A Thing
Asculta mai multe audio Muzica »
e un timp cand stai si un timp cand pleci si un timp cand peste toate treci,
e un timp cand vrei si un timp cand poti si un timp cand esti uitat de toti
Taxi - E timpul sa iubesti!
Asculta mai multe audio Muzica »
Cu ochii ei verzi plini de lacrimi amare
Alina viseaza
Asculta mai multe audio Diverse »
Zile treceau toate la fel
Si nu eram altfel decat
As fi vrut intotdeauna sa fiu
Totul a tine si a noi mirosea
Atomi inchisi doar de un invelis
Si nimic nu parea sa fi fost candva ce a fost
Beat cu sufletul plin, am vrut sa mai beau o sticla de vin
Si nici n-am vazut cand printre nori ai disparut
Zob-Printre nori
Asculta mai multe audio Muzica »
I don't wanna close my eyes
I don't wanna fall asleep
Cause I'd miss you, baby
And I don't wanna miss a thing
Cause even when I dream of you
The sweetest dream will never do
I'd still miss you, baby
0027. Aerosmith - I Don't Wanna Miss A Thing
Asculta mai multe audio Muzica »
vineri, 5 iunie 2009
Concluzia cercetarii...
Stand si analizand,incepand de la ora 20,in fata unei cani mari de cafea,cateva bloguri,am ajuns la urmatoarele concluzii:
1.daca o tin in ritmul asta in curand o sa-mi fac un blog care sa fie de fapt un blog-roll nesfarsit.ioana,welcome to my blog-roll!
2.l-am ispravit si pe jocktherock,si-si merita si el locul,tot in blog-roll.
3.imi place mult de tot sa citesc.orice,oriunde.daca am ajuns sa citesc despre "Pisica lui Schrodinger",eu,care habar n-am de fizica,daramite de aia cuantica.
4.am prea mult timp liber din moment ce citesc atat!dar de,stim cu totii ca industria auto e cea mai afectata de actuala situatie economica.
5.beau prea multa cafea!(e 10 si deja sunt la a 2-a cana jumate)
6.am nevoie de un scau nou!mi-am nenorocit spatele.
7.am inceput sa scriu prea mult direct pe taste si vad cum plang pixurile pe birou.
8.tot nu mi-a trecut dorul de mare...
Si gata...ma asteapta un week-end doar cu mine,exceptand cela 4 ore de munca de maine si o promisiune de respectat duminica la 11.In rest,sunt doar a mea!
Abia astept.
Imi scot veioza pe balcon,pixul si teancul de foi...
1.daca o tin in ritmul asta in curand o sa-mi fac un blog care sa fie de fapt un blog-roll nesfarsit.ioana,welcome to my blog-roll!
2.l-am ispravit si pe jocktherock,si-si merita si el locul,tot in blog-roll.
3.imi place mult de tot sa citesc.orice,oriunde.daca am ajuns sa citesc despre "Pisica lui Schrodinger",eu,care habar n-am de fizica,daramite de aia cuantica.
4.am prea mult timp liber din moment ce citesc atat!dar de,stim cu totii ca industria auto e cea mai afectata de actuala situatie economica.
5.beau prea multa cafea!(e 10 si deja sunt la a 2-a cana jumate)
6.am nevoie de un scau nou!mi-am nenorocit spatele.
7.am inceput sa scriu prea mult direct pe taste si vad cum plang pixurile pe birou.
8.tot nu mi-a trecut dorul de mare...
Si gata...ma asteapta un week-end doar cu mine,exceptand cela 4 ore de munca de maine si o promisiune de respectat duminica la 11.In rest,sunt doar a mea!
Abia astept.
Imi scot veioza pe balcon,pixul si teancul de foi...
The friday promise I made to myself : Never Again!
Never again will I hear you
Never again will I miss you
Never again will I fall to you
Never
Never again will I kiss you
Never again will I want to
Never again will I love you
Never
It was you who chose to end it like you did
I was the last to know
You knew exactly what you would do
And don't say you simply lost your way
She may believe you,but I never will
Never again
Never again will I miss you
Never again will I fall to you
Never
Never again will I kiss you
Never again will I want to
Never again will I love you
Never
It was you who chose to end it like you did
I was the last to know
You knew exactly what you would do
And don't say you simply lost your way
She may believe you,but I never will
Never again
joi, 4 iunie 2009
Si-a fost si ieri...
