Lumea mea

inima bate aproape sa-mi sfasie pieptul.atata bucurie n-am simtit nicicand.e amestecata cu dureri ascutite si suspine profunde.viata mi se scurge lin intre ieri si maine,niciodata azi.traiesc din amintiri amestecate cu vise si speranta zilei ce-si va ivi zorii curand!azi este compus din cele ce s-au intamplat si cei care au fost,si toate cate sper sa fie maine.azi nu-mi ofera nici o perspectiva,dar maine stiu ca se vor intampla atatea.azi aproape n-am facut nimic,dar maine ma voi naste iar.si sufletul va vibra cu aceeasi emotie la botezul razelor de soare sau a vantului stingher.visez ca maine voi prinde lumea intr-o mana si-o voi arunca dincolo de nori.maine viata mea va prinde cu adevarat contur.maine ma voi fi implinit intru totul.
n-as vrea sa-l reneg pe azi,pentru ca in el il fauresc pe maine si-l retraiesc pe ieri.atat pot spune despre el,desi ieri,a fost si el un maine si l-am iubit la fel de mult ca pe maine de azi.
dar acum azi nu-mi ofera nimic,pe cand ieri deja stiu ce a avut de dat si ce am ales sa iau.stiu ec am iubit ieri si iubesc si azi,doar pentru ca a fost ieri.pe maine il iubesc tocmai pentru ca nu-l cunosc.de unde pot sti ce plete blonde ori chip demonic imi va aduce maine?ai carui ochi si zambet va dori sufletul maine?ce ieri imi va aduce maine?pot doar sa visez la ce va fi.
azi vi-l daruiesc voua si faceti ce vreti cu dansul.mie oricum nu-mi place lumea voastra.sunteti prea agitati si grabiti.vreti sa faceti totul azi cand de fapt mai e atata timp.plangeti si va suparati ca s-a terminat azi,fara sa va dati seama ca maine va deveni si el azi!dar faceti ce vreti cu el,e al vostru!lungiti-l,latiti-l,trageti de el pana aobositi.
eu raman in lumea mea care e de o mie de ori mai frumoasa.aici oamenii nu-s decat buni,e dragoste si zambet.e minunat aici,si-mi place de mor lumea mea,tocmai pentru ca e doar a mea.
imi pare rau,dar nu ma pot alatura cerintelor voastre cel putin ciudate si dorintelor carnale,care v-au transformat in animale.nu va pot intelege gandurile perverse si sufletele moarte.
da,stiu!sunt o ciudata,care traieste pe alta lume.numai ca lumea voastra e si lumea mea,fac parte si eu din ea,pe cand lumea mea n-o sa fie niciodata a voastra.
somn usor!

hello...

Salveaza-ma de mine

Invata-ma,te rog,ce-nseamna sa traiesti fara vise si fara sperante.Ajuta-ma sa zbor fara aripi sau transforma-ma in om.Am obosit sa-mi doresc,sa astept,sa vreau.
Transforma-ma intr-un om de piatra si ia-mi tot ce simt.As vrea sa uit ce-nseamna zambet,si viata,si soare,si lacrimi si toate cate sufletu-mi aduce.
Te rog,zi-mi unde merg sufletele cand trupul moare?Ia-l si pe al meu si du-l acolo.Lasa-mi doar trupul si pasii.De fapt,lasa-mi doar trupul.Zgomotul tocurilor imi inspira alte,si alte,si alte ganduri.
Te rog,ia-mi stralucirea ochilor si zambetul de pe chip.
Lasa-mi o fata fada si un chip sters.Ajuta-ma sa trec nepbservata,si la randul meu sa nu observ nimic.Fereste-ma de oameni si de dragoste.N-as vrea sa ma mai indragostesc si nici sa mai iubesc vreodata.
Te rog,ia-mi tot.Vreau sa fiu un om care nu doreste nimic.Fara tinte si idealuri sau vise si dorinte.
Ia-le.Toate ti le dau acum!Iti dau cartile,condeiul si hartia,tot ce-mi hraneste sufletul si visele.Nu-ti cer nimic in schimb,promit.Doar ajuta-ma sa nu mai fiu eu.
Sunt prea multe acum,aici.Prea multe lacrimi,prea multa durere si suferinta.Prea multi oameni care vor sa para ce nu sunt.
Ia-mi povara ce mi-a cazut pe umeri si ma apleaca spre pamant.Sunt multe toate cate le traiesc.
Salveaza-ma de mine,sau daca nu,adu-mi numai o clipa fericirea.

