joi, 4 iunie 2009

Si-a fost si ieri...

Desi in repetate randuri am zis ca nu-mi plac oamenii,simt nevoia de-o reformulare.
Nu-mi plac oamenii atunci cand trebuie sa joc un rol,dar imi plac la nebunie oamenii cu care pot fi eu insami.
Si ieri asa am fost.EU!Am cunoscut oamenii de dincolo de randuri.Si sunt aceeasi.Cu nimic diferiti.
Oameni deschisi,veseli,dezinvolti,oameni care simt.
Prezenta mea la masa lor a fost decisa de doua stari,amestecate:curiozitate si frica.
Curiozitatea de a cunoaste oamenii cu care,pana la urma vorbesc aproape zilnic,si frica de a-mi petrece o alta zi singura.
Si zau ca nu-mi pare rau c-am fost acolo.
Am gasit o Miss Little Sunset vesela si energica,o Good Girl calda si deschisa si a ei Sunshine,cu chip de copil si ochi frumosi.
Jokeru' a fost asa cum...stiam(si e de bine!).
Cu Impropriu n-am vorbit foarte mult,dar stiu ca-mi place.Pentru ca si ea isi varsa sufletul pe tastatura,si tastatura il urca pe blog.
Poate ca ar fi fost mai simplu sa zic "mi-au placut toti",dar am simtit nevoia sa si explic.Ei sunt oamenii de dincolo de bloguri.Cei pe care ii stiam.
Pe ceilalti(Jocktherock,Cristian,Ioana) incep sa-i descopar.
Ma mai gandesc daca toti suntem la fel,sau doar eu sunt in multe feluri,pentru ca privind la ei ma regasesc pe mine,catusi de putin.

Si totusi...a lipsit ceva.Tu nu ai fost aici nici anul asta,si n-o sa mai fii niciodata de-acum incolo.Si nici el n-a fost.Prezenta lui la telefon nu m-a bucurat catusi de putin.
Am plecat spre Universitate la bratul Marei.Cuvintele toate zburau pe langa mine fara sa mai vad altceva decat un hau.Urechile imi tiuie,picioarele imi tremura,glasul se stinge.
In metrou oamenii imi zambesc.Stiu ca a fost ziua mea,sau ceva de genul asta.Pentru ca am in mana doua pungi de cadouri si un buchet de flori.
Numai eu nu pot sa zambesc.
Intru in casa plangand si te caut.Dar nu esti.Si nici macar el nu e nicaieri.Asa rece si "moartea pasiunii" cum era,parca mi-e dor de el.
Brate lungi se-ntrupeaza din peretii garsonierei si ma imbratiseaza duios.
Singuratatea,eterna mea prietena!Singura,de altfel,care ma asteapta in fiecare seara,sa ma sarute rece!

28 comentarii:

jocktherock spunea...

cea mai trista aniversare: 13.nov.2003. 24 de ani. eram soldat intr-o unitate militara in capatul lumii. Ea nu era cu mine si nici nu mai era pentru mine. si in timp ce imi faceam orele de garda plangeam ca un copil.

sabina spunea...

@jocktherock: cea mai trista aniversare 03.iun.2004.el deja nu mai era de 7 luni,si tot ce mai ramasese din el erau amintiri si o cruce rece,din marmura alba!
si de-atunci toate zilele de 03.iun sunt triste si pline de lacrimi!

cristiangheorghe spunea...

hei, oameni buni! wake up! Viața merge înainte. Și eu mă las uneori copleșit... dar mă agăț cât pot de prezent. Sabina, fericirea vine printr-o ușă pe care nici nu bănuiești că ai lăsat-o deschisă. Crede-mă. Mă bucur că ne-am întâlnit ieri. Cheer up, kiddo. :)

sabina spunea...

@cristiangheorghe: intotdeauna viata merge inainte.da' pentru mine mai conteaza si cum:)
si eu ma bucur,si sper ca si miercurea viitoare sa fim tot acolo:D
p.s.pozele?:D

Little Miss Sunset spunea...

am scris mai demult un post despre pesti, dintr-un mail primit de la o prietena. era ca si cum eu l-as fi scris. sunt momente in care tristetea ma loveste si as vrea sa ma inchid intre 4 pereti si sa plang toate lacrimile pe care le am, dar atunci am cea mai mare nevoie de prieteni/amici/cunostinte. atunci strig ajutor zambind si glumind.
prietenii mei nu m-au vazut aproape niciodata trista sau plangand, nu pentru ca nu sunt sau nu plang, ci pentru ca am invatat sa trec zambind prin viata.
ma bucur enorm ca ai fost cu noi, ai timp sa petreci doar cu jim (beam) la 30 de ani, pana atunci zambeste si vei primi un zambet cald in schimb ...lucrurile par mai simple cand oamenii zambesc.

ioana spunea...

imediat ce ma adun putin, deci cel mai tarziu maine, apar si pozele.
cat despre... celelalte cuvinte... "toate trece"... o vorba superficiala, dar cat se poate de adevarata.

good girls go to heaven bad girls go everywhere spunea...

