De vorba cu...nimeni

"Omul are pe limba inima mincinoasa,pe care o stie toata lumea,o alta in piept,doar pentru prietenii lui cei mai si cei mai deosebiti si pentru cei din familia lui,si in fine inima cea adevarata,cea tainica,pe care nu i-o cunoaste nimeni decat numai el si e ascunsa numai Dumnezeu stie unde"
Shogun-Cartea aII-a,Cap.10

Astazi,pentru a mia oara,am cautat in buzunarul dosit al paltonului rosu,am desfacut in palma batista alba de matase si mi-am gasit sufletul plangand.
-De ce plangi masuflete?
-Pentru ca-s singur.
-Nu esti ma suflete singur.Ma ai pe mine!
-Da?!Si tu pe cine ai?
-Eu?...Pe nimeni.
-Vezi,de-aia plang.
-Hai ma,suflete,ce-i cu vorbele astea?
-Care vorbe?
-Astea ca esti singur.De ce plangi?
-Ia zi-mi,cand ai umblat ultima data la batista?
-Poftim?
-Da,da.Cand ai stat ultima data de vorba cu mine?
-Acum o...
-Acum o vesnicie,iti zic eu.In seara aia cand iti siroiau lacrimile pe obraz si abia te miscai.Atunci cand ma zvarcoleam si eu,in batista,de durere,si nu mai stiam ce sa fac.
-Ma suflete...
-De ce ma vii la mine cand iti e greu?De ce?Cand esti fericita de ce nu treci pe la mine?De ce nu deschizi buzunarul macar o data,sa ma vezi zambind?
-Pentru ca tu esti parte din mine.Si tu simti ce simt si eu.
-Nu asta te-am intrebat.De ce ma deschizi numai cand plangi?
-Vrei sa stii de ce ma prostule?Pentru ca atunci cand sunt fericita te daruiesc.Nu simti ca atunci cand ti-e bine nu-mi mai apartii?De fapt nu asa...Nu vezi ca tre sa te dau ca sa fim fericiti?Prostule.
-Da,ce sa-ti spun.Ma abandonezi in buzunare gaurite sau tocite de timp,si ma lasi acolo pana nu mai stii nici de tine.Si te hlizesti si sari in sus si te minti singura ca esti fericita.
-Ce zici ma?
-Ce nu intelegi?De cate ori inainte sa"ma dai",cum iti place tie sa zici,te-ai uitat si tu in buzunarul ala sa vezi cum e?E prafuit,e rupt,e intuneric...De cate ori?Iti zic eu!Niciodata!Nici macar o data!Ma abandonezi acolo,cum o fi,in speranta ca poate,poate ma vede si pe mine cineva si ma face fericit.
-Ma suflete,nu fi asa prapastios.Vreau sa-ti fie bine.Sa ne fie amandurora bine!
-Da ma,asa e.Intentiile sunt cele mai bune,dar rezultatul e dezastruos.
Stii ce-am gasit in ultimul buzunar in care m-ai abandonat?
-Singuratate?
-Din contra.Am mai gasit un suflet impachetat intr-o hartie ri,mototolita.
-Of!
-Nici un of!Stiai ca e acolo.Si tot m-ai abandonat,sperand ca o sa-l izgoneasca pe celalalt si-o sa ma adopte pe mine.
Ma uit la suflet si ma podidesc lacrimile.
-Si-acum de ce plangi?Ce rost mai are?M-ai dat deja.Pastreaza-ti suferinta pentru ce urmeaza.Asta e abia inceputul.
-Nu stiu ma suflete ce sa fac.Nu stiu cum sa fac sa ne fie si noua bine.Sa fim si noi fericiti.Am obosit sa ma tot lupt.
-Ce ma?Ai obosit sa lupti?Da' ai luptat tu vreodata?Devii patetica.
-Zi-mi tu ce sa fac si cum.
-Singura ta sansa,de fapt a noastra e sa ma iei de acolo si sa ma pui din nou in buzunarul meu rosu,de la palton.Ala de unde crezi ca m-ai luat si astazi.
Suflete ce nehotarat esti.Cand esti in buzunarul tau plangi ca esti singur,cand te dau,iar nu e bine.
-Asa,asa.Arunca vian pe mine.Fa cum ai facut intotdeauna.Cu mine si cu restul.De fiecare data e vina cuiva,mai putin a ta!Ipocrito!
-Suflete,de ce vorbesti asa cu mine?Stii ca te iubesc mai mult decat orice.
-Pe dracu'!
-Iarta-ma suflete!Zi-mi ce sa fac!
-Ti-am mai zis!Ia-ma de acolo.De unde crezi ca-mi e bine.Tu nu vezi ca plang?Si tu plangi.Nu ne e bine deloc.Dar asa cum te stiu,lasa,n-o sa ai curajul sa te opresti,sa ma iei de acolo,si sa ne intoarcem la viata noastra.O sa astepti sa bage el mana in buzunar,sa ma gaseasca si sa ma arunce.Pentru ca el iubeste celalalt suflet.
-Viata noastra,suflete?Aia searbada si plina de singuratate?
-Da ma,aia.E searbada,e urata,dar e a noastra!
-Auzi suflete,stii ceva?Ia du-te tu dracu' ca nu te mai suport.Esti sucit,ipocrit,nehotarat si nesimtit.M-am saturat de toanele si de ifosele tale.Nici macar tu nu stii ce vrei.
-Nu,nu!Mai bine du-te tu dracu'.Ca si cu tine,si fara tine tot aia-mi e.

Si sufletul imi sare din palma,se aseaza pe muchia de metal a balconului,ma mai priveste o data si se arunca.
Imi simt trupul pustiit si golit de tot,simt cum se scurge viata din mine si o piatra greoaie imi apasa pe piept.Ultimele lacrimi ramase se rostogolesc,triste,in jos,pe obraji.

Asta a fost povestea sufletului ascuns in batista alba de matase,indesata in buzunarul dosit al paltonului rosu.
E doar o chestiune de timp pana cand,de pe muchia din metal a balconului,voi sari,de data asta,eu.