"Peste tot atârna greu teama de sinceritate...
Circul vieti ne-a impus salturi mortale."
Pasarea Colibri - Ploaia care va veni
Asculta mai multe audio Muzica
vineri, 31 iulie 2009
marți, 28 iulie 2009
Adio,dar raman cu tine!
O coala A4 sta obosita pe birou,asteptand mangaierea pixului albastru.
Inceputul e sec " Domnule Director,Subsemnata..."
Inca putin si ispravesc.Odata cu semnatura,foaia se transforma in ecranul unui joc,pe care scrie "Game Over!Press OK to continue"...OK!
"Would you like to play again?"
-Fuck,I do!
So...new game starts.
Stiu ca nu se obisnuieste prea des curatenie generala in mijlocul verii.De obicei e "curatenie de primavara" sau "curatenie de toamna".
Eu nu mai aman momentul,si la 40 de grade,ma apuc de dat cu aspiratorul,scuturat,sters geamuri si spalat covoare.Asta,plastic vorbind,pentru ca de fapt curatenie se desfasoara in alte planuri.
In numere de telefon,in liste de mess,in oameni.
Schimb locuri,oameni,idei,activitati.
Cine trebuie sa mai stie de mine,stie deja,sau ii voi anunta.Restul au ales,prin diferite metode,sa renunt la ei.
N-am sa mai bat la porti ce se deschid greu,n-am sa mai fiu telefonul de la miezul noptii,n-am sa mai fiu urechea care asculta tot.Nu a oamenilor care nu au invatat nimic,decat sa ceara.
Evoluam,avansam,crestem,ne maturizam.Ne facem egoisti.
E timpul sa-mi fie bine.Si cu asta am spus tot.
Asa ca daca o sa suni si o sa-ti raspunda altcineva,daca nu ma mai vezi online,daca nu mai stii nimic de mine,nu te intreba daca am ceva cu tine.Pentru ca am.
Nu mai esti parte din viata mea.Iti dau exact ce meriti.Nici mai mult nici mai putin.
In concluzie,au revoir ma cherie!
Inceputul e sec " Domnule Director,Subsemnata..."
Inca putin si ispravesc.Odata cu semnatura,foaia se transforma in ecranul unui joc,pe care scrie "Game Over!Press OK to continue"...OK!
"Would you like to play again?"
-Fuck,I do!
So...new game starts.
Stiu ca nu se obisnuieste prea des curatenie generala in mijlocul verii.De obicei e "curatenie de primavara" sau "curatenie de toamna".
Eu nu mai aman momentul,si la 40 de grade,ma apuc de dat cu aspiratorul,scuturat,sters geamuri si spalat covoare.Asta,plastic vorbind,pentru ca de fapt curatenie se desfasoara in alte planuri.
In numere de telefon,in liste de mess,in oameni.
Schimb locuri,oameni,idei,activitati.
Cine trebuie sa mai stie de mine,stie deja,sau ii voi anunta.Restul au ales,prin diferite metode,sa renunt la ei.
N-am sa mai bat la porti ce se deschid greu,n-am sa mai fiu telefonul de la miezul noptii,n-am sa mai fiu urechea care asculta tot.Nu a oamenilor care nu au invatat nimic,decat sa ceara.
Evoluam,avansam,crestem,ne maturizam.Ne facem egoisti.
E timpul sa-mi fie bine.Si cu asta am spus tot.
Asa ca daca o sa suni si o sa-ti raspunda altcineva,daca nu ma mai vezi online,daca nu mai stii nimic de mine,nu te intreba daca am ceva cu tine.Pentru ca am.
Nu mai esti parte din viata mea.Iti dau exact ce meriti.Nici mai mult nici mai putin.
In concluzie,au revoir ma cherie!
duminică, 26 iulie 2009
Leapsa cu muzica
O luam de la Ioana si o trimitem la Sunshine si la Redy!
Ah,si la CLAU!
1.Who I am?
2.What was this day like?
3.What should I do with my life?
4.What are my parents like?
5.What is love?
6.What I do in school?
7.What’s my motto?
8.What is the first thing I think first time when I wake up? -James Blunt - My life is brilliant
9.What is the first thing I think when I see my teachers?
10.What is my life like?
Ah,si la CLAU!
1.Who I am?
2.What was this day like?
3.What should I do with my life?
4.What are my parents like?
5.What is love?
6.What I do in school?
