Am trecut astazi,in drumul spre birou,pe langa o mare de suflete moarte.Oamenii alearga,care incotro,grabiti fiecare la ale lor.Nu zambesc,nu se uita la ceilalti oameni.
Nici macar la mine nu se uita.Habar nu au ei cat de fericita sunt.Daca s-ar intoarce macar unul sa-mi vada licarirea din ochi...
M-am imbatat de dimineata cu miros de primavara,de frig,de asfalt umed.
M-am imbatat cu gand de tine!
Sufletele astea moarte se vor mai trezi vreodata?Au si ele bucuria lor?Au fost vreodata si ele indragostite,asa ca mine?
Au fost vreodata in stare sa vada muguri si flori pe crengile goale ale copailor din parc?
S-au imbatat cu mirosul freziilor care lenevesc de ieri pe birou?
Dar la tine s-au gandit vreodata?
Si eu?Cat mai am pana sa redevin ca ei?Sa alerg spre nicaieri?Sa nu privesc oamenii?Sa nu zambesc?
Cat mai e pana o sa devii o ultima raza asoarelui de primavara?Un ultim tril al randunicii?Ultima petala de frezie care-mi imabata simturile?
"Mai devreme sau mai tarziu fiecare dintre noi va pleca".Inevitabil!

De ce miroase primavara a tine?Sau tu mirosi a primavara?