et toi?attendras puor le suivant?

m-am agatat din nou de un vis ce pare ca se apropie de sfarsit.lumina puternica imi inteapa pleoapele dar refuz sa ma trezesc.mi-e frica de golul imens pe care-l voi gasi in jur,mi-e frica de singuratate,mi-e frica sa cred ca nu mai esti,si poate mai rau,ca n-ai fost niciodata.
gandurile au insistat sa fii al lor,si sufletul a vrut sa te inchida in el.
mi te-au adus in dar,iar eu mi te-am insusit.dar tu n-ai fost niciodata al meu,si nici n-o sa fii vreodata.pentru ca oamenii minunati refuza sa stea.si tu esti unul dintre ei.iti place sa sa te joci,mai ales cu gandurile muritorilor.vrei sa cunosti cele mai intunecate si ascunse secrete,dar refuzi cu incapatanare sa dai ceva in schimb.
refuz sa ma mai gandesc,sa mai visez la tine,sa te consider element principal al viitoarei existente.
lucrurile se delimineaza foarte clar in viziunea mea:tot sau nimic.de fiecare data parca e mai bine tot,nu?
dar stiu ca tu o sa refuzi sa trezesti dimineata uitandu-te la mine,n-o sa-ti placa sa ma vezi plangand(pentru ca tie iti plac femeile puternice),n-o sa vrei sa ascultam zgribuliti in patura ada milea si nici sa-mi saruti ochii fericiti si plini de tine.n-or sa-ti placa buzele pline de iubire,gandurile indragostite si sufletul nebun.
iti place sa vezi concretul,sa te sprijini pe demonstratii reale.iar eu...doamne,mie-mi place sa visez cai verzi pe pereti.
si de-aia ma intreb,si daca ar fi sa vrei,cat ai rezista langa o persoana care traieste intr-o lume fantasmagorica?
vezi?iar aberez...nici n-ai venit si te-am facut al meu,nici nu stiu ce-ti doresti si cred ca vrei sa pleci...
inca o intrebare si te las...you'll wait for the next one,or you come along with me?

4 ani si inca te mai iubesc...
a trecut atat de mult timp si inca mai pot trai fara tine...cum?a trecut o vesnicie de cand nu te-am mai vazut,de cand nu te-am mai sarutat.si tot de o vesnicie inca te iubesc.pe tine si atat!toate dinlauntrul meu au murit odata cu tine.doar in visele in care-mi apari pot spune ca traiesc...numai atunci mai rad si iubesc cu adevarat.
in rest,tot ce se intampla in jur-unii o numesc viata-traiesc intre lacrimi,amagiri si dezamagiri,tristete si dor de tine.
ma bucur sa stiu ca nici tu nu m-ai uitat,si ca ma vizitezi din cand in cand.si anul asta ai venit,si-ti multumesc.a fost unul dintre visele care mi-as dori sa nu se fi terminat!de fapt,toate visele cu tine imi doresc sa fie nesfarsite...
si-atunci,ce rost mai are o viata traita in vis?daca asta e pretul pe care trebuie sa-l platesc,atunci...bine!
acum,inca un an voi alerga fara nici un rost prin lumea asta,asteptand din nou sa vii.
atat de dor imi e de tine...de ce-mi tot spui sa nu plang?cum altfel cand doar tu ma faci sa zambesc?sa rad,sa alerg,sa zbor...
mi-e dor de tine...inca o data,si inca o data,si inca o data...de un milion de ori!...te iubesc!

for / from MY Tudor

D' you breathe the name of your saviour in your hour of need,
And taste the blame if the flavor should remind you of greed?
Of implication, insinuation and ill will, 'til you cannot lie still,
In all this turmoil, before red cape and foil come closing in for a kill

Come feed the rain
'cause I'm thirsty for your love dancing underneath the skies of lust
Yeah, feed the rain
'cause without your love my life ain't nothing but this carnival of rust

It's all a game, avoiding failure, when true colors will bleed
All in the name of misbehavior and the things we don't need
I lust for after no disaster can touch, touch us anymore
And more than ever, I hope to never fall, where enough is not the same it was before

