Copilarie

...Mi-au spus sa uit de copilul din mine...mi-au spus sa-l ascund intr-o parte a sufletului la care sa nu ma mai intorc niciodata...mi-au spus sa-l las acolo,singur,pustiit,golit si flamand de vise...mi-au spus sa-l las sa moara...sau,daca e prea iubitor de viata,sa-l...omor...NU!
Nu vedeti ca sunt un copil turnat intr-un corp prea mare?Nu il vreau...E prea complicat,prea asemanator voua...Eram atat de fericita...Pana cand,dintr-o data,toti si toate au incput sa traga de mine...si uite:m-au latit si m-au lungit.Ce mai vreti de la mine?Nu va e de ajuns ca m-ati alungat din paradisul meu?Nu va e de ajuns ca m-ati adus intr-un punct unde as putea sa ma sting de neviata?...unde o singura clipa de ratacire sau de repaus ma poate distruge,ma poate reduce la...nimic...?Nu vreau sa ma las prinsa in goana dupa...dupa ce?Risc sa nu mai exist...risc sa ma dizolv incet,incet,pe masura ce devin una cu voi...Nu o sa reusiti!Niciodata!Uitati-va la mine cum raman EU.Ma inchid in mine,imi inchid ermetic corpul,ochii,gura,urechile.Asa,nimic din ce sunt eu nu o sa iasa,nimic nu o sa se piarda-o sa ma construiesc mereu-si niciodata nu ma voi plictisi de trait.Nimic din lumea voastra rece si rea nu o sa ajunga la mine.
Nu o sa ma alterati in nici un fel!O sa fiu eu si ceilalti eu,o sa-mi ajung mie,nu am nevoie de voi.O sa ma reinventez mereu pana cand o sa fiu pura...o sa fiu esentiala...Si o sa traiesc prin visele pe care nu ma lasati sa le am pentru ca va este frica sa nu va amintiti de ale voastre!...si o sa gasesc ceva bun in fiecare lucru rau...o sa traiesc intr-un continuujoc al imaginilor,ideilor,viselor,esentelor...si o sa rad sincer!O sa fiu un copil fericit.
Va e teama de mine?De ce imi ocolesti privirea?Ti-e teama sa nu te molipsesti de viata?Sunteti mici...si urati...si reci...Fugiti de colo-colo,uitati unul de altul,sunteti atat de grabiti ca nu mai vedeti micile minuni din jurul vostru...nu aveti timp de oameni,de voi...va chinuiti mintea cu tot felul de intrebari-nu vedeti ca ati ales calea cea mai complicata,va e frica sa aflati raspunsul,amanati momentul aflarii adevarului pana cand uitati de el si de toate.Faceti atatea compromisuri incat va pierdeti treptat.Totul e atat de simplu,atat de frumos.Si numai daca ati fi constienti de asta...
Eu...o sa fiu copila in continuare.
O sa merg pe strazi si o sa simt lumea,o sa traiesc rasarituri si apusuri,o sa simt fiecare particica din mine.O sa iubesc fara speranta,fara sa astept nimic inapoi,viata,oameni,visele,ideile,si tocmai asta o sa-mi dea puterea sa ma construiesc pe mine in lumea mea...