7.What’s my motto?
8.What is the first thing I think first time when I wake up? -James Blunt - My life is brilliant
9.What is the first thing I think when I see my teachers?
10.What is my life like?
vineri, 24 iulie 2009
Distante
Mainile calde se strang,fara cuvinte,la miezul noptii.Buzele carnoase se cauta cu nesat in negura balconului.Incet trupurile rusinoase se lipesc.
Explozie de stele,lumini si umbre.Artificii zgomotoase.Ma mai strangi o data in brate si-mi spui ca ma iubesti.
Si eu te iubesc.Si asa cum ti-am promis,am sa te iubesc toata viata.Chiar daca milioane de stele si galaxii ne tin la distanta,chiar daca noaptea ta e mai frumoasa decat a mea.
Degetele plapande imi deseneaza delicat sira spinarii.Fiinta se infioara si se lipeste mai tare de tine.
Muschii se incordeaza,ochii ies din orbita,tremuri si furnicaturi din crestet pana in calcaie.
Viata s-a oprit la noi.Si dragostea tot aici.Si frumusetea lumii la fel.Tot e aici.
Dimineata ma trezeste cu un sarut usor pe pleoape.Boxerii negri evidentiata linia curbata atat de frumos,iar maioul albastru,din bumbac ascunde cei mai frumosi sani mici.
Dar sunt ai tai.Nimic nu-mi mai apartine.
Fac un dus rece,ma imbrac si fug.Te mai privesc o data din tocul usii si-ti zambesc.
Duhoarea zilei si nesimtirea celor din jur or sa-mi stearga imaginea noastra.Si nu de astea mi-e frica.
Ma tem doar de telefonul care suna o data la cateva zile,sa vada "ce mai fac".
Si-n timp ce-i povestesc imi dau seama ca de fapt incerc sa ma conving pe mine ca mi-e bine.Ca esti al meu.
Imi fac scenarii tampite,care n-au nici o legatura cu realitatea.
"Ar vrea?","Cum ar reactiona daca i-as zice din senin "pisi sexy si rau"?"
Ce dracu'?!
Nu-mi trebuie nimic de la el.Nu vreau nimic din ce-i apartine.
E doar monstrul din mine,pe care il trezeste el.Un monstru nemultumit,nesatisfacut,care nu a invatat sa accepte ca deciziile nu sunt intotdeauna ale lui.Un monstru care l-ar vrea inapoi doar ca sa-l devoreze,sa-l calce in picioare si sa-l alunge fara explicatii.
Dar eu sunt suficient de cerebrala incat sa stiu ca el e mai mult decat nefericit si pot sa-i observ frustrarea din spatele zambetului.
Si nici nu-mi dau seama de ce ma intereseaza existenta lui atat de fada si plafonata.Nu are nimic din ce m-ar face pe mine fericita acum.
Mi-as dori doar sa se schimbe,sa deschida ochii,sa vada ca poate fi altfel.Pentru ca in esenta e un om frumos,care-mi este drag si care are capacitatea de a realiza lucruri uimitoare
Oare m-ar mai putea ferici ceva in afara de tine?
Coldplay - Fix you
Asculta mai multe audio Muzica
Explozie de stele,lumini si umbre.Artificii zgomotoase.Ma mai strangi o data in brate si-mi spui ca ma iubesti.
Si eu te iubesc.Si asa cum ti-am promis,am sa te iubesc toata viata.Chiar daca milioane de stele si galaxii ne tin la distanta,chiar daca noaptea ta e mai frumoasa decat a mea.
Degetele plapande imi deseneaza delicat sira spinarii.Fiinta se infioara si se lipeste mai tare de tine.
Muschii se incordeaza,ochii ies din orbita,tremuri si furnicaturi din crestet pana in calcaie.
Viata s-a oprit la noi.Si dragostea tot aici.Si frumusetea lumii la fel.Tot e aici.
Dimineata ma trezeste cu un sarut usor pe pleoape.Boxerii negri evidentiata linia curbata atat de frumos,iar maioul albastru,din bumbac ascunde cei mai frumosi sani mici.
Dar sunt ai tai.Nimic nu-mi mai apartine.
Fac un dus rece,ma imbrac si fug.Te mai privesc o data din tocul usii si-ti zambesc.
Duhoarea zilei si nesimtirea celor din jur or sa-mi stearga imaginea noastra.Si nu de astea mi-e frica.