Desi in repetate randuri am zis ca nu-mi plac oamenii,simt nevoia de-o reformulare.
Nu-mi plac oamenii atunci cand trebuie sa joc un rol,dar imi plac la nebunie oamenii cu care pot fi eu insami.
Si ieri asa am fost.EU!Am cunoscut oamenii de dincolo de randuri.Si sunt aceeasi.Cu nimic diferiti.
Oameni deschisi,veseli,dezinvolti,oameni care simt.
Prezenta mea la masa lor a fost decisa de doua stari,amestecate:curiozitate si frica.
Curiozitatea de a cunoaste oamenii cu care,pana la urma vorbesc aproape zilnic,si frica de a-mi petrece o alta zi singura.
Si zau ca nu-mi pare rau c-am fost acolo.
Am gasit o Miss Little Sunset vesela si energica,o Good Girl calda si deschisa si a ei Sunshine,cu chip de copil si ochi frumosi.
Jokeru' a fost asa cum...stiam(si e de bine!).
Cu Impropriu n-am vorbit foarte mult,dar stiu ca-mi place.Pentru ca si ea isi varsa sufletul pe tastatura,si tastatura il urca pe blog.
Poate ca ar fi fost mai simplu sa zic "mi-au placut toti",dar am simtit nevoia sa si explic.Ei sunt oamenii de dincolo de bloguri.Cei pe care ii stiam.
Pe ceilalti(Jocktherock,Cristian,Ioana) incep sa-i descopar.
Ma mai gandesc daca toti suntem la fel,sau doar eu sunt in multe feluri,pentru ca privind la ei ma regasesc pe mine,catusi de putin.
Si totusi...a lipsit ceva.Tu nu ai fost aici nici anul asta,si n-o sa mai fii niciodata de-acum incolo.Si nici el n-a fost.Prezenta lui la telefon nu m-a bucurat catusi de putin.
Am plecat spre Universitate la bratul Marei.Cuvintele toate zburau pe langa mine fara sa mai vad altceva decat un hau.Urechile imi tiuie,picioarele imi tremura,glasul se stinge.
In metrou oamenii imi zambesc.Stiu ca a fost ziua mea,sau ceva de genul asta.Pentru ca am in mana doua pungi de cadouri si un buchet de flori.
Numai eu nu pot sa zambesc.
Intru in casa plangand si te caut.Dar nu esti.Si nici macar el nu e nicaieri.Asa rece si "moartea pasiunii" cum era,parca mi-e dor de el.
Brate lungi se-ntrupeaza din peretii garsonierei si ma imbratiseaza duios.
Singuratatea,eterna mea prietena!Singura,de altfel,care ma asteapta in fiecare seara,sa ma sarute rece!
Nu-mi plac oamenii atunci cand trebuie sa joc un rol,dar imi plac la nebunie oamenii cu care pot fi eu insami.
Si ieri asa am fost.EU!Am cunoscut oamenii de dincolo de randuri.Si sunt aceeasi.Cu nimic diferiti.
Oameni deschisi,veseli,dezinvolti,oameni care simt.
Prezenta mea la masa lor a fost decisa de doua stari,amestecate:curiozitate si frica.
Curiozitatea de a cunoaste oamenii cu care,pana la urma vorbesc aproape zilnic,si frica de a-mi petrece o alta zi singura.
Si zau ca nu-mi pare rau c-am fost acolo.
Am gasit o Miss Little Sunset vesela si energica,o Good Girl calda si deschisa si a ei Sunshine,cu chip de copil si ochi frumosi.
Jokeru' a fost asa cum...stiam(si e de bine!).
Cu Impropriu n-am vorbit foarte mult,dar stiu ca-mi place.Pentru ca si ea isi varsa sufletul pe tastatura,si tastatura il urca pe blog.
Poate ca ar fi fost mai simplu sa zic "mi-au placut toti",dar am simtit nevoia sa si explic.Ei sunt oamenii de dincolo de bloguri.Cei pe care ii stiam.
Pe ceilalti(Jocktherock,Cristian,Ioana) incep sa-i descopar.
