Si din nou mi s-a facut dor de tine...

Crancen...Foarte rau ma simt zilele astea.Nu mai cred in nimic,ma enerveaza tot in jurul meu,nu mai suport oameni,calculatoare,telefoane,masini...nimic!!!Nu mai vreau,mi-ajunge!!!Vreau sa am locul ala al meu,sa stau singura,sa nu ma mai intrebe nimeni de ce sunt suparata,ce-am patit...nu am nimic!Asa sunt eu,mai ciudata.Imi place mie sa fiu singura,sa plang,sa ascult"rockari-mi-s-ar",sa SCRIU,sa citesc...Visez,abia astept ziua aia sa plec,sa ma instalez in"cuibusorul"meu...O singura camera vreau...o baie si o bucatarie...modesta locuinta,nu lux!Nici sa-mi cada peretii in cap,nici sa miroasa a naftalina.Sa fie dragutz,sa fie al meu.Sa aiba un pat maricel cu asternuturi de bumbac moale,de care imi plac mie,un...ceva pe care sa-mi tin calculatorul indispensabil(chiar dak nu-l mai suport),un dulap in care sa-mi arunc hainele intr-o dezordine coplesitoare,pe care numai eu sa o inteleg,si un raft pe care sa-mi asez in ordine alfabetica,cronologica sau ce mi-o trece mie prin cap la momentul respectiv,cartile pe care le iubesc atat de mult,din care ma hranesc de ceva vreme.
Pe birou,sau ce o fi,o sa-mi pun o veioza,la lumina careia seara o sa mai dau nastere catorva versuri sau franturi din ce va sa fie o carte intr-o zi,si langa poza ta,inramata.De ce?Pentru ca mi-e dor de tine Raz...pentru ca ma inspir din imaginea ta...Pentru ca ma gandesc din ce in ce mai des la tine,la noi si cum eram eu cand eram pentru tine si atat!Serile la Moeciu,betiile din Costinesti,kilometrajul Golfului tau verde dat peste cap pe Autostrada Soarelui,sora-ta care inca ma mai iubeste,toate imi trec prin minte de vreo cateva saptamani...Si-apoi imi aduc aminte de soseaua aia blestemata din Germania:( Au trecut destul de cand te-am vazut ultima data,de cand am sarutat crucea aia gri,mai rece decat orice altceva pe lumea asta...
De-aia vreau sa plec,sa fiu singura...sa pot sa ma gandesc mai mult la tine...sa incerc sa-mi fauresc niste vise noi,pentru k de cand m-a sunat dragos nu mai am nici un vis,nici un ideal,nimic!Au murit toate odata cu tine Puf!Pe cine sa mai iubesc?O sa-mi mai spuna cineva poezii?O sa ma mai tina cineva in brate si sa-mi vorbeasca de LUMEA NOASTRA???Cine?Cine o sa-mi mai accepte mie toanele de copil rebel care se incapataneaza sa poarte blugi taiati,chiar daca vorbim de o lansare de carte,sau sa se catere la 1 noaptea in creierul muntilor,pana la odaie si sa adoarma in fan?O sa-mi mai spuna cineva vreodata"TE IUBESC"?...Poate o sa mai fie cineva la un moment dat,dar cu siguranta nu o sa mai fie la fel.Poate pentru ca m-am maturizat,poate pentru ca nu esti tu...Vorbele cu siguranta nu vor avea acelasi inteles pe care il aveau cu tine,TE IUBESC-ul nu va mai avea aceeasi putere si insemnatate!Si-ti jur ca niciodata nu o sa-mi pun pitici si magnolii in gradina casei,si nici nu o sa-mi iau un Saint-Bernand pentru ca asta era visul nostru,nu al meu!!!
O sa-mi termin cartea de care-ti spuneam mai sus si cu siguranta o sa fii personajul principal!Pentru ca ai fost si inca mai esti centrul universului meu!!!O sa-ti scriu in fiecare seara si o sa las ciorna pe birou sa o citesti!Ma mai vizitezi din cand in cand,nu-i asa? Daca mi-ar fi cu putinta mi-as tapeta peretii camerei cu poze de-ale tale,de-ale noastre,dar nu pot...Si-asa plang mai mult decat ar trebui...
Ploua...e in toiul lui martie dar ploua...o ploaie enervanta,de-a dreptul bacoviana.Ploua cu niste picaturi mici,ce-mi gauresc lent sufletul.Simt cum fiecare molecula de apa imi zgarie mintea cu ghearele de plumb.Sunetul fiecarei picaturi ce se sparge de trotuar imi curenteaza trupul.PLOUA...PLOUA...PLOUA.Parca zici ca toti norii si-au propus sa se goleasca in seara asta.
Ma uit pe geam si sper sa vad stelele.Asta ar insemna ca norii s-au dus si odata cu ei si ploaia asta innebunitoare.Zaresc o luminita.Mai vad o steluta...si inca una...gata!norii se duc sa ucida bucuria altcuiva.
ultima picatura coboara vijelios.ii urmaresc drumul.stiu ca se va izbi de asfalt,fiind cea din urma pe care o rapea pamantul...baltile de apa prind glas si vorbesc...se bucura de nefericirea ultimei picaturi de ploaie..cercuri tot mai mari se intind peste tot.Ultima amintire a nefericirii mele s-a spulberat.
si totusi...cand ultima picatura a cazut mi s-a parut ca-l vad pe EL.se uita terifiat la apa ce urma sa il inghita.
Adorm...si il visez...in visul meu era intro celula si se tinea de gratii de parca incerca sa se agate de ele.Sub el se casca o prapastie plina cu apa neagra ca smoala.curentul ii flutura parul.Buzele uscate cereau ajutor,dar eu nu puteam sa fac nimic.eram blocata de fereastra camerei mele.Vedeam cum celula lui se prabusea si nu aveam cum sa-l ajut.
M-am trezit si am luat din biblioteca "Legende si mituri scandinavice"...
O veche legenda finlandeza spune ca in fiecare picatura de ploaie sta inchis un spirit.Cand este peste masura de nefericit,sau cand are disperata nevoie de ajutor,toate lacrimile se aduna intr-o picatura de ploaie.Cand aceasta se izbeste de pamant ultima speranta moare...
Pun mana pe telefon dar orice legatura cu munchenul pare imposibila.Ce nevoie ai acum?As vrea sa te ajut...dar cum?
E noua dimineata si eu inca dorm...ma trezeste un zgomot insistent si enervant!Telefonul taraie!Daisa ma anunta sec...Razvan a murit!!!
Abia acum ma trezesc,si-mi dau seama ca de fapt tot timpul asta am dormit iar un vis mi-a adus toate astea in minte.Ce nu stie visul de fapt,e ca tu ai murit de mult,Razvane:(
Adorm din nou si...ninge...e toiul lui martie dar ninge.Ninge cu fulgi mari si pufosi.Ninge cu voiosie si fulgii se aseaza veseli pe pamant.
Pe poiana de la moeciu doi tineri se saruta fericiti.El are ochii negri si ea verzi.Vorbesc tare si rasetele lor rasuna prin poiana pustie.Chipurile lor sunt luminate de o caldura launtrica pe care numai speranta o poate da!...sunt din nou cu tine si TE IUBESC!
TE IUBESC!!!Dincolo de tot ce exista,dincolo de lume,soare,cer,stele si cate or mai fi esti TU!!!Mi-e dor de tine:(