Ma tem doar de telefonul care suna o data la cateva zile,sa vada "ce mai fac".
Si-n timp ce-i povestesc imi dau seama ca de fapt incerc sa ma conving pe mine ca mi-e bine.Ca esti al meu.
Imi fac scenarii tampite,care n-au nici o legatura cu realitatea.
"Ar vrea?","Cum ar reactiona daca i-as zice din senin "pisi sexy si rau"?"
Ce dracu'?!
Nu-mi trebuie nimic de la el.Nu vreau nimic din ce-i apartine.
E doar monstrul din mine,pe care il trezeste el.Un monstru nemultumit,nesatisfacut,care nu a invatat sa accepte ca deciziile nu sunt intotdeauna ale lui.Un monstru care l-ar vrea inapoi doar ca sa-l devoreze,sa-l calce in picioare si sa-l alunge fara explicatii.
Dar eu sunt suficient de cerebrala incat sa stiu ca el e mai mult decat nefericit si pot sa-i observ frustrarea din spatele zambetului.
Si nici nu-mi dau seama de ce ma intereseaza existenta lui atat de fada si plafonata.Nu are nimic din ce m-ar face pe mine fericita acum.
Mi-as dori doar sa se schimbe,sa deschida ochii,sa vada ca poate fi altfel.Pentru ca in esenta e un om frumos,care-mi este drag si care are capacitatea de a realiza lucruri uimitoare
Oare m-ar mai putea ferici ceva in afara de tine?
Coldplay - Fix you
Asculta mai multe audio Muzica
miercuri, 22 iulie 2009
Ulita copilariei
Franturi din mintea de copil,imagini si miresme ce mai revin din cand in cand,in zorii zilei sau seara,printre vise.
Cu liniuta de la capat:
-o curte mare,cu gradina,si gramezi de nisip.
-Valerica,primul cal care mi-a ingaduit sa-l incalec.nu aveam mai mult de 4 ani jumate
-Dic si Tita,cainii lup,pe care iarna ii transformam in Husky,si-i inhamam la sanie
-jocurile din miez de noapte,pe ulite,cand ne credeam in "Mica Sirena","Zorro" sau vestul salbatic
-"ratele si vanatorii","castel","fata ascunselea" si cartofii vecinilor,culcati la pamant dupa ce ore intregi ne straduiam sa ne ascundem printre ei
-mirosul de paine calda din bucataria mica
-doi frati ce refuzau cu desavarsire sa ma ia oriunde
-chipul mamei iarna infasurat in basmale groase
-focurile de tabara instalate ad-hoc pe marginea santului
-plimbarile de duminica pe soseaua principala
-traista cu care mergeam la colindat,plina de nuci si covrigi
-mirosul de cartofi noi,inabusiti si salata de rosii cu ceapa
-durerile de burta imaginare care-mi provocau crize de plans(doar atunci cand mama era mai departe de 100 de metri de mine)
-"Domnul Trandafir",citita fortat intr-o zi de vara,tolanita pe o patura rosie,la umbra unui salcam
-buchete imense,din narcise sau ghiocei
-prunele necoapte
-poezii spuse in gura mare,catarata pe niste schele uriase,in fata unui grup de constructori,care se luptau sa ridice o moara
-ARO,cu motor de Campulung,prima masina a tatei
-rucsacul din piele maro,adus din Germania,in clasa 1,care avea sa-mi care cartile inca vreo 7 ani.azi mai zace prafuit undeva prin pod
-zeci de borcane cu gem,la care muncea mama zile intregi de vara,depozitate frumos in"casa cu gutui"
-Dunarea,aflata la nici 4 km de casa
-durerile sufletului,provocate de fiecare fisa de internare a mamei
-povestile vanatoresti si pescaresti ale tatei
-teii mari,din curtea scolii,in care ne cataram fara frica sa adunam flori pentru ceai
-palmele pe care le aplicam regulat colegilor de clasa
-primul sarut,din clasa a 7-a
-praful ulitelor in care imi taram picioarele in fiecare zi de vara
-sacii intregi de carpe,din care faceam haine la papusi
-gramezile de grau,in care "ma scaldam",imaginandu-mi piscine limpezi
-mirosul de lemn de fag sau de teracota incinsa,din casa in care am copilarit
-cirese,caise,gutui,struguri!toate culese proaspat
-gustul de must tulbure si mustatile vinetii
-prima mamaliga facuta in clasa a 5-a
-drumul scurt spre scoala si castanele de la domnul Popartac
-Doamna Moraru
-nuntile din vecini
-cuptorul mare,din lut,din curtea matusii,care cocea neobosit cozonaci si paine in zile de sarbatoare
-"O scrisoare de la Muselim-selo",spusa tare si raspicat,cu intonatie,in fata unui auditoriu numeros,la Caminul Cultural
Au trecut atatia ani si s-au schimbat multe.Ulitele satului au inlocuit piatra cu asfaltul,traditionalele fantani,adanci de 15 metri au fost schimbate pe robinete si furtune iar noaptea luminata de neoane imense,asezate la fiecare poarta.