Ma mai gandesc daca toti suntem la fel,sau doar eu sunt in multe feluri,pentru ca privind la ei ma regasesc pe mine,catusi de putin.
Si totusi...a lipsit ceva.Tu nu ai fost aici nici anul asta,si n-o sa mai fii niciodata de-acum incolo.Si nici el n-a fost.Prezenta lui la telefon nu m-a bucurat catusi de putin.
Am plecat spre Universitate la bratul Marei.Cuvintele toate zburau pe langa mine fara sa mai vad altceva decat un hau.Urechile imi tiuie,picioarele imi tremura,glasul se stinge.
In metrou oamenii imi zambesc.Stiu ca a fost ziua mea,sau ceva de genul asta.Pentru ca am in mana doua pungi de cadouri si un buchet de flori.
Numai eu nu pot sa zambesc.
Intru in casa plangand si te caut.Dar nu esti.Si nici macar el nu e nicaieri.Asa rece si "moartea pasiunii" cum era,parca mi-e dor de el.
Brate lungi se-ntrupeaza din peretii garsonierei si ma imbratiseaza duios.
Singuratatea,eterna mea prietena!Singura,de altfel,care ma asteapta in fiecare seara,sa ma sarute rece!
Viaţă şi blestem
Capitolul 8
Dar Dinu nu mai vine.
E trecut de trei şi Andreea plânge înfundat, aprinzându-şi încă o ţigară, cu chiştocul celei pe care tocmai a isprăvit-o.
Cu o ultimă sforţare ridică telefonul şi apelează, pentru a mia oară în seara asta, numărul lui Dinu.
Fiori reci îi străbat de sus până jos şira spinării. Părul i se zbârleşte tot la auzul vocii de la celălalt capăt al firului "abonatul pe care l-aţi apelat nu poate fi contactat". Aceeaşi voce seacă îi spune aceleaşi cuvinte reci, pentru a mia oară.
Telefonul alunecă uşor din mână şi cade, fără zgomot, pe mocheta albastră din balcon. Andreea îşi cuprinde capul în palme şi izbucneşte în plâns. Tremură cu tot corpul, dar nu se poate mişca.
Unde e Dinu? De ce nu vine? Ce s-a întâmplat? Oare n-o mai iubeşte?
"Apartamentul! Da! Poate e acolo."
Îşi trage repede peste pijamale o pereche de blugi şi un hanorac gri.
În fata liftului îşi dă seama că e în papuci şi că a uitat să închidă uşa. Vrea să se întoarcă să-şi ia pantofii, dar deja e în fata scării. Habar n-are ce să facă şi în ce parte să apuce. Se aşează pe scări şi plânge.
Dinu. Unde e Dinu? De atâţia ani de când sunt împreună niciodată n-a întârziat atât de mult. Întotdeauna i-a răspuns la telefon. Şi acum? E posibil să se fi schimbat Dinu atât de mult? Aşa, într-o seară, să n-o mai iubească?
Picioarele refuză să se mai mişte, îi tremura tot corpul şi o cuprinde o ameţeală ciudată. Se aşează pe prima treaptă a scării şi-şi sprijină capul pe genunchi.
Picături reci de ploaie pătrund hanoracul, bluza de pijama şi-i biciuiesc pielea.
Toate în jur se sfărâmă şi nu mai vede nimic. Până când Dinu apare pe aleea din faţa blocului.
Cămaşa descheiată la primii doi nasturi i se lipeşte de trup. Cine ştie unde a parcat maşina şi l-a plouat până aici. Nu schiţează nici un gest, nu spune nimic. Vine spre ea. Din ce în ce mai aproape.
Ar vrea să se ridice, să-i sară în braţe, dar emoţiile sunt prea mari şi nu se poate mişca deloc.
Dinu nu zice nimic, se aşează lângă ea pe scară şi o priveşte. Un fir de sânge i se scurge din nas pe buza superioară.
- Doamne, Dinule! Ce-ai păţit? Ce s-a întâmplat?
Dar Dinu nu spune în continuare nimic.Şi deodată o apucă brutal de mână.
- Andreea? Andreea? Te simţi bine? Ce-ai păţit?
Andreea deschide ochii larg şi se uită bulversată în jur. Nu mai e nimic din tot ce era acum câteva clipe. Doar ploaia a lăsat câteva urme. Băltoace şi hainele ude de pe ea. În rest, nimic.
