Intr-o bucatarie mica,alta de cat a mea,in fata unui laptop ma straduiesc sa-mi adun gandurile.
Habar n-aveam cat e de greu sa fii asa.Desi de multe ori am fost avertizata ca nu e chiar atat de usor,mi-am dorit sa fiu aici,sa fiu asa.
Si am reusit.
Sunt omul care nu mai plange,omul care face intotdeauna bine,care reuseste sa nu se mai indragosteasca.
Incet,incet,fara sa stiu cum si care e procesul,m-am transformat in fetita impiedicata,care blocheaza scarile la metrou,dar pe care nu o injura nimeni,pentru ca privirea tampa spune totul.
Acum stiu sa iau oamenii asa cum sunt.Ce rost are sa vrei sa schimbi totul cand e atat de usor sa-ncepi cu tine?!
Azi am gasit scoicile.Pe fiecare am scris cu un marker albastru ˝G.G 06.06˝.Cica ar fi cele mai frumoase scoici de pe plaja aia!Si tot de acolo marea mi-a vorbit la telefon,mai frumos ca niciodata.Mi-a transmis ca e imperios necesar ca anul asta,care tocmai trece,sa ajung acolo.N-am onorat invitatia.Am preferat sa ma ascund in carapace si am ramas acolo pana asta-toamna.
De fapt,asta-vara n-am onorat nici o invitatie.Daca a fost bine sau nu,nici nu mai conteaza.
Mi-au ramas scoici,mesaje si multe cuvinte ale multor oameni dintr-o vara si-un trecut trist.
E sau nu cliseu,imi place sa analizez anul asta.Pentru ca imi place ce vad azi.Oglinda fermecata nu-mi arata doar imaginea care ma face din ce in ce mai narcisista,ci si sufletul care incepe sa prinda culoare.Am lasat oamenii urati in spate.Tot de asta vara.Si daca mai raspund la telefoane o fac doar din egoism.
Imi plac oamenii care ma inconjoara acum,colegii de birou,cei cu care ies la bere,cei pe care ii cunosc in cluburi,si mai ales grupul vesel(care e acelasi de la bere)care imi trimite zilnic calupuri de mail-uri.
In afara de mine nu s-a schimbat nimic.As fi putut oricand sa-mi fac viata mai linistita,daca nu m-as fi complacut in situatii fade.
Una peste alta,fiecare om nou,intalnit anul asta,imi este drag.Daca a ramas sau a fost doar in trecere,nici nu mai conteaza.Fiecare mi-a lasat un gust placut,de ciresi de mai.
To do list-ul pe 2009 e in proportie de 90% realizat.Sa vedem daca reusesc sa ajung si-n Vama pana pe 31.
Urmeaza un to do list de 2010.Mai ambitios,mai vesel,mai colorat,care promite rezultate si mai surprinzatoare.
Da,poate intr-o zi am sa fac recensamantul oamenilor frumosi.Pana atunci mai las sa curga halbe de bere pe mese la Berari si mail-uri intre multinationale!
Imi sunteti dragi,OAMENILOR!
skip to main |
skip to sidebar
...pentru ca nu mai e de mult doar disperare si lacrimi
luni, 21 decembrie 2009
miercuri, 18 noiembrie 2009
the end...
"Ne cheltuim prea mult puterile in vanatoarea noastra dupa dragoste.Iar dragostea zboara ca o pasare si puterile noastre se irosesc in zadar..."
Etichete:
ce bine ca ai fost,
glasuri de ingeri,
lumea din ochii mei
luni, 16 noiembrie 2009
beautiful ones...
Unde se termina totul?Cand ti se intuneca privirea si visul cand moare?Habar n-ai!
Nici eu,nici tu,niciunul n-o sa stim vreodata.
Suntem jucatori pe o mare tabla de sah,iar regina ne da afara,pe rand,pe toti.E jocul nebunesc,in care alergam toti,si pe care,simplist,il numim "viata".
La ce sa te gandesti?La durerea mamei?La prietenii care plang azi?La toti care zic "mie nu mi se poate intampla"?La ce?Raman muta asistand la intorsatura pe care o iau lucrurile din jur.Azi unul,maine altul.Incet,incet toti.