Come feed the rain...
'cause I'm thirsty for your love dancing underneath the skies of lust
Yeah, feed the rain
'cause without your love my life ain't nothing but this carnival of rust
Yeah, feed the rain
'cause I'm thirsty for your love dancing underneath the skies of lust
Yeah, feed the rain
'cause without your love my life ain't nothing but this carnival of rust

Don't walk away, don't walk away, oh, when the world is burning
Don't walk away, don't walk away, oh, when the heart is yearning
Don't walk away, don't walk away, oh, when the world is burning
Don't walk away, don't walk away, oh, when the heart is yearnïng

Toamna devreme

Numai prezenta becurilor electrice si a asfaltului o faceau sa se simta in vremurile noastre.In rest totul parea rupt dintr-o alta era.
Era o seara rece de toamna,cerul fiind acoperit de norii negri care-si varsau amarul asupra pamantului cu picaturi mari,reci,parca de gheata.
La randul ei era trista si ar fi vrut,asemeni cerului sa-si verse amarul asupra cuiva.Ar fi vrut sa intalneasca pe cineva,un om pe care sa-l impovareze cu suferinta ei.
Pleca din casa unde totul ii era foarte vechi,si totusi atat de necunoscut.Nu mai suporta singuratea.Pleca,poate in cautarea fericirii.
Acum era singura in mijlocul noptii,alaturi doar de picaturi moarte de ploaie.
Ii treceau prin minte cele mai nefericite clipe ale vietii.Dar intotdeauna exista cineva pentru care sa mearga mai departe.Cineva care ii dadea puterea sa lupte cu viata.
Dar acum se simtea singura.Chiar era singura!De cand el nu mai era cu ea,de cand el plecase definitiv.Cel care-i fusese alaturi de cand se nascuse,cel care o ajuta in tot si o sustinea in toate,cel care ii dadea sperante o parasise.
Il iubea atat de mult incat incepuse sa-l urasca pentru ceea ce-i facuse.
Nu intelegea nimic.Ii gresise cu ceva?De ce?Isi dadu seama ca nu poate fi altceva decat o pedeapsa de Sus.Dar cat de tare gresise in fata divinitatii ca sa indure toate aceste chinuri?
Isi amintea cand il vazuse ultima oara.Vedea si nu putea sa creada;el care era atat de energic si plin de viata,sa stea nemiscat,fara suflare?Nu se poate!Trebuie sa fie una dintre nenumaratele lui glume.Va veni langa ea si-i va sopti ca-i este bine!Nu?!Nu?
Se dezmetici pentru cateva clipe si observa ca era langa locul de unde plecase,langa casa plina cu amintiri.Era prea mica sa inteleaga si totusi intelese...Isi dadu seama ca nimic nu este operfect,nimic nu tine o vesnicie.Totul este doar o iluzie...Si totusi o iluzie minunata,numita "VIATA"!
Se hotara sa mearga inainte,sa lupte ca si pana acum.De dragul lui!Stia ca el ii este alaturi de ea si si-ar dori sa o vada fericita.
Ce nu stia este ca sufletul ii murise si se ingropase odata cu el!

De mult as vrea sa te intreb : Iti place cum iubesc?

Oare cuvintele mele te ating?
Ore le simti simfonia si permanentul inefabil?
zambetul meu nu ti-a ramas prins de spate ca o paiata?
privirea mea nu te-a strivit in bucati
sau praf de creta colorata?
Lacrima mea a picat si pe obrajul tau?
Dar tampla?
Tampla ta m-accepta?

De mult vroiam sa te intreb...Iti place cum iubesc?

cum dracu sa mi se faca dor de tine?a trecut mai putin de o zi de cand n-am vorbit,si-mi verific mailul si lista de mess din 2 in 2 minute,doar,doar oi fi aparut...si nici nu te cunosc de o vesnicie...
habar n-am cum e posibil!tu ai vreo idee???
fir-ar a dracului de minte si suflet obsedate si insetate de oameni,de iubire si de stari euforice...

M-am privit de dimineata in oglinda incercand sa-mi pun masca si am schitat un zambet!
Si mi-a raspuns...
-Esti atat de frumoasa cand plangi...