"Dinu. Unde e Dinu? Era aici mai devreme. El m-a trezit."
Ridică privirea, dar în faţa ei nu sta decât Mihai, tipul de la 2.
L-a cunoscut într-o seară la administraţie, când plătea întreţinerea, şi apoi a mai venit odată, să-i repare o ţeavă.
E brunet şi are ochii mari şi verzi.
Deodată se opreşte.De ce îi trec toate astea acum prin minte? Ce-o interesează pe ea cum arată Mihai?
- Unde e Dinu? Era aici mai devreme. A urcat?
- Andreea, nu e nimeni aici.Şi nici n-a fost cineva. Cred că ai adormit aici, pe scări.Şi te-a şi plouat. Eşti leoarcă. Hai sus!
- Da, da. Dar Dinu? Unde e? Lasă, mă descurc. Mulţumesc.
Andreea intră pe uşă, se aruncă pe pat şi începe să plângă. Toată casă începe să se învârtă, şi cade într-un somn adânc. Se trezeşte a doua zi, buimacă.
"Unde eşti, mă, iubire? De ce nu vii? Hai, măcar acum răspunde la telefon. Nici nu mai aştept să ajungi acasă. O să-ţi spun acum că sunt însărcinată."
Dar telefonul nici nu apucă să sune şi aceeaşi voce rece îi spune nişte cuvinte seci.
"Am adormit pe scară... Unde mă duceam? Ah, da. Apartamentul. E acolo."
O ţigară abia aprinsă îi atârna în colţul gurii, şi cu gesturi mecanice îşi schimbă blugii, hanoracul, se încalţă şi pleacă. Aşa, cu ţigara aprinsă în mână.
La metrou e haos. O mulţime de oameni intră sau ies.
"Unde dracu' se duc toţi?"
Fără să ştie cum şi când, ajunge!
Aleea Castanilor e şi ea aglomerată. Oameni mulţi, forfotesc, care încotro, maşini multe, înghesuite în parcări, pe trotuare şi pe cele două benzi şoferii nervoşi claxonează.
"Ce e cu toată lumea asta astăzi? Zici că-i sfârşitul lumii, aşa se agită toţi."
La scara la Dinu e şi mai aglomerat. Vreo 10 bărbaţi stau înşiraţi la uşa de la intrare. Peste tot, unde te uiţi, coroane de flori şi lumânări.
"Doamne fereşte, aici a murit un om!"
Trece în viteză pe lângă oamenii din scară şi urcă în fugă până la etajul 2. Pe măsură ce se apropie inima îi bate tot mai tare şi gesturile sunt mai mult decât mecanice.
Sprijinit de tocul uşii sta un steag negru, pe care scrie"Dinu Mateescu...", şi mai departe nu mai vede să citească.
Respiră din ce în ce mai greu.În uşa sufrageriei o opreşte o bătrână.
- Îl cunoaşteţi?
- Poftim?
- Pe domnul Dinu. Îl cunoaşteţi?
- Ce s-a întâmplat?
- Păi nu ştiţi? A avut un accident de maşină. Se întorcea de la un interviu. L-au sunat pe domnul Vlad.
Şi bătrâna descrie amănunţit accidentul, descarcerarea, de ce l-au sunat poliţiştii pe Vlad, autopsia, pregătirile pentru înmormântare, şi mai ales "ce om bun era domnul Dinu, ce educat şi bine crescut", şi că în ultima vreme îl vedea tot mai rar."Era fericit. Se îndrăgostise de o fată frumoasă. Aşa-mi spunea", încheie bătrâna.
Dar Andreea n-o mai auzea de mult.
"Vlad. Cum de nu m-am gândit să-l sun pe Vlad? E singurul prieten al lui Dinu al cărui număr de telefon îl am. Şi dacă l-aş fi sunat ce mi-ar fi spus? Că a murit?"
Se sprijină de perete şi se aşează pe gresia rece din hol.
Vlad vine şi se aşează lângă ea.
- Andreea! Am încercat să te sun. Sună ocupat.
- Îl sunam pe Dinu.
Se cuibăreşte în braţele lui Vlad şi el o strânge tare, aşa cum ar fi făcut Eduard, dacă ar fi fost aici.
