Trairi sinucigase

Mi-e sete!Dar ce departe e chiuveta de mine...Nu am putere sa ajung pana acolo.Mai trag un fum din tigara aprinsa acum juma'de ora.Poate o sa-mi potoleasca setea...Doamne,parca n-am mai baut apa de o vesnicie!Ma frige pielea dar mi-e ata de frig...Unde sunt?Aaaa,mi-am amintit.Am intrat sa fac o baie.Si pielea ma arde de la apa prea fierbinte.Apa,sa iau o gura poate-mi trece setea asta nenorocita.Ce-i cu sangele asta in apa?Si briciul ala murdar pe cada?De asta simteam gust de sange.Mi s-a prelins pe tigara!Incep sa-mi amintesc...Mi-am taiat venele...De ce?Eram chiar fericita!De fapt tocmai de-aia!Vreau sa mor fericita.Nu e o senzatie foarte neplacuta.Nu ma doare.Ma simt chiar bine.Ba chiar mi-e somn.Ma pun sa dorm.Da'o sa dorm aici in cada!Nu pot sa ma tarasc pana in pat.Ma ia din ce in ce mai tare.Ce somn adanc!
Ce dracu'e galagia asta?Si de unde atata alb in jurul meu?Peretii mei sunt toti gri...Si asta care tot tipa"Respira,respira!"cine mai e?Ah,la dracu Michelle!Iar ai ajuns prea devreme.Nu poate omul nici sa moara cu tine,fata!Sa-mi aduci aminte sa intru la farmacie in drum spre casa...Vin cu metroul,nu-ti fa griji!Pe peron ma izbeste un gand...nu!E prea multa lume.Si voi?De ce dracu va uitati asa la mine?N-ati mai vazut un sinucigas?
Ma apropii de casa.La farmacie am fost deja!Sa nu uit sa intru la Boutique!"O sticla de votca,va rog!"Ce ciudat se uita uflatul asta la mine...Gata.Am intrat in casa.Pun mana pe telefon."Michelle,unde esti fata?Ai plecat acasa?Saptamana viitoare?Nu,o sa ma odihnesc!"Ma asez in pat.Am baut toata sticla de votca.Pana la fund.Acum zace goala langa mana mea.Ce somn m-a luat!Se invarte patul cu mine...
Iar alb?Darius,tu de unde dracu ai aparut?Si de unde ai avut cheie sa intri?Si de ce m-ai adus la spital?Lasati-ma sa dorm!E a cincea oara saptamana asta!Nu-ntelegeti?S-a plictisit si doctorul asta de mine.Ce dracu?
Lasa,data viitoare o sa ma asigur ca nu mai vine nimeni.Doar ca trebuie sa gasesc altceva.Nu vreau sa devin monotona in primul rand,si apoi de la brici mi se face frig,votca cu somnifere ma ameteste si dureaza prea mult.Trebuie sa gasesc ceva care sa nu-mi creeze nici o senzatie,ceva mai rapid...Are cineva un pistol?