Orasul ingerilor

I
Frigul ii patrunde prin paltonul gros,din stofa ieftina si-i strapunge oasele.Incearca sa-l stranga tot mai tare,dar parca degeaba.Lacrimile nu contenesc si inainte de a-i atinge buzele ingheata pe obraji.Nu mai e nimeni pe peron si viscolul se inteteste.Ea singura,pe o banca,plange si-si ridica mainile impreunate spre cer.Taie din cand in cand urletul viscolului cu un suspin adanc.Cate o rafala de vant o face sa tresara,dar revine repede la starea de amorteala.Partea stanga a paltonului e de-acum alba.O rafala de zapada se napusteste asupra ei.Si inca una,si inca una.Din ea ramane doar un abur,si el aproape stins.Gata,s-a ispravit!N-a mai ramas nimic.
-Domnisoara?Alo?Domnisoara,ma auziti?
Isi ridica ochii speriata si-ncearca sa zareasca cu privirea de gheata cine o striga.Un zambet i se iveste in coltul gurii.
-Am ajuns?
-Domnisoara,imi pare rau,cred ca delirati.Ati stat toata noaptea aici pe banca.'o-ti fi inghetat!
Oamenii se aduna roata in jurul ei,fiecare incercand sa ajunga mai aproape sa vada cine e acolo si ce se intampla.
Un domn imbracat cu un paltonbleumarin,un chipiu in aceeasi nuanta si cu o banta rosie isi croieste drum prin multime.
Pantalonii grosi din aba sunt stransi sub genunchi si bagati in bocancii negri cu talpa groasa.E un barbat inalt,facut,cu ochii amri si negri.Are trasaturi blande si fata usor ridata.Expresia de om bun ii este insa inasprita de mustata neagra ce-i acopera in totalitate buza superioara.
Oamenii se dau in laturi,in stanga si-n dreapta,iar el se taraste cu greu,ducand in brate fata pe care a gasit-o zacand fara suflare pe banca din mijlocul peronului.
Maria se ridica cu greu de pe scaunul cu burete,tapisat in catifea rosie.E o femeie la vreo 60 de ani,cu parul alb,dar atent ingrijit.Are o fata blajina,neteda,conturata de ochii migdalati,de culoarea noptii.Se vede insa in miscarile domoale ca a trait multe.Scoate cu grija un cerceaf alb si-l intinde pe patul din fier.
Barbatul aseaza cu grija fata pe pat si o inveleste cu vreo patru paturi.Ii povesteste Mariei ca a gasit-o pe peron,acoperita in zapada,si o implora sa aiba grija de ea.
Medicul de garda intra pentru doua minute in salon,o consulta pe fata si da personalului toate indicatiile necesare pentru ingrijirea si recuperarea pacientei.Maine dimineata vor afla cine este,si se va lua o hotarare in ceea ce o priveste.