Sterge-ti lacrimile, fata frumoasa!
Sa-ti spun ca am momente cand nu-mi doresc sa mor, ci sa fi murit deja? Nu ar ajuta la nimic. Insingurarea nu e buna, crede-ma! Ti-o spune una care a stat singura de revelion anul acesta, si acum doi ani... si in multe zile care pentru mine si-au pierdut importanta. Am invatat de la prieteni ca ziua mea de nastere poate fi frumoasa, si de dragul lor am invatat sa ma bucur si eu, chiar daca uneori zambesc printre lacrimi.
Blogul meu s-a nascut din singuratate, deznadejde si un ocean de lacrimi si uite unde am ajuns. Am ajuns sa cunosc oameni frumosi la chip si la suflet. Am aflat ca oamenilor le pasa cand nu scrii timp de cateva zile si se intreaba daca ai patit ceva, daca te pot ajuta cumva.
Fiecare dintre noi are povestea lui pe care o ascunde ziua intr-un zambet si noaptea intr-o lacrima. Important e sa nu uiti ca oricat de greu ar fi intr-un anumit moment, cineva iti va intinde o mana de care sa te sprijini si iti va oferi un zambet fara sa ceara ceva in schimb.
Sper sa ne facem un obicei bun si sa ne vedem in continuare. Eu nu cred in coincidente, iar daca ne-am intalnit nu e o intamplare. Totul se intampla cu un scop precis. Care este acesta, vom afla.
Pana miercuri, ne mai citim, ne mai comentam, zambim si o scoatem noi la capat cumva.

SmallStrAnger spunea...

Aoleu tre sa ma updatez :d, ai scris cam mult de cand am plecat :d

sabina spunea...

@littlemisssunset: a fost o perioada lunga de timp in care nu aveam la cine sa strig dupa ajutor.intre timp "lucruri bune au aparut in viata mea".
nici eu nu plang "cu spectatori".detin 2 lucruri care ma impiedica sa fac asta:rimelul si mandria!:)

sabina spunea...

@ioana: astept,nu-i problema!:)

sabina spunea...

@goodgirl: multumesc pentru cuvintele si gandurile frumoase!
si eu cred la fel,ca totul,dar absolut totul se intampla cu un scop.
arabii spun "maktub" ,adica "asa a fost scris".e posibil sa fie o forma de a fugi de responsabilitati si de asumarea unor decizii/actiuni.sau nu...:)

sabina spunea...

@smallstranger: sunt convinsa ca alta treaba n-o sa mai ai decat sa te updatezi cu blogul meu:))

jocktherock spunea...

gata cu povestile astea! e vineri! luni e liber! deci week-end prelungit! deci: zen! daaa?

sabina spunea...

@jocktherock: deci,da!sambata lucrez,iar duminica si luni am timp berechet sa scriu povesti...de-astea!deci,zen?!DA!:))

jocktherock spunea...

eu plec pe la mare etc! dar dar dar! luni seara cum ajung acasa, intr-un suflet deschic netul, dau drumul la blog si sorb tot ce ai scris in week end. asa cu pohta! bon?

sabina spunea...

@jocktherock: ah!mare!!!
"nu mai stiu exact unde e marea si ce culoare are
Ce-i aia plaja?
Insa in ochii curvei ce am vazut-o ieri
Era drumul spre mare…"

jocktherock spunea...

ooo! nu imi spune! o sa iti povestesc vreodata cum marinar fiind la constanta, am vazut marea doar de pe vasul militar sau din camioanele armatei... si nu altfel!

nina spunea...

Buna,

Am auzit de la ceilalti ca a fost ziua ta miercuri si vreau sa-ti spun La multi ani! chiar si asa cu intaziere. Miercuri ar fi trebuit sa vin in Austria insa s-au intamplat lucruri. :) Sper sa te cunosc personal curand. Multa multa fericire iti doresc!

sabina spunea...

@jocktherock: macar ai vazut-o.era acolo:)eu de trei ani nu mai stiu cum arata.dar ma fac eu mare si ma duc la mare:)

sabina spunea...

@nina: multumesc mult!poate miercuri ne vedem...daca nu e serbarea copiilor:)

jocktherock spunea...

come on! cateva ore de mers pana la constanta! nu e o lume!

sabina spunea...

@jocktherock: i know...

jocktherock spunea...

muaaah!

sabina spunea...

@jockthestock: da?de ce?:D

UN OM spunea...

acum regret de doua ori ca nu am fost miercuri acolo :-(... ce scriitura. ti-ai gresit meseria... insa toate sunt la fel... incep bine si se termina prost. as vrea mai putina tristete si mai mult optimism...
dar pana la urma cine sunt eu ca sa cer asa ceva
spuneam doar ce mi-as dori

UN OM spunea...

btw ... la multi ani!

sabina spunea...

@un om: multumesc!las' ca poate recuperam miercuri:D
si eu as vrea mai putina tristete...de parca ar fi toate asa cum am vrea!
si cu meseria...daca s-ar putea trai din scris,maine m-as muta unde departe,sa scriu:D

ioana spunea...

deci pozele: http://aleluion.blogspot.com/2009/06/de-miercuri.html

Trimiteți un comentariu