Povestea sufletului

-Hai sa iubim!
-Cand vrei?Acum?
-Da acum!Ieri,maine,mereu.
-O suflete ,ce nebun esti.
-De ce?E frumos sa iubesti.
-Da suflete,dar tu iubesti mereu aiurea.De-aia plangi mereu.Si plangi prin mine.Si ma distrugi incet,incet.
-Hai ma,ce vrei?Imi place sa iubesc!
-Mie nu.
-De ce?
-Pentru ca iubesti mereu lucruri care dispar.De ce iubesti ghioceii?mor repede.De ce iubesti pasarile?zboara.Si de ce iubesti oamenii?O,suflete!Oamenii…pe ei ti-ai ales sa-i iubesti?
-Si ce vrei sa iubesc?Iubesc ce ma face fericit.Iubesc ce are viata.Imi place sa fiu fericit.Si tu esti,odata cu mine.Plang prin tine si zambesc prin tine.
-Iubeste un perete,iubeste o papusa.Iubeste o scrumiera.Poart-o mereu cu tine.N-o sa te faca sa plangi,niciodata n-o sa plece de langa tine.
-Si daca se sparge?
-O sa-i pastrezi cioburile!
-O,copil naiv!Tu nu vezi ca toate se sparg?Nu vezi ca le port cioburile?Si asta e greu.Am strans prea multe si toate sunt taioase.Si ma inteapa si ma dor.Incerc cateodata sa lipesc ciob cu ciob sis a fac ce era.Nu pot…Ma ranesc si sangerez.Si mi-e greu.Mereu sangerez cu lacrimi amare.Si de-aia iubesc mereu.Sa acopar cioburile.
-Da suflete,dar asa strangi si mai multe cioburi.Tu ai zis ca toate se sparg.Din ce in ce mai multe cioburi.Ce-o sa faci suflete?
-O sa mor copile.Atunci o sa mor.Cand n-o sa mai am unde sa le adun.Cand toate ‘or sa se revolte impotriva mea si-or sa ma taie,si-or sa ma faca sa sangerez prea tare.Atunci n-o sa mai fiu.Sau cand n-o sa le mai pot duce greutatea.Atunci o sa mor.
-Cum suflete?Cum sa mori?Cum sa nu mai fii?Tu nu stii ca esti nemuritor?
-Da copile!O sa mor.Chiar si eu am un sfarsit…-Si eu ce-o sa fac fara tine?
-O sa mori.O sa dispari odata cu mine.Omul fara suflet nu e!
-Da?
-Da copile!
-Pai atunci,mai bine hai sa murim suflete?
-Cand vrei?Acum?
-Da,acum!Ieri,maine,mereu….

AI VISAT VREODATA CA POTI SA ZBORI?

Ai visat vreodata ca poti sa zbori?Ai visat vreodata ca esti Dumnezeu?Hai indrazneste!Cuprinde universul in dreapta ta.Soarbe marea dintr-o suflare si lasa-ti urmele talpilor p fundul ei.Nu-i asa ca e bine sa fii atotputernic?Sa faci ce vrei?O,da!Acum esti cel mai fericit .Cand stii ca poti sa faci tot ce vrei,si chiar faci tot ce vrei.Hai ma,viseaza.Indrazneste sa visezi.Crede in ce visezi si fa ce visezi.Nu-i asa ca e bine?
Hai,povesteste-mi ce visezi.Sau mai bine hai sa facem schimb de vise.Dar sa stii ca doar ti le arat pe ale mele,nu ti le pot da.E u am cele mai frumoase vise.Uite,odata am visat ca iesisem la plimbare prin spatiu.Ma cunosteau toate stelele.Pe drum m-am intalnit cu Saturn si m-a dus pe Calea Lactee.Stiai cat e de lunga si de frumoasa?E de o mie de ori mai frumoasa ca Champs-Elysee-ul.Ne-am ratacit si am ajuns la poarta Raiului.Si...off,m-am trezit.Ma uraste ceasul asta.
In alt vis eram in Rai.Raiul era al meu.Eram Dumnezeu.Dar e urat sa fii Dumnezeu.Toata ziua dai,si nu primesti nimic in schimb.Nici macar un multumesc.Nu-mi place.
Alta data am visat ca traiam pe o plaja,singura.Asa de frumos era.Nu faceam nimic toata ziua.Ma plimbam pe mare,ma lasam dusa de valuri,lasa soarele sa-mi prajeasca pielea deja prea arsa.Si intr-o zi m-am urcat pe un val cu forma de inorog si m-am lasat in voia lui.M-a dus pana acolo unde se varsa marea in ocean.Dar nu m-a lasat acolo.M-a aruncat inapoi pe plaja pustie.Am cunoscut sirene,regi de mare,am fost la balurile lor dansante si chiar m-am indragostit de un print cu fata de rechin.
Dar cel mai mult mi-a placut cand zburam.Da.Am visat ca zbor.Ma invatase o pasare imensa.Semana cu vulturul.Cred ca am vazut-o intr-un film.Nu faceam nimic decat sa zburam.Ne aruncam de pe stanci si ne lasam in cadere pana aproape de apa.Cand aripile atingeau apa ne ridicam brusc....Da,aveam aripi.Semanau cu aripile de inger.Intr-o zi prietenul meu inaripat mi-a zis ca pleaca.De frica ca am ramas singura m-am trezit.
Intotdeauna cand imi efrica sau ma sperii ma trezesc.Tu?Hai povesteste-mi si tu visele tale.Nu vreau sa mi le dai.Vreau doar sa stiu la ce visezi tu.
Off,iar ceasul asta nesuferit.Trebuie sa ma trezesc.Dar o sa revin in cateva ore.Sa nu uiti ce vroiai sa-mi povestesti.
Uneori ma gandesc sa dorm non-stop numai ca sa visez.Imi place sa visez.Iubesc visele,ma hranesc,imi dau putere.Hai,viseaza.Indrazneste!