II
Soarele se chinuie sa-si strapunga razele printre crengile dese ale copacilor.Este cea mai mare gradina pe care a vazut-o vreodata.Are o multime de floricele colorate,si mai mici,si mai mari...de toate felurile.Peste tot e o iarba marunta,de un verde fraged.Doar ici si colo se zareste cate o poteca ingusta,din piatra cubica,ce serpuieste intreaga gradina,ce se intersecteaza cu celelalte poteci,dand nastere unui labirint intortocheat.
Sta pe o banca,la umra unui nuc ce-si flutura matisorii in aerul cald de primavara si rasfoieste cu vadita insufletire o carte cu coperti verzi.Pe cotorul cartii scrie mare,cu litere gotice"Plansul lui Nietzsche".Citeste incontinuu aceeasi carte de cand a venit aici.Doar de vreo doua ori a "inselat-o"cu "Crima si pedeapsa"a lui Dostoievski.Adora cartile astea doua,dar parca prima o atrage mai mult.A primit-o cadou de la Vlad,unul dintre colegii de aici,care s-a indragostit nebuneste de ea din prima clipa.
-Misa?!A venit domnul de la gara.Domnul Nicolescu,ti-l amintesti,nu-i asa?
Lasa cartea pe banca,asezand cu grija semnul cu fluturi albi,la pagina unde a ramas,si alearga intr-un suflet sa-l intampine pe "domnul Nicolescu".
Pe poarta grea din fier ce desparte curtea interioara de strada intra un domn inalt,cu ochii negri si cu mustata.E acelasi domn care a gasit-o in dimineata aceea la gara,mai mult moarta decat vie.
Ii sare in brate si-l saruta cu mare drag,iar el cu ochii plini de emotie o strange tare-tare la piept.E printre putinii oameni de care isi aminteste.
Din ziua in care a gasit-o a incercat cu disperare sa afle cine este si de unde.Cum o cheama si unde vrea sa ajunga.
Dar fata nu stia sa raspunda decat la ultima intrebare,si repeta obsesiv"Orasul ingerilor"Dupa multe incercari esuate si mii de afise cu chipul fetei lipite peste tot,au hotarat ca cel mai bine pentru ea este sa o aduca aici.
"Casa sufletelor"...Asta scrie pe usa de la intrarea pe care intra acum Masa la bratul Domnului,savurand incet batonul de ciocolata si privindu-l cu ochi intrebatori.Stie ca i-a adus si o portocala.
Casa sufletelor nu este un spital,nici macar un sanatoriu.E altceva,e un loc special.Aici si-au gasit linistea multi oameni,mai ales tineri.Aici oamenii toti sunt buni.Totul e curat,e liniste...e frumos.Pare a fi orasul ingerilor,mai ales ca cei care au grija de sufletele ratacite sunt imbaracti in alb si tot timpul zambesc.
Aici si-a gasit linistea si Masa.S-ar zice ca a gasit ce cauta.
Masa...nu e numele ei adevarat.Asa au botezat-o cei de aici.Mai bine zis,asa a botezat-o Stefan,unul dintre asistenti.I se pare ca seamana cu sora lui care a murit cu putin timp inainte sa vina ea aici,si pe care o chema tot Masa.

Bunul,cum ii place Masei sa-i zica domnului Nicolescu,baga adanc mana in buzunar si de data asta scoate doua portocale.
-Una-i pentru Vlad!
Masa se inroseste pana in varful urechilor si-i multumeste cu capul plecat.
Domnul Nicolescu mai zaboveste cateva minute si pleaca.
Masa alearga in gradina sa-l gaseasca pe Vlad,dar pe drum isi aduce aminte de carte.Da,merge sa o ia,si dupa aceea il va cauta pe Vlad.Gaseste cartea la marginea cealalta a bancii si intre file gaseste o lacramioara aproape strivita.Vlad se iveste de dupa nuc,o ia in brate si o saruta.
Alearga impreuna spre poarta,tinandu-se de mana.Aproape cand sa urce in masina Masa ii striga Bunului:
-Data viitoare sa aduci si doua batoate ca azi am mancat numai jumate.Suntem doi acum!

Iubirea e a lor.Si visele si sperantele...toate!Nimic nu le poate lua ceea ce au.
Au liniste,au viata,au puritate,au de toate.Aici nimic nu este imposibil.Aici e Orasul Ingerilor,cu Masa si Vlad in rolurile principale.
Cortina din catifea neagra cade incet si desparte Casa sufletelor de restul lumii.
Dar Masa e fericita...

VEVERITELE!!!!

Va e dor sa fim toate?propun in felul urmator...sa ne reunim pe 21.11.2008 sa depanam amintiri.e adevarat ca nu o sa mai fie ca la petrcerea anterioara,pentru ca nu o sa mai avem canapele de rupt sau paturi de indoit,nici politie care sa strige la "fetele de la etajul 2",nici vecini nemultumiti la etajul 4 si nici frati care sa ne sune.probabil raluca n-o sa mai viseze ca a calcat-o mari cu masina si nici nu o sa mergem la scoala pe jos,sa dormim pe banci la ora la Manole sau sa ne chinuim sa tinem ochii deschisi la Feleaga.dar as putea garanta ca o sa va cant "gasca mea",o imbracam pe raluca in negru sa semene cu fetita din scarry movie,facem tzatzichi sa putim toate a usturoi si sa o enervam pe zaha si o sqa fac tot ce-mi sta in putere sa alergam la 12 noaptea pe strazi dupa tanita.va astept pe toate,cele care le-ati trait pe toate cele de mai sus si pe cele care au auzit doar povesti.
petrecerea masa si dansul va avea loc in modesta garsoniera din iancului...
si ca sa nu se simta careva exclusa,mai jos punem...pomelnicul(ca pe felicitari:)) )

