Povestea sufletului

-Hai sa iubim!
-Cand vrei?Acum?
-Da acum!Ieri,maine,mereu.
-O suflete ,ce nebun esti.
-De ce?E frumos sa iubesti.
-Da suflete,dar tu iubesti mereu aiurea.De-aia plangi mereu.Si plangi prin mine.Si ma distrugi incet,incet.
-Hai ma,ce vrei?Imi place sa iubesc!
-Mie nu.
-De ce?
-Pentru ca iubesti mereu lucruri care dispar.De ce iubesti ghioceii?mor repede.De ce iubesti pasarile?zboara.Si de ce iubesti oamenii?O,suflete!Oamenii…pe ei ti-ai ales sa-i iubesti?
-Si ce vrei sa iubesc?Iubesc ce ma face fericit.Iubesc ce are viata.Imi place sa fiu fericit.Si tu esti,odata cu mine.Plang prin tine si zambesc prin tine.
-Iubeste un perete,iubeste o papusa.Iubeste o scrumiera.Poart-o mereu cu tine.N-o sa te faca sa plangi,niciodata n-o sa plece de langa tine.
-Si daca se sparge?
-O sa-i pastrezi cioburile!
-O,copil naiv!Tu nu vezi ca toate se sparg?Nu vezi ca le port cioburile?Si asta e greu.Am strans prea multe si toate sunt taioase.Si ma inteapa si ma dor.Incerc cateodata sa lipesc ciob cu ciob sis a fac ce era.Nu pot…Ma ranesc si sangerez.Si mi-e greu.Mereu sangerez cu lacrimi amare.Si de-aia iubesc mereu.Sa acopar cioburile.
-Da suflete,dar asa strangi si mai multe cioburi.Tu ai zis ca toate se sparg.Din ce in ce mai multe cioburi.Ce-o sa faci suflete?
-O sa mor copile.Atunci o sa mor.Cand n-o sa mai am unde sa le adun.Cand toate ‘or sa se revolte impotriva mea si-or sa ma taie,si-or sa ma faca sa sangerez prea tare.Atunci n-o sa mai fiu.Sau cand n-o sa le mai pot duce greutatea.Atunci o sa mor.
-Cum suflete?Cum sa mori?Cum sa nu mai fii?Tu nu stii ca esti nemuritor?
-Da copile!O sa mor.Chiar si eu am un sfarsit…-Si eu ce-o sa fac fara tine?
-O sa mori.O sa dispari odata cu mine.Omul fara suflet nu e!
-Da?
-Da copile!
-Pai atunci,mai bine hai sa murim suflete?
-Cand vrei?Acum?
-Da,acum!Ieri,maine,mereu….