Abrazame...

Bucuresti...11:30.era parca prea devreme pentru amandoi sa mearga acasa,sa se desparta la ora asta,sa doarma fiecare in patul lui.Au plecat sa vada casele unui cartier rezidential si mai tarziu...or vedea.
Aproape 1:00.in aeroport,la Otopeni doi tineri stau la o masa.Se vede ca ei ii e frig,dar si-a aruncat intr-o doara blanita pe umeri.Fata in fata,el parca ii spune o poveste iar ea ii soarbe cuvintele pe nerasuflate de frica sa nu piarda ceva.A ascultat neintrerupt povesti despre vara,mare,prieteni...tot.Iar el nu se mai opreste,vrea sa-i povesteasca toata viata lui intr-o ora.Din cand in cand ea isi mai arunca ochii prin geam,patrunde gerul de afara si priveste visand avioanele care decoleaza si aterizeaza.Din cand in cand se poticnesc in vorbe,cuvintele zboara fara nici un inteles si raman doar privirile aruncate atat de timid la inceput.Se vede ca abia s-au indragostit...
Intr-un sfarsit,nemaisuportand frigul din ce in ce mai intens,il intreaba timid daca nu ar vrea sa plece...
El conduce cu o mana pe volan si cu cealalta se joaca in parul ei...primele cuvinte:"Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare clipa ca te-am intalnit!"Ii ia mana intr-a lui,o strange cateva secunde si apoi o saruta...E intuneric peste tot in jur,numai in departare se zaresc luminile orasului.Ea se simte ca printesa din poveste,mai ales ca el pare a fi un fat-frumos,varianta moderna.
Incep sa se auda cuvinte minunate...
"Abrazame.. y no me digas nada..solo abrazame..
Me vasta tu mirada para compreder.. que tu te iras..
Abrazame.. como si fuera haora la primera vez..
Como si me quisieras hoy igua que aier..abrazame..
Si tu te vaz..te olidara escondida hase tiempo atras..
Cuando eramos aun ninos empezaste amar..
Y yo te dy my vida si te vaz.. Si tu te vaz ja nada sera nuestro..
tu te jevaras en un solo momento la eternidad.. quedare sin nada si te vaz..
Abrazame.. y no me digas nada..solo abrazame..
No quero que te vaias..pero se muy bien que tu te iras..
Abrazame como si fuera haora la primera vez..
Como si me quisieras hoy igual que aier..abrazame..
Si tu te vaz..me quedara el silencio para conversar..
La sumbra de tu cuerpo y my soledat..seram mis companeras si te vaz..
Si tu te vaz..se ira con tigo el tiempo..my mejor edad..
Te seguire queriendo cada dia mas..esperare que vuelvas sï te vaz.."
E parca prima declaratie de dragoste...A amandurora...
Cu cat se apropie mai mult de oras inima i se strange tot mai tare.Stie ca odata ajunsi in oras se vor desparti,chiar si numai pentru cateva ore de somn.Asteapta de la el cuvinte magice care sa o scoata din stare.Si le primeste...Ciocolata calda sau cafea?...habar n-avea ce o asteapta!
In rondul parcului...stau amandoi ascunsi in masina si-si savureaza cafeaua cu lapte.geamurile aburite isi revin pret de cateva secunde cand unul dintre ei le deschide si-si aprinde o tigara.Au urmat iar cateva ore de povesti...
Dimineata,trec pe la spital sa-si mai rezolve ea cate ceva si pleaca spre casa...In sfarsit,dupa o noapte minunata se simte istovita.Intra in casa si se arunca pe pat.Telefonul taraie si citeste mesajul:
"Iti multumesc pentru rabdarea de a ma asculta!"
Rabdare?De-ar fi stiu ca de fapt asta e tot ce-i lipsea...