Cristina Zaharia alias cozo,zaha,ashley
Valentina Marcu alias vali,valiciune,mary-kate
Alina Gologaneanu
Cristina Ciurea alias ciurea
Raluca Sampetru alias auca
Andra Grosu alias grosuta,geezer
Alexandra Abagiu alias muffin,aba
Anamaria Elena Gheorghe alias anishoara
Sabina Poparlan alias persica,piersicuta,piersi...
Andreea Gheorghiu alias cumatra

"Detin cu atata maiestrie arta disimularii incat v-am facut pe toti sa credeti ca sunt fericita"...cu fraza asta ma trezesc in minte de ceva timp,in fiecare dimineata.
si asta mi-a dat o noua preocupare!oare chiar asa sa fie?oare asta sa fi fost intentia mea inconstienta?sa va induc pe toti in eroare,sa va fac sa credeti ca sunt fericita si implinita pe toate planurile?oare am incercat sa-mi ascund drama,tristetea si tot ce salasluieste in sufletul meu in spatele unui zambet larg?
eram convinsa ca sunt fericita si ca nimic din tot ce mi-as putea dori nu ar fi imposibil de obtinut!
incep sa realizez ca am incercat de fapt sa ma mint pe mine.mi-am dorit sub orice forma sa ma conving sa sunt fericita.mi-am ridicat colutrile gurii si le-am prins in piuneze undeva la jumatatea obrajilor.nici n-a mai contat ca sangerez atata timp cat voi vedeati zambete iar oglinda imi arata o fata radioasa,vesela,senina.
dar azi m-am hotarat sa ma eliberez din stransoarea mastii vesele.pentru ca deja devenise"un zambet de clovn",dupa cum am invatat de la un prieten.si am facut greseala sa incerc sa-mi acopar lacrimile cu zambet.si cu cat e mai mare suferinta cu atat ma straduiesc sa zambesc mai tare,iar zambetul afisat e din ce in ce mai fals.
abia azi,dupa o lunga experienta "teatrala" am dat frau liber lacrimilor.
azi cand telefonul suna intr-una si la celalalt capat se afla numai oameni tristi.cand aflu ca aparatul reproducator ii este distrus in totalitate,cand el mai are un pas pana la leucemie,cand insusi sufletul imi plange in fiecare seara si-mi spune ca-i este dor de el,ca nu poate trai fara el si nu intelege de ce tocmai el a trebui sa moara,cand fetita inca mai are puterea sa rada si sa-i incurajeze pe ceilalti,si ea de fapt plange pe infundate de fiecare data cand gaseste un colt in care sa se ascunda,cand ea se lupta cu una dintre cele mai crunte boli si e dependenta iar pe tine te mananca pe dinauntru cancerul,imi dau seama ca de fapt chiar nu sunt fericita.
si mi-am reprimat dreptul la fericire in momentul in care am ales sa tac,sa vorbesc doar cu mine...