- Dinu... Dinu! Unde s-a dus? -repetă într-una Andreea, cu glas stins!
-va urma-
Dar Dinu nu mai vine.
E trecut de trei şi Andreea plânge înfundat, aprinzându-şi încă o ţigară, cu chiştocul celei pe care tocmai a isprăvit-o.
Cu o ultimă sforţare ridică telefonul şi apelează, pentru a mia oară în seara asta, numărul lui Dinu.
Fiori reci îi străbat de sus până jos şira spinării. Părul i se zbârleşte tot la auzul vocii de la celălalt capăt al firului "abonatul pe care l-aţi apelat nu poate fi contactat". Aceeaşi voce seacă îi spune aceleaşi cuvinte reci, pentru a mia oară.
Telefonul alunecă uşor din mână şi cade, fără zgomot, pe mocheta albastră din balcon. Andreea îşi cuprinde capul în palme şi izbucneşte în plâns. Tremură cu tot corpul, dar nu se poate mişca.
Unde e Dinu? De ce nu vine? Ce s-a întâmplat? Oare n-o mai iubeşte?
"Apartamentul! Da! Poate e acolo."
Îşi trage repede peste pijamale o pereche de blugi şi un hanorac gri.
În fata liftului îşi dă seama că e în papuci şi că a uitat să închidă uşa. Vrea să se întoarcă să-şi ia pantofii, dar deja e în fata scării. Habar n-are ce să facă şi în ce parte să apuce. Se aşează pe scări şi plânge.
Dinu. Unde e Dinu? De atâţia ani de când sunt împreună niciodată n-a întârziat atât de mult. Întotdeauna i-a răspuns la telefon. Şi acum? E posibil să se fi schimbat Dinu atât de mult? Aşa, într-o seară, să n-o mai iubească?
Picioarele refuză să se mai mişte, îi tremura tot corpul şi o cuprinde o ameţeală ciudată. Se aşează pe prima treaptă a scării şi-şi sprijină capul pe genunchi.
Picături reci de ploaie pătrund hanoracul, bluza de pijama şi-i biciuiesc pielea.
Toate în jur se sfărâmă şi nu mai vede nimic. Până când Dinu apare pe aleea din faţa blocului.
Cămaşa descheiată la primii doi nasturi i se lipeşte de trup. Cine ştie unde a parcat maşina şi l-a plouat până aici. Nu schiţează nici un gest, nu spune nimic. Vine spre ea. Din ce în ce mai aproape.
Ar vrea să se ridice, să-i sară în braţe, dar emoţiile sunt prea mari şi nu se poate mişca deloc.
Dinu nu zice nimic, se aşează lângă ea pe scară şi o priveşte. Un fir de sânge i se scurge din nas pe buza superioară.
- Doamne, Dinule! Ce-ai păţit? Ce s-a întâmplat?
Dar Dinu nu spune în continuare nimic.Şi deodată o apucă brutal de mână.
- Andreea? Andreea? Te simţi bine? Ce-ai păţit?
Andreea deschide ochii larg şi se uită bulversată în jur. Nu mai e nimic din tot ce era acum câteva clipe. Doar ploaia a lăsat câteva urme. Băltoace şi hainele ude de pe ea. În rest, nimic.
"Dinu. Unde e Dinu? Era aici mai devreme. El m-a trezit."
Ridică privirea, dar în faţa ei nu sta decât Mihai, tipul de la 2.
L-a cunoscut într-o seară la administraţie, când plătea întreţinerea, şi apoi a mai venit odată, să-i repare o ţeavă.
E brunet şi are ochii mari şi verzi.
Deodată se opreşte.De ce îi trec toate astea acum prin minte? Ce-o interesează pe ea cum arată Mihai?
- Unde e Dinu? Era aici mai devreme. A urcat?
- Andreea, nu e nimeni aici.Şi nici n-a fost cineva. Cred că ai adormit aici, pe scări.Şi te-a şi plouat. Eşti leoarcă. Hai sus!
- Da, da. Dar Dinu? Unde e? Lasă, mă descurc. Mulţumesc.
Andreea intră pe uşă, se aruncă pe pat şi începe să plângă. Toată casă începe să se învârtă, şi cade într-un somn adânc. Se trezeşte a doua zi, buimacă.