Si din nou mi s-a facut dor de tine...

Crancen...Foarte rau ma simt zilele astea.Nu mai cred in nimic,ma enerveaza tot in jurul meu,nu mai suport oameni,calculatoare,telefoane,masini...nimic!!!Nu mai vreau,mi-ajunge!!!Vreau sa am locul ala al meu,sa stau singura,sa nu ma mai intrebe nimeni de ce sunt suparata,ce-am patit...nu am nimic!Asa sunt eu,mai ciudata.Imi place mie sa fiu singura,sa plang,sa ascult"rockari-mi-s-ar",sa SCRIU,sa citesc...Visez,abia astept ziua aia sa plec,sa ma instalez in"cuibusorul"meu...O singura camera vreau...o baie si o bucatarie...modesta locuinta,nu lux!Nici sa-mi cada peretii in cap,nici sa miroasa a naftalina.Sa fie dragutz,sa fie al meu.Sa aiba un pat maricel cu asternuturi de bumbac moale,de care imi plac mie,un...ceva pe care sa-mi tin calculatorul indispensabil(chiar dak nu-l mai suport),un dulap in care sa-mi arunc hainele intr-o dezordine coplesitoare,pe care numai eu sa o inteleg,si un raft pe care sa-mi asez in ordine alfabetica,cronologica sau ce mi-o trece mie prin cap la momentul respectiv,cartile pe care le iubesc atat de mult,din care ma hranesc de ceva vreme.
Pe birou,sau ce o fi,o sa-mi pun o veioza,la lumina careia seara o sa mai dau nastere catorva versuri sau franturi din ce va sa fie o carte intr-o zi,si langa poza ta,inramata.De ce?Pentru ca mi-e dor de tine Raz...pentru ca ma inspir din imaginea ta...Pentru ca ma gandesc din ce in ce mai des la tine,la noi si cum eram eu cand eram pentru tine si atat!Serile la Moeciu,betiile din Costinesti,kilometrajul Golfului tau verde dat peste cap pe Autostrada Soarelui,sora-ta care inca ma mai iubeste,toate imi trec prin minte de vreo cateva saptamani...Si-apoi imi aduc aminte de soseaua aia blestemata din Germania:( Au trecut destul de cand te-am vazut ultima data,de cand am sarutat crucea aia gri,mai rece decat orice altceva pe lumea asta...
De-aia vreau sa plec,sa fiu singura...sa pot sa ma gandesc mai mult la tine...sa incerc sa-mi fauresc niste vise noi,pentru k de cand m-a sunat dragos nu mai am nici un vis,nici un ideal,nimic!Au murit toate odata cu tine Puf!Pe cine sa mai iubesc?O sa-mi mai spuna cineva poezii?O sa ma mai tina cineva in brate si sa-mi vorbeasca de LUMEA NOASTRA???Cine?Cine o sa-mi mai accepte mie toanele de copil rebel care se incapataneaza sa poarte blugi taiati,chiar daca vorbim de o lansare de carte,sau sa se catere la 1 noaptea in creierul muntilor,pana la odaie si sa adoarma in fan?O sa-mi mai spuna cineva vreodata"TE IUBESC"?...Poate o sa mai fie cineva la un moment dat,dar cu siguranta nu o sa mai fie la fel.Poate pentru ca m-am maturizat,poate pentru ca nu esti tu...Vorbele cu siguranta nu vor avea acelasi inteles pe care il aveau cu tine,TE IUBESC-ul nu va mai avea aceeasi putere si insemnatate!Si-ti jur ca niciodata nu o sa-mi pun pitici si magnolii in gradina casei,si nici nu o sa-mi iau un Saint-Bernand pentru ca asta era visul nostru,nu al meu!!!