Pare ca nimic nu mai e asa cum a fost.
Si totusi sufletul mi-e tot acolo,satul meu e cel mai mare si frumos,vecinii sunt cei mai buni,iar laptele abia muls imi produce aceeasi placere.
Eu am crescut,prietenii au plecat,sateni au murit.
Monstrii copilariei,insa,au ramas tot acolo,neclintiti,si inca ma fac sa plang.
Dintre blocurile gri de beton,chipul mamei infasurat in basmale groase imi apare mereu!
Cu liniuta de la capat:
-o curte mare,cu gradina,si gramezi de nisip.
-Valerica,primul cal care mi-a ingaduit sa-l incalec.nu aveam mai mult de 4 ani jumate
-Dic si Tita,cainii lup,pe care iarna ii transformam in Husky,si-i inhamam la sanie
-jocurile din miez de noapte,pe ulite,cand ne credeam in "Mica Sirena","Zorro" sau vestul salbatic
-"ratele si vanatorii","castel","fata ascunselea" si cartofii vecinilor,culcati la pamant dupa ce ore intregi ne straduiam sa ne ascundem printre ei
-mirosul de paine calda din bucataria mica
-doi frati ce refuzau cu desavarsire sa ma ia oriunde
-chipul mamei iarna infasurat in basmale groase
-focurile de tabara instalate ad-hoc pe marginea santului
-plimbarile de duminica pe soseaua principala
-traista cu care mergeam la colindat,plina de nuci si covrigi
-mirosul de cartofi noi,inabusiti si salata de rosii cu ceapa
-durerile de burta imaginare care-mi provocau crize de plans(doar atunci cand mama era mai departe de 100 de metri de mine)
-"Domnul Trandafir",citita fortat intr-o zi de vara,tolanita pe o patura rosie,la umbra unui salcam
-buchete imense,din narcise sau ghiocei
-prunele necoapte
-poezii spuse in gura mare,catarata pe niste schele uriase,in fata unui grup de constructori,care se luptau sa ridice o moara
-ARO,cu motor de Campulung,prima masina a tatei
-rucsacul din piele maro,adus din Germania,in clasa 1,care avea sa-mi care cartile inca vreo 7 ani.azi mai zace prafuit undeva prin pod
-zeci de borcane cu gem,la care muncea mama zile intregi de vara,depozitate frumos in"casa cu gutui"
-Dunarea,aflata la nici 4 km de casa
-durerile sufletului,provocate de fiecare fisa de internare a mamei
-povestile vanatoresti si pescaresti ale tatei
-teii mari,din curtea scolii,in care ne cataram fara frica sa adunam flori pentru ceai
-palmele pe care le aplicam regulat colegilor de clasa
-primul sarut,din clasa a 7-a
-praful ulitelor in care imi taram picioarele in fiecare zi de vara
-sacii intregi de carpe,din care faceam haine la papusi
-gramezile de grau,in care "ma scaldam",imaginandu-mi piscine limpezi
-mirosul de lemn de fag sau de teracota incinsa,din casa in care am copilarit
-cirese,caise,gutui,struguri!toate culese proaspat
-gustul de must tulbure si mustatile vinetii
-prima mamaliga facuta in clasa a 5-a
-drumul scurt spre scoala si castanele de la domnul Popartac
-Doamna Moraru
-nuntile din vecini
-cuptorul mare,din lut,din curtea matusii,care cocea neobosit cozonaci si paine in zile de sarbatoare
-"O scrisoare de la Muselim-selo",spusa tare si raspicat,cu intonatie,in fata unui auditoriu numeros,la Caminul Cultural
Au trecut atatia ani si s-au schimbat multe.Ulitele satului au inlocuit piatra cu asfaltul,traditionalele fantani,adanci de 15 metri au fost schimbate pe robinete si furtune iar noaptea luminata de neoane imense,asezate la fiecare poarta.
