joi, 5 martie 2009

claudette,where are you?

am cautat ceva...nu stiu ce,in mailurile vechi!si-am gasit asta.l-am trimis acum un an si mai bine de jumate!
parerea a ramas aceeasi.exista oameni care si-au pus amprenta asupra evolutie mele ca om si personalitate.poate de asta am nevoie si acum.de un om minunat,genial langa care sa ma regasesc.da stiu,sunt egoista.

"Simpatica domnisoara,

(a incepe aceste randuri cu"draga" sau "stimata" mi se pare prea formal,prea rece-desi scopul acestei minunate scrieri nu este sa te incalzeasca-)

As vrea sa...ITI MULTUMESC!Pare un pic ciudat poate.Dar mi-ai daruit multe.Fara sa vrei,inconstient.Nu suntem prietene,nici amice,nici confidente...ne cunoastem!Asa a fost sa fie.Sa facem cunostinta,sa ne vedem zilnic,sa lucram impreuna. Iti multumesc ca m-ai facut sa vreau!Mi-ai demonstrat ca se poate.Ca o femeie poate sa fie puternica si sensibila in acelasi timp,ca poate rade zgomotos chiar daca de fapt plange,poate mai tare.Ca viata de fapt nu te doboara niciodata.Doar te intareste.Te admir ca ai reusit sa treci peste bariere in fata carora majoritatea dintre noi ne oprim si spunem "gata!nu pot".Ai reusit sa ridici un castel dintr-un fir de nisip,si poate astea ne dorim toate!Sa fim ce esti tu,o FEMEIE.Asta mi se pare mie ca esti.O femeie de cariera,o femeie indragostita,o femeie puternica.Razi,plangi,esti blanda si in aceleasi timp agresiva in cuvinte(uneori vulgara,cu oamenii potriviti),stii sa porti o pereche de adidasi cu aceeasi eleganta cu care porti cea mai fina pereche de pantofi.Faci toate astea fara a-ti pierde un gram din feminitatea naucitoare.Si cel mai important mi se pare ca esti inca umana...Alexander Dumas spunea in legatura cu constanta preocupare a lui Flaubert pentru perfectiunea stilului"Flaubert e un urias care e in stare sa doboare copacii dintr-o padure intreaga,ca sa faca o perfecta cutie de chibrituri!"Si cam asa te vad eu pe tine,pentru ca faci totul la superlativ!Revenind totusi la scopul principal...Iti multumesc ca imi arati in fiecare zi ce inseamna sa vrei,ce inseamna sa fii tu insati,sa pui in cuvinte mici o mare de intelesuri(dar asta o faci poate pentru ca esti poeta).Mi-ai demonstrat(desi stiam)ce bine e sa fii desteapta.Ce frumos e sa visezi,sa-ti doresti...Si poate mai mult decat orice iti multumesc ca mi-ai readus bucuria cititului.Uitasem ce bine e sa te afunzi intr-o carte,sa te pierzi in viata unui persoaj,sa traiesti odata cu el(sa razi,sa plangi,sa visezi si sa vrei aceleasi lucruri ca si el).Abia cand te-am auzit prima data vorbind despre cat de frumoasa a fost ultima carte pe care ai citit-o mi-am dat seama ce mult imi lipseste sa fac asta,ca a trecut prea mult de cand am atins coperta unei carti.Imi place de tine.Esti o idealista care traieste aici,printre oameni,poate ca si mine.Faci unul dintre cele mai frumoase lucruri,pe care putini il mai fac...visezi...si-ti place.Si daca viata ti-a adus in valul ei si momente crancene,tragice,a fost numai ca sa ajungi azi aici si sa vezi de fapt ce puternica esti!Iti multumesc ca m-ai invatat sa fiu din nou eu.Ma ratacisem la un moment dat...dar acum,ma recunosc in tot ce fac!Imi era dor dar nu stiam de ce!Azi am aflat...imi lipsea scriitoarea,boema,fetita care iubeste fluturii si florile,vesnica indragostita de orice...imi lipsea sa fiu tanara,pentru ca da,simteam acum ceva timp ca am imbatranit...imi lipseam EU!Si pentru toate astea ITI MULTUMESC,Claudia!Poate relatia dintre noi o sa ramana mereu una de colege,de cunostinte.Sau poate nu...si in cazul asta abia astept sa-ti scriu,de zece ori mai multe randuri decat acum,in care sa-ti multumesc pentru ce m-ai invatat dintr-o alta ipostaza,cea de prietena...Nu multumesc foarte des.Dar si mai rar o fac sincer!Poate singura persoana careia ii multumesc sincer,si o fac in fiecare an de ziua mea,e mama.Langa "LA MULTI ANI" din tot sufletul,pun cel mai sincer"MULTUMESC"...si momentul asta e unul dintre momentele alea rare in care multumesc cu toata fiinta mea,fara a astepta nimic in schimb!Frumoase cuvinte,nu?N-ar trebui!Pentru ca tu de fapt nu ai vrut sa faci asta.Am cules din cuvintele,gesturile si faptele tale numai intelesul!Ma repet...singurul motiv pentru care iti zic toate astea este pentru ca simt!Nu am vrut sa te imbat cu un ocean de cuvinte,sau sa te fac sa ma simpatizezi!Nu-ti cersesc prietenie,dragoste si cu atat mai putin admiratie!Pentru ca nu sunt pupincurista si nu-mi place sa impresionez prin cuvinte!Iar daca aceste randuri ajung la tine cu un alt inteles,imi cer scuze!O sa inchei in caracteristicul stil vesel cu o anecdota care-mi place foarte mult...Un scritor inca ncunoscut l-a intrebat odata pe dramaturgul francez Achard:-Maestre,ati putea sa-mi spuneti cum se face o avere cu o piesa de teatru?-Pai foarte simplu.Scrii o tragedie in cinci acte.Dupa o luna o transformi intr-o comedie de trei acte.Apoi o condensezi intr-un act.Pui manuscrisul intr-o servieta,imbraci un smoching,pleci pe Coasta de Azur si te insori cu o americanca bogata! N-oi fi eu vreun Achard,dar iti doresc ca tu,o scriitoare inca necunoscuta,sa faci o avere din romanul pe care,sunt convinsa,o sa-l termini cu brio pana la 30 de ani.

Cu admiratie,
Domnisoarei Claudia Aldea "

3 comentarii:

UN OM spunea...

si asa ajungem si noi sa te cunoastem mai bine

sabina spunea...

@un om: si uite-asa ma mai regasesc si eu,aia de atunci!:)
ce dragi imi sunteti!voi toti,cei de aici!:)

camy spunea...

foarte frumos ai scris...si,da...vezi cateodata e bine sa mai si visezi...sa fi vesela...sa fi tu cea de atunci....sa uiti pt o clipa de toata lumea rea...si sa simti ca plutesti...:).Ma bucur ca te-ai regasit si ma bucur ca azi esti ,poate,mai fericita!!! Si inca odata ai scris super frumos...chiar mi-a placut...pupici

Trimiteți un comentariu