O sa-mi termin cartea de care-ti spuneam mai sus si cu siguranta o sa fii personajul principal!Pentru ca ai fost si inca mai esti centrul universului meu!!!O sa-ti scriu in fiecare seara si o sa las ciorna pe birou sa o citesti!Ma mai vizitezi din cand in cand,nu-i asa? Daca mi-ar fi cu putinta mi-as tapeta peretii camerei cu poze de-ale tale,de-ale noastre,dar nu pot...Si-asa plang mai mult decat ar trebui...
Ploua...e in toiul lui martie dar ploua...o ploaie enervanta,de-a dreptul bacoviana.Ploua cu niste picaturi mici,ce-mi gauresc lent sufletul.Simt cum fiecare molecula de apa imi zgarie mintea cu ghearele de plumb.Sunetul fiecarei picaturi ce se sparge de trotuar imi curenteaza trupul.PLOUA...PLOUA...PLOUA.Parca zici ca toti norii si-au propus sa se goleasca in seara asta.
Ma uit pe geam si sper sa vad stelele.Asta ar insemna ca norii s-au dus si odata cu ei si ploaia asta innebunitoare.Zaresc o luminita.Mai vad o steluta...si inca una...gata!norii se duc sa ucida bucuria altcuiva.
ultima picatura coboara vijelios.ii urmaresc drumul.stiu ca se va izbi de asfalt,fiind cea din urma pe care o rapea pamantul...baltile de apa prind glas si vorbesc...se bucura de nefericirea ultimei picaturi de ploaie..cercuri tot mai mari se intind peste tot.Ultima amintire a nefericirii mele s-a spulberat.
si totusi...cand ultima picatura a cazut mi s-a parut ca-l vad pe EL.se uita terifiat la apa ce urma sa il inghita.
Adorm...si il visez...in visul meu era intro celula si se tinea de gratii de parca incerca sa se agate de ele.Sub el se casca o prapastie plina cu apa neagra ca smoala.curentul ii flutura parul.Buzele uscate cereau ajutor,dar eu nu puteam sa fac nimic.eram blocata de fereastra camerei mele.Vedeam cum celula lui se prabusea si nu aveam cum sa-l ajut.
M-am trezit si am luat din biblioteca "Legende si mituri scandinavice"...
O veche legenda finlandeza spune ca in fiecare picatura de ploaie sta inchis un spirit.Cand este peste masura de nefericit,sau cand are disperata nevoie de ajutor,toate lacrimile se aduna intr-o picatura de ploaie.Cand aceasta se izbeste de pamant ultima speranta moare...
Pun mana pe telefon dar orice legatura cu munchenul pare imposibila.Ce nevoie ai acum?As vrea sa te ajut...dar cum?
E noua dimineata si eu inca dorm...ma trezeste un zgomot insistent si enervant!Telefonul taraie!Daisa ma anunta sec...Razvan a murit!!!
Abia acum ma trezesc,si-mi dau seama ca de fapt tot timpul asta am dormit iar un vis mi-a adus toate astea in minte.Ce nu stie visul de fapt,e ca tu ai murit de mult,Razvane:(
Adorm din nou si...ninge...e toiul lui martie dar ninge.Ninge cu fulgi mari si pufosi.Ninge cu voiosie si fulgii se aseaza veseli pe pamant.
Pe poiana de la moeciu doi tineri se saruta fericiti.El are ochii negri si ea verzi.Vorbesc tare si rasetele lor rasuna prin poiana pustie.Chipurile lor sunt luminate de o caldura launtrica pe care numai speranta o poate da!...sunt din nou cu tine si TE IUBESC!
TE IUBESC!!!Dincolo de tot ce exista,dincolo de lume,soare,cer,stele si cate or mai fi esti TU!!!Mi-e dor de tine:(