"Detin cu atata maiestrie arta disimularii incat v-am facut pe toti sa credeti ca sunt fericita"...cu fraza asta ma trezesc in minte de ceva timp,in fiecare dimineata.
si asta mi-a dat o noua preocupare!oare chiar asa sa fie?oare asta sa fi fost intentia mea inconstienta?sa va induc pe toti in eroare,sa va fac sa credeti ca sunt fericita si implinita pe toate planurile?oare am incercat sa-mi ascund drama,tristetea si tot ce salasluieste in sufletul meu in spatele unui zambet larg?
eram convinsa ca sunt fericita si ca nimic din tot ce mi-as putea dori nu ar fi imposibil de obtinut!
incep sa realizez ca am incercat de fapt sa ma mint pe mine.mi-am dorit sub orice forma sa ma conving sa sunt fericita.mi-am ridicat colutrile gurii si le-am prins in piuneze undeva la jumatatea obrajilor.nici n-a mai contat ca sangerez atata timp cat voi vedeati zambete iar oglinda imi arata o fata radioasa,vesela,senina.
dar azi m-am hotarat sa ma eliberez din stransoarea mastii vesele.pentru ca deja devenise"un zambet de clovn",dupa cum am invatat de la un prieten.si am facut greseala sa incerc sa-mi acopar lacrimile cu zambet.si cu cat e mai mare suferinta cu atat ma straduiesc sa zambesc mai tare,iar zambetul afisat e din ce in ce mai fals.
abia azi,dupa o lunga experienta "teatrala" am dat frau liber lacrimilor.
azi cand telefonul suna intr-una si la celalalt capat se afla numai oameni tristi.cand aflu ca aparatul reproducator ii este distrus in totalitate,cand el mai are un pas pana la leucemie,cand insusi sufletul imi plange in fiecare seara si-mi spune ca-i este dor de el,ca nu poate trai fara el si nu intelege de ce tocmai el a trebui sa moara,cand fetita inca mai are puterea sa rada si sa-i incurajeze pe ceilalti,si ea de fapt plange pe infundate de fiecare data cand gaseste un colt in care sa se ascunda,cand ea se lupta cu una dintre cele mai crunte boli si e dependenta iar pe tine te mananca pe dinauntru cancerul,imi dau seama ca de fapt chiar nu sunt fericita.
si mi-am reprimat dreptul la fericire in momentul in care am ales sa tac,sa vorbesc doar cu mine...