"Unde eşti, mă, iubire? De ce nu vii? Hai, măcar acum răspunde la telefon. Nici nu mai aştept să ajungi acasă. O să-ţi spun acum că sunt însărcinată."
Dar telefonul nici nu apucă să sune şi aceeaşi voce rece îi spune nişte cuvinte seci.
"Am adormit pe scară... Unde mă duceam? Ah, da. Apartamentul. E acolo."
O ţigară abia aprinsă îi atârna în colţul gurii, şi cu gesturi mecanice îşi schimbă blugii, hanoracul, se încalţă şi pleacă. Aşa, cu ţigara aprinsă în mână.
La metrou e haos. O mulţime de oameni intră sau ies.
"Unde dracu' se duc toţi?"
Fără să ştie cum şi când, ajunge!
Aleea Castanilor e şi ea aglomerată. Oameni mulţi, forfotesc, care încotro, maşini multe, înghesuite în parcări, pe trotuare şi pe cele două benzi şoferii nervoşi claxonează.
"Ce e cu toată lumea asta astăzi? Zici că-i sfârşitul lumii, aşa se agită toţi."
La scara la Dinu e şi mai aglomerat. Vreo 10 bărbaţi stau înşiraţi la uşa de la intrare. Peste tot, unde te uiţi, coroane de flori şi lumânări.
"Doamne fereşte, aici a murit un om!"
Trece în viteză pe lângă oamenii din scară şi urcă în fugă până la etajul 2. Pe măsură ce se apropie inima îi bate tot mai tare şi gesturile sunt mai mult decât mecanice.
Sprijinit de tocul uşii sta un steag negru, pe care scrie"Dinu Mateescu...", şi mai departe nu mai vede să citească.
Respiră din ce în ce mai greu.În uşa sufrageriei o opreşte o bătrână.
- Îl cunoaşteţi?
- Poftim?
- Pe domnul Dinu. Îl cunoaşteţi?
- Ce s-a întâmplat?
- Păi nu ştiţi? A avut un accident de maşină. Se întorcea de la un interviu. L-au sunat pe domnul Vlad.
Şi bătrâna descrie amănunţit accidentul, descarcerarea, de ce l-au sunat poliţiştii pe Vlad, autopsia, pregătirile pentru înmormântare, şi mai ales "ce om bun era domnul Dinu, ce educat şi bine crescut", şi că în ultima vreme îl vedea tot mai rar."Era fericit. Se îndrăgostise de o fată frumoasă. Aşa-mi spunea", încheie bătrâna.
Dar Andreea n-o mai auzea de mult.
"Vlad. Cum de nu m-am gândit să-l sun pe Vlad? E singurul prieten al lui Dinu al cărui număr de telefon îl am. Şi dacă l-aş fi sunat ce mi-ar fi spus? Că a murit?"
Se sprijină de perete şi se aşează pe gresia rece din hol.
Vlad vine şi se aşează lângă ea.
- Andreea! Am încercat să te sun. Sună ocupat.
- Îl sunam pe Dinu.
Se cuibăreşte în braţele lui Vlad şi el o strânge tare, aşa cum ar fi făcut Eduard, dacă ar fi fost aici.
- Dinu... Dinu! Unde s-a dus? -repetă într-una Andreea, cu glas stins!
-va urma-
miercuri, 3 iunie 2009
"Astazi e ziua ta,zi FRUMOASA ca tine!"
Da,sunt narcisista!
Va rog sa ma iertati,dar nu ma pot abtine sa nu ma iubesc!
Si-ar fi trebuit sa fac Recensamantul lui 22.Dar refuz de data asta,ca si asa n-are efect...
Alexandru Arsinel - Astazi E Ziua Ta
Asculta mai multe audio Muzica »
Va rog sa ma iertati,dar nu ma pot abtine sa nu ma iubesc!
Si-ar fi trebuit sa fac Recensamantul lui 22.Dar refuz de data asta,ca si asa n-are efect...
Alexandru Arsinel - Astazi E Ziua Ta
Asculta mai multe audio Muzica »
marți, 2 iunie 2009
"Mai poti?"
Ma intreba Mihai,prietenul ala care o sa publice cartea mea,post mortem.V-am mai spus,ii las toate "scrierile" lui.
