miercuri, 4 martie 2009

despre noi...clovnii...

1000 de clovni asezati la terase,1000 de suflete moarte.oamenii-i vad si merg mai departe,si nimeni nu se intreaba de ce nu zambesc.
lacrimi le spala spoiala alba de pe fata si toti isi doresc sa moara.stau in fata cu sticle goale de bere si-si plang existenta amara.
oamenii rad cand ii vad pe strada,copii se bucura de prezenta lor,dar pe ei nimeni nu-i intreaba despre fericirile lor.cine a vazut vreodata un clovn suparat?
ei stiu sa-mi ascunda tristetea si bucuria si iubirea,toate in spatele unui zambet fals.pentru ei nu exista nimic.clovnii sunt condamnati sa rada,sa-i faca pe altii fericiti.dar pe ei?pe ei cine-i face sa rada?lor cine le aduce bucuria existentei?
astazi,cand 1000 de clovni stau asezati la terase si plang,nici un om nu s-a oprit langa ei sa-i intrebe de ce.zambesc cand ii vad si se apropie,dar cand ii vad suparati toti pleaca,si nu se mai uita in urma.
o mama se apropie de ei cu un copil de mana."uite mama,clovni!"
primul se intoarce si ii priveste furios.mama se intoarce speriata,isi ia copilul de mana si pleaa.nici ea nu e curioasa sa stie de ce plang clovnii.

aseara am alergat de mana cu tine pe plaja,ne-am tinut in brate pe nisip si-n miez de noapte ne-am aruncat in mare.viata mi se arata de-atunci inainte ca fiind minunata.o mana mare imi curata din par algele verzi si-mi mangaia pleoapele.o noapte intreaga am zburat cu tine.si am stiut ca ma iubesti si ca viata mea ar fi nimic fara tine.am stiu ca totul exista in doi,nimic de unul singur.castelul pe care mi l-ai construit era mare,cu sute de turnuri si zeci de camere.insasi ceasurile erau dulci la gust.totul era minunat.
iar dimineata m-am trezit si nu mai erai.plecasei de mult cu tot ce-mi dadusei.cu viata,cu vise,cu castel si nisip.murisem impreuna cu tine.

clovnii m-au gasit plangand pe plaja.erau toti 1000,veseli si fericiti.m-au gasit suferind,dorindu-mi ca toata viata sa mi se imprastie in zare,sa cad in somn adanc,de moarte.
s-au asezat roata,in jurul meu,si-au inceput sa planga o data cu mine.de atunci stau asa si sufera.m-au dus pe terasa,si la fel...m-au asezat in mijloc si ei in jur.nu ne intreaba nimeni de ce suferim.
clovnii plang si din cand in cand ma strang in brate.nu stiu daca plang pentru mine,sau pentru ca plang cu sete sau pentru ca le-am adus aminte ca si ei sunt oameni si pot sa planga.

1000 de clovni impreuna cu mine stau la terase si plang.cate unul,pe rand ofteaza.au iubit si ei la fel ca mine,si-au pierdut.au respirat viata prin zambete false.asa cum o sa fac si eu de-acum incolo.
intr-o casa albastra 1000 de clovni stau in jurul meu si-mi zambesc.unul ma picteaza pe fata.pe fondul alb imi deseneaza doua lacrimi negre si un zambet rosu,pana la urechi,cu buze pline si colturi ascutite.
1000 de clovni se uita cu mine in oglinda si ma invata sa zambesc fals.ma invata sa-mi ascund lacrimile si durerea sub expresii vesele.1000 de glasuri de clovni se aud razand,zgomotos.

1001 clovni stau la terase si rad.m-au adoptat ca pe unul de-al lor.dar pe i se vad pe spoiala alba urme de lacrimi.
cel mai vesel dintre,si poate cel mai invatat,spune tare"viata de clovn nu e tocmai usoara.mai ai atatea de invatat pana ai sa incepi sa razi ca noi."

6 comentarii:

Jokerstyle spunea...

..unul dintre ei spune " why so serious ?" ... nu te obosi e o replica dintr-un film cu un clovn :P

sabina spunea...

@joker: esti pasionat de clovni?:P

Jokerstyle spunea...

Au ceva ineresant, nu?? ceva dual

sabina spunea...

@joker: da,au.i feel like one of them,even though i don't have a red nose,white face or red-big smile!:)

Jokerstyle spunea...

@ I have a big red smile !

sabina spunea...

@joker: uimi permiti sa fiu suficient de curioasa sa intreb "you have a big red smile because of...?"?:P

Trimiteți un comentariu