De cine e mai greu?De cei acre raman sa planga pietre reci de mormant,sau de fiintele care se-astupa cu tarana?
Ce e dincolo de viata?Moarte?Stie cineva?Atat de usor vorbesti despre ea,si-ti e familiara,dar de fiecare data reuseste sa te surprinda.
Si-acum,in fata faptului implinit,te gandesti ce-ai vrea sa schimbi.Si de fapt nimic nu mai e de facut.Poate doar sa mai incerci sa faci ceva din tine.Sa incetezi sa mai judeci,sa slobozesti cuvinte aiurea,sa-ti aduni prietenii mai des la bere.Dar pentru toate astea ai timp maine.De parca ai habar daca mai urmeaza un maine.
Scriu si sterg,si iarasi scriu.De fapt,nu mai e nimic de zis.
De parca nici n-ar fi fost,azi se transforma in ingeri,in frunze galbene de toamna,in adierile primaverii ce o sa mai vina.
Toti cautam explicatii si raspunsuri.Punem intrebari la care n-o sa ne raspunda nimeni vreodata.
Pentru ca El e ocupat.Joaca sah si chiar acum mai scoate un pion,o tura sau un nebun in afara liniei de joc.
Noapte buna,voua!
Poets of the Fall - The Beautiful Ones
Asculta mai multe audio Muzica
Nici eu,nici tu,niciunul n-o sa stim vreodata.
Suntem jucatori pe o mare tabla de sah,iar regina ne da afara,pe rand,pe toti.E jocul nebunesc,in care alergam toti,si pe care,simplist,il numim "viata".
La ce sa te gandesti?La durerea mamei?La prietenii care plang azi?La toti care zic "mie nu mi se poate intampla"?La ce?Raman muta asistand la intorsatura pe care o iau lucrurile din jur.Azi unul,maine altul.Incet,incet toti.
De cine e mai greu?De cei acre raman sa planga pietre reci de mormant,sau de fiintele care se-astupa cu tarana?
Ce e dincolo de viata?Moarte?Stie cineva?Atat de usor vorbesti despre ea,si-ti e familiara,dar de fiecare data reuseste sa te surprinda.
Si-acum,in fata faptului implinit,te gandesti ce-ai vrea sa schimbi.Si de fapt nimic nu mai e de facut.Poate doar sa mai incerci sa faci ceva din tine.Sa incetezi sa mai judeci,sa slobozesti cuvinte aiurea,sa-ti aduni prietenii mai des la bere.Dar pentru toate astea ai timp maine.De parca ai habar daca mai urmeaza un maine.
Scriu si sterg,si iarasi scriu.De fapt,nu mai e nimic de zis.
De parca nici n-ar fi fost,azi se transforma in ingeri,in frunze galbene de toamna,in adierile primaverii ce o sa mai vina.
Toti cautam explicatii si raspunsuri.Punem intrebari la care n-o sa ne raspunda nimeni vreodata.
Pentru ca El e ocupat.Joaca sah si chiar acum mai scoate un pion,o tura sau un nebun in afara liniei de joc.
Noapte buna,voua!
Poets of the Fall - The Beautiful Ones
Asculta mai multe audio Muzica
Etichete:
ce bine ca ai fost,
glasuri de ingeri
luni, 9 noiembrie 2009
S-au ridicat blocurile deasupra oamenilor si i-au adunat pe toti intr-o mare de cenusiu murdar.
E fascinant sa fii atent la oameni.Unora le-a ramas pe chip un zambet ratacit,la altii se vad gandurile adanc brazdate pe fata.Cei mai norocosi duc in spate poveri,pe care ti le paseaza,pe nesimtite,in inghesuiala din metrou.Si te trezesti ca urci scarile la Victoriei si ceva greu iti apasa pe umeri.Si-n spate e unul acre zambeste tamp.
"Bine ma,ti-o car eu,da' vezi ca o sa cobor la Avitorilor.Si n-o iau cu mine.
In metrou,o blonda sta langa mine si se uita cu jind la umeri!