Ziceam ca ma intreba ceva.
Ce fac?
I-am raspuns aproape sec:
"Ce am facut intotdeauna!Sufar"
"Dupa cine?"
"Dupa unu'..."
"E bine ca mai poti!"
"Da,ma!Sa stii.Ma tot gandesc de unde mai pot!De unde atata putere sa ma mai indragostesc,sa am incredere in oameni"
"O sa vezi ca la un moment dat n-o sa mai poti.Si abia atunci o sa fie trist!"
"Sper sa nu ajung pana acolo..."
Asta e o bucata dn dialogul meu cu el.
De fiecare data discutiile cu el imi dau de gandit.Sunt profunde si pline de subintelesuri.
Si-acum stau si ma gandesc.
O sa ajung vreodata sa nu mai pot simti?O sa-mi pierd vreodata curajul?O sa incetez sa visez si sa ma indragostesc?Sa ma atasez de oameni?
Fericirea nu e prea departe.Asa-mi place sa cred.
Desi sufletul mi-a murit,ma amagesc ca pot sa simt.
Dar cum se face asta fara suflet?Se simte cu constiinta?Cu mainile?Cu mirosul?Cu ce o sa mai simt?
"La ce te gandesti?"
"La nemurirea sufletului!"
"Si?E nemuritor?"
"Ei pe dracu'!Moare primul"-si-un zambet amar mi se asterne pe fata.
Zambeste si crede ca glumesc.
Da,da!Am mai zis..."Detin cu atata maiestrie arta disimularii incat v-am facut pe toti sa credeti ca sunt fericita!"
Si-am reusit si de data asta.
"Vreau sa fiu singura!"
"Vreau si eu sa fiu ca tine!Sa nu sufar,sa nu plang!Sa nu mai simt si sa nu ma mai afecteze nimic."
"Ai grija ce-ti doresti ca ti se poate indeplini!"
"Si crede-ma,e crancen sa nu mai simti.E urat sa fii asa de piatra.Eu imi doresc sa plang,si nu pot!"
Si iaca-ta!Sunt singura,nu mai pot sa plang si sufletul a murit...
Si da!E trist...
Ziceam ca ma intreba ceva.
Ce fac?
I-am raspuns aproape sec:
"Ce am facut intotdeauna!Sufar"
"Dupa cine?"
"Dupa unu'..."
"E bine ca mai poti!"
"Da,ma!Sa stii.Ma tot gandesc de unde mai pot!De unde atata putere sa ma mai indragostesc,sa am incredere in oameni"
"O sa vezi ca la un moment dat n-o sa mai poti.Si abia atunci o sa fie trist!"
"Sper sa nu ajung pana acolo..."
Asta e o bucata dn dialogul meu cu el.
De fiecare data discutiile cu el imi dau de gandit.Sunt profunde si pline de subintelesuri.
Si-acum stau si ma gandesc.
O sa ajung vreodata sa nu mai pot simti?O sa-mi pierd vreodata curajul?O sa incetez sa visez si sa ma indragostesc?Sa ma atasez de oameni?
Fericirea nu e prea departe.Asa-mi place sa cred.
Desi sufletul mi-a murit,ma amagesc ca pot sa simt.
Dar cum se face asta fara suflet?Se simte cu constiinta?Cu mainile?Cu mirosul?Cu ce o sa mai simt?
"La ce te gandesti?"
"La nemurirea sufletului!"
"Si?E nemuritor?"
"Ei pe dracu'!Moare primul"-si-un zambet amar mi se asterne pe fata.
Zambeste si crede ca glumesc.
Da,da!Am mai zis..."Detin cu atata maiestrie arta disimularii incat v-am facut pe toti sa credeti ca sunt fericita!"
Si-am reusit si de data asta.
"Vreau sa fiu singura!"
"Vreau si eu sa fiu ca tine!Sa nu sufar,sa nu plang!Sa nu mai simt si sa nu ma mai afecteze nimic."
"Ai grija ce-ti doresti ca ti se poate indeplini!"
"Si crede-ma,e crancen sa nu mai simti.E urat sa fii asa de piatra.Eu imi doresc sa plang,si nu pot!"
Si iaca-ta!Sunt singura,nu mai pot sa plang si sufletul a murit...
Si da!E trist...
