Viaţă şi blestem

Epilog

Pe balconul garsonierei Eduard se leagănă în balansoar cu micuţa Maria în braţe.
Îi citeşte din caietul gros, îmbrăcat în coperţi din piele maro, "Viaţă şi blestem"
E povestea prinţesei Vladinovici, o prinţesă orfană, care şi-a găsit prinţul şi care trăieşte într-un palat.
Pe ultima filă a caietului stă scris într-o caligrafie perfect "Fiicei mele, Maria-Diana, prinţesa Vladinovici, căreia îi las aripile mele!
Prinţesele nu au interzis la fericire!"
Eduard plânge şi strânge la piept puiul de om.

Andreea mai trecu o dată, cu sufletul zdrobit, prin parcul acelor amintiri. Merse mai departe, spre ţărmul stâncos al mării. Acolo se opri.
Cu ochii înceţoşaţi îşi luă rămas bun de la toate şi se aruncă în apă clară, pe care se plimbau calm raze de lună.
Trupul i se zdrobi de stânci şi fu înghiţit de valuri. În urma ei rămase doar o fâşie de borangic alb, ruptă din poală largă a rochiei, păstrând pecetea unei lacrimi.
Când fata muri, stelele se rostogoliră pe valul nopţii până pe stâncă unde flutură melancolic fâşia din borangic...


-sfarsit-