"Hai,gata!Va ajunge.Unde sa o mai car si pe asta?!"
Am obosit sa car in spate toate poverile altora.Pe ale mele cine?Ah,am uitat.Eu mi le-am ascuns de mult.In manichiura french,in parul indreptat cu placa,si-n zambete aruncate oricui.
Daca le ascund nu inseamna ca le pot duce pe ale voastre.Daca am invatat sa spun ca mi-e bine,nu inseamna ca-mi e.Sau ca nu-mi e.
Hohotele de ras sunt rezultatul a prea multor urlete de plans.Prea multi pumni in fata m-au invatat sa tin acum capul sus.
De ce se simt oamenii obligati sa-ti impartaseasca din nefericirea lor cand te vad vesel?
Egoismul si indiferenta pe care mi le-am indus brusc,habar n-am daca-mi fac bine!Ce stiu sigur e ca nici rau nu fac.
Cateodata mie greu ca nu mai simt nimic.Ca nu ma mai impresioneaza nici zambetul de dimineata de la metrou,nici oamenii care se saruta in parc,nici biletelele ratacite in buzunarele paltoanelor.
Mi-e bine cu mine,dar in acelasi timp frustrant sa-mi analizez miscarile.Vreau sa fiu capabila de egoism,dar in acelasi timp sa nu ma opreasca nimic sa fiu sincera.
"Da,ma!Asta e situatia!Tu?Ce parere ai?"
Exista doua cai!Sa fie sau sa nu fie.
Fara jocuri complicate si intrebari cotite.Fara sa gandesc de doua ori daca sa zic sau nu.
Imaginea se degradeaza usor si se acopera de cuvinte din DEX si fraze pompoase,doar-doar s-o prinde celalalt ca tu de fapt vrei sa i te cuibaresti in brate sambete intregi,sa pierdeti nopti La Cetate,in Cismigiu sau sa va inghete si sufletul in voi,cand va plimbati de mana pe Smardan.
Pana o sa depasim discutiile de complezenta ramanem inchisi in doua lumi distincte.
A ta plina de culoare,cu vise de copii,a mea mai gri,pragmatica si rece.
Iar combinatia va fi una dezastruoasa,si va produce o explozie de gheata multicolora.
Din nou,o amestecatura de cuvinte fara noima.Nu se leaga intre ele,si nu spun nimic.
E fascinant sa fii atent la oameni.Unora le-a ramas pe chip un zambet ratacit,la altii se vad gandurile adanc brazdate pe fata.Cei mai norocosi duc in spate poveri,pe care ti le paseaza,pe nesimtite,in inghesuiala din metrou.Si te trezesti ca urci scarile la Victoriei si ceva greu iti apasa pe umeri.Si-n spate e unul acre zambeste tamp.
"Bine ma,ti-o car eu,da' vezi ca o sa cobor la Avitorilor.Si n-o iau cu mine.
In metrou,o blonda sta langa mine si se uita cu jind la umeri!
"Hai,gata!Va ajunge.Unde sa o mai car si pe asta?!"
Am obosit sa car in spate toate poverile altora.Pe ale mele cine?Ah,am uitat.Eu mi le-am ascuns de mult.In manichiura french,in parul indreptat cu placa,si-n zambete aruncate oricui.
Daca le ascund nu inseamna ca le pot duce pe ale voastre.Daca am invatat sa spun ca mi-e bine,nu inseamna ca-mi e.Sau ca nu-mi e.
Hohotele de ras sunt rezultatul a prea multor urlete de plans.Prea multi pumni in fata m-au invatat sa tin acum capul sus.
De ce se simt oamenii obligati sa-ti impartaseasca din nefericirea lor cand te vad vesel?
Egoismul si indiferenta pe care mi le-am indus brusc,habar n-am daca-mi fac bine!Ce stiu sigur e ca nici rau nu fac.
Cateodata mie greu ca nu mai simt nimic.Ca nu ma mai impresioneaza nici zambetul de dimineata de la metrou,nici oamenii care se saruta in parc,nici biletelele ratacite in buzunarele paltoanelor.