m-am trezit dintr-o data inconjurata de o mare de masti,neintelegand o buna bucata de vreme ce-i cu ele!de unde au ajuns aici?cum si in ce fel?incerc din toate puterile sa-mi amintesc daca sunt la un bal mascat sau daca tocmai s-a incheiat o petrecere costumata!un alt lucru pe care m-am tot chinuit sa-l inteleg a fost de ce toate mastile semanau intre ele?toate fete zambitoare,toate colorate in nuante blande,toate emanand caldura!
trezindu-ma din socul momentului am indraznit sa ridic privirea!si atunci v-am vazut!
o mare de oameni cu fete urate si chipuri hade,cu expresii rautacioase si ochi reci!o mare de oameni rautaciosi si haini,care-si doresc cu orice pret glorie!
incet incet va recunosc pe toti...sunteti voi,oamenii din preajma mea,prietenii(ma,rog,asta credeam pana acum),cei care mi-au vrut binele necontenit!
mi se aseaza toate in minte si gandurile se limpezesc,si-mi tintuiesc din nou privirea pe podeaua plina de masti.acum da,le recunosc.mastile astea le-am avut langa mine!mai fac un efort si va asociez trupurile cu cate o masca.gata,puzzle-ul e perfect...matei,irina,andrei,oana,mihai...si multi altii,pe care nu am rabdarea necesara sa-i insir aici,acum.
sa-nteleg ca eu m-am atasat de niste masti si niste actori care si-au jucat rolul ancestral?sa-nteleg ca nu sunteti nici pe departe ce pretindeti a fi?nu sunteti oamenii morali si verticali pe care i-am cunoscut eu?nu sunteti cei care aveati principii adanc inradacinate si de nestramutat?
doamne,ce prieteni mi-am ales?
mintea mi-o ia din nou razna si ma trezesc intr-un zgomot infernal de ras dracesc!
ce vreti de la mine?ce se intampla?de ce radeti in halul asta?si de ce veniti spre mine?nuuuu!de ce m-ati inconjurat in hora voastra cu miscari sacadate si ciudate?
oh,doamne!ia-ma te rog...nu,nu...nu aici vreau sa stau!nu cu oamenii astia!
incep sa ma ridic usor si va las pe voi acolo jos,unde va e locul!va tarati cu totii pe jos si ati vrea sa ma intorc.limbile va sunt spintecate de dintii ascutiti,ca de diavoli...
ma trezesc in patul meu,pe perna moale din fulgi...transpirata toata!doamne,ce cosmar...
si totuti as fi vrut sa mai stau pret de o secunda.ar fi trebuit sa va...nu,mi-as fi dorit sa va intreb de ce?de ce v-ati dat jos mastile atent lucrate si v-ati aratat chipurile hidoase?ce mustrari sau ce ganduri v-au facut sa renuntati la ele???

"E tot, e pustiu, cata durere-n mine... si cata dragoste si toata, toata-i pentru tine"

Ce rost atatea vise,atata iubire,atatea sperante?Si mai ales,ce folos atata suferinta,atatea lacrimi si atatea nopti nedormite?
Ce folos dorinta daca vreau doar eu?
Te-am asteptat.Te-am cautat si ti-am crezut fiecare soapta."Cere si ti se va da"
Am cerut si mi-ai promis ca ai sa vii.
Portile au ramas toate deschise in asteptarea ta,pana azi cand le-am ferecat cu zavor ruginit.
Fiecare tarait al telefonului,soneria de la intrare,fiecare chemare a adus sufletului speranta ca esti tu.Niciodata n-ai fost.
Azi,pentru a mia oara,lacrimile si disperarea au inlocuit speranta si bucuria gandului de tine,visului de "noi".
Azi totul s-a prabusit in fata mea intr-un hau adanc si inca ma gandesc daca sa ma vand prapastiei din fata sau sa mai zabovesc o vreme pe marginea ei.
Imaginea inca imi invadeaza creierul,neinvitata de altfel,si-mi raneste si ultima particica a sufletului ramasa intacta.Imi cere sa-i jertfesc si ultimele lacrimi azurii,pe care le ascunsesem in asteptarea unei imense bucurii...bucuria revederii tale,a reindragostirii de noi!
Mai bine ma intorc si-mi scot aripile prafuite din dulapul vechi,le transform din nou intr-o parte din mine si plec.Zborul inseamna implicit"sus"...iar sus inseamna "cer".Ma duc sa ratacesc o vreme printre ingeri si daca vreodata o sa mi se faca dor de tine,voi reveni!
Noapte(a infinita nedormita)se scurge incet si zorii isi arata zambetul cu raze de soare!Odata cu ea s-au dus toate promisiunile,soaptele si minciunile tale...
Azi,inca o data,imi doresc sa te uit!Te reneg!
De azi nu mai esti parte din mine!Esti ultima urma de durere,esti ultima lacrima,ultimul vis frumos!Curand vei fi"ai fost",si poate chiar mai repede te voi fi uitat cu totul."Brainwash-ul"pe care-l pregatesc mi te va sterge din gand,mi te va alunga in totalitate...in acelasi timp iti voi uita culoarea zambetului,bataile inimii,sunetul pasilor grabiti si urma degetelor plimbate ore-n sir in paru-mi matasos.
Dar mai bine inlocuiesc "azi" cu "maine"!
Vreau sa te mai visez si azi...sau maine!

P.S.Ia de asculta...pana vine "maine" poate te mai gandesti si intr-un final o sa apari...Te mai astept tot pana...maine...dupa care o sa fac tot ce am zis mai sus...tot maine...