Mi-e bine cu mine,dar in acelasi timp frustrant sa-mi analizez miscarile.Vreau sa fiu capabila de egoism,dar in acelasi timp sa nu ma opreasca nimic sa fiu sincera.
"Da,ma!Asta e situatia!Tu?Ce parere ai?"
Exista doua cai!Sa fie sau sa nu fie.
Fara jocuri complicate si intrebari cotite.Fara sa gandesc de doua ori daca sa zic sau nu.
Imaginea se degradeaza usor si se acopera de cuvinte din DEX si fraze pompoase,doar-doar s-o prinde celalalt ca tu de fapt vrei sa i te cuibaresti in brate sambete intregi,sa pierdeti nopti La Cetate,in Cismigiu sau sa va inghete si sufletul in voi,cand va plimbati de mana pe Smardan.
Pana o sa depasim discutiile de complezenta ramanem inchisi in doua lumi distincte.
A ta plina de culoare,cu vise de copii,a mea mai gri,pragmatica si rece.
Iar combinatia va fi una dezastruoasa,si va produce o explozie de gheata multicolora.
Din nou,o amestecatura de cuvinte fara noima.Nu se leaga intre ele,si nu spun nimic.
marți, 27 octombrie 2009
Soon we'll be found
Habar n-am cum se face,dar de fiecare data cand incep sa ma prabusesc spre nimic,cand incep sa se sfarme vise pe care nu mai indraznesc de mult sa le chem,cand oamenii in care cred incep sa se transforme in nimeni,apare cate cineva care da un link,un share,un ceva.
Today,you made the day!
Multumesc!
Come along it is the break of day
Surely now, you'll have some things to say
It's not the time for telling tales on me
So come along, it wont be long
'Til we return happy
Shut your eyes, there are no lies
In this world we call sleep
Let's desert this day of hurt
Tomorrow we'll be free
Let's not fight I'm tired can't we just sleep tonight
Don't Turn away it's just there's nothing left here to say
Turn around I know we're lost but soon we'll be found
Well it's been rough but we'll be just fine
Work it out yeah we'll survive
You mustn't let a few bad times dictate
So come along, it wont be long
'Til we return happy
Shut your eyes, there are no lies
In this world we call sleep
Let's desert this day of work
Tomorrow we'll be free
Let's not fight I'm tired can't we just sleep tonight
Don't turn away it's just there's nothing left here to say
Turn around I know we're lost but soon we'll be found
Today,you made the day!
Multumesc!
Come along it is the break of day
Surely now, you'll have some things to say
It's not the time for telling tales on me
So come along, it wont be long
'Til we return happy
Shut your eyes, there are no lies
In this world we call sleep
Let's desert this day of hurt
Tomorrow we'll be free
Let's not fight I'm tired can't we just sleep tonight
Don't Turn away it's just there's nothing left here to say
Turn around I know we're lost but soon we'll be found
Well it's been rough but we'll be just fine
Work it out yeah we'll survive
You mustn't let a few bad times dictate
So come along, it wont be long
'Til we return happy
Shut your eyes, there are no lies
In this world we call sleep
Let's desert this day of work
Tomorrow we'll be free
Let's not fight I'm tired can't we just sleep tonight
Don't turn away it's just there's nothing left here to say
Turn around I know we're lost but soon we'll be found
Etichete:
glasuri de ingeri,
lumea din ochii mei
" Rămâne-vom umbre pe tărâmul iubirii,
Fantastice umbre căutând adăpost.
În mersul nebun al clepsidrelor vremii
Pierduţi între suntem, vom fi şi am fost. "
Fantastice umbre căutând adăpost.
În mersul nebun al clepsidrelor vremii
Pierduţi între suntem, vom fi şi am fost. "
Un produs Blogger.
Viaţă şi blestem
Din categoria
- "viata si acordeoane" (50)
- ce bine ca ai fost (99)
- glasuri de ingeri (93)
- lumea din ochii mei (184)
Intoarcere-n timp
Reading challenge
The ones I truly love
document.getElementById('gr-fl-widget-1348127732').innerHTML=""; // in case no flash/js