Pare ca nimic nu mai e asa cum a fost.
Si totusi sufletul mi-e tot acolo,satul meu e cel mai mare si frumos,vecinii sunt cei mai buni,iar laptele abia muls imi produce aceeasi placere.
Eu am crescut,prietenii au plecat,sateni au murit.
Monstrii copilariei,insa,au ramas tot acolo,neclintiti,si inca ma fac sa plang.
Dintre blocurile gri de beton,chipul mamei infasurat in basmale groase imi apare mereu!
miercuri, 8 iulie 2009
marți, 7 iulie 2009
Si esti doar prea sus
taxi-prea sus
Asculta mai multe audio Diverse
Te rog sa-ti aduci aminte de cate ori mi-ai reprosat ca m-am schimbat.De cate ori,cat am fost cu Ali,mi-ai zis ca nu ma recunosti.
Ca nu mai dau doi bani,ca nu ma mai intereseaza,ca am renuntat la tine pentru el,ca el m-a indepartat de tine.
Da,ai dreptate!Asa a fost!Si-am inteles cat de rau am facut,mi-am recunoscut greseala si n-am mai repetat-o niciodata.
Te rog sa-ti aduci aminte de cate ori ai tipat la mine ca nu am nici un drept sa te indepartez.
Adu-ti aminte de seara aia,la mine in bucatarie,cand plangand te-am implorat sa pleci,sa ma lasi singura.Ti-am zis ca nu mai stiu ce vreau,ca nu stiu ce-o sa se intample cu mine si cum or sa se termine toate astea.Mi-ai zis ca nu pleci.Ca ramai acolo,si ca nu pot sa te oblig sa pleci.Ca nu poti sa ma lasi singura.
Iti aduci aminte cate mi-ai spus atunci?
Stii cand ai tipat la mine,cat te-au tinut plamanii ca "asa cum ma asculti plangand tre sa-ti impart si bucuriile"?
Si-acum tu vrei sa pleci,sa nu-mi mai zici nimic,sa nu mai fiu acolo.
Nu ai nici un drept sa pleci.Nu ai cum sa ma lasi singura.
Nu poti sa-mi ceri sa accept!
Intelgi?
NU AI NICI UN DREPT SA FACI ASTA!NICIUNUL!
luni, 6 iulie 2009
Inainte de toate,am o stare...de-aia de-a mea,de maxima...nesimtire.Adica ma straduiesc sa nu simt nimic,o stare de"moartea pasiunii",asa ca evit sa intalnesc oameni,de frica sa nu-i intristez,sau si mai rau,de frica fazelor de genul"hai bai,termina!ce-ai?revino-ti"
Un weekend aproape linistit dupa multa vreme.Un weekend in care simteam nevoia unei mari cesti de cafea,a unui pachet de tigari si a unui "ceva".
Toate s-au intamplat,mai putin "ceva-ul".Mi-e greu sa ma abtin sa formez numarul,dar incerc s-o fac tot mai rar.Adica 1 data pe saptamana.
De fiecare data am simtit cand nu mai apartin intr-un loc,cand nu mai am ce cauta acolo,cand nimic de acolo nu ma mai vrea.De data asta refuz!
Sambata,la 12:43 imi fac curaj.Formez numarul si sun.O data,de doua ori,de patru ori.Nu raspunde.Inchid si oftez adanc.Mai trag un fum din tigara si incep sa ma gandesc.N-o fi auzit telefonul,o fi dormind,nu poate sa vorbeasca acum.O sa ma sune.
Sambata,19:30.Ma uit pentru a mia oara la telefon.O fi sunat si n-am auzit.Nimic.
Imi vine sa plang.
Imi aduc aminte de cate ori telefonul suna pe masa.Pe display aparea pe rand "Cristina","Andreea","Mama".Telefonul era dat pe silent,si continuam discutia.
Ulterior auzeam si scuzele:"n-am auzit telefonul","nu l-am avut cu mine","am dormit","acum am vazut".
Duminica mi-as fi legat mainile sa-mi impiedic tentatia de a suna din nou.Am reusit.
Ce rost are sa bati la usi zavorate?Sa vrei sa intri in locuri unde,chiar daca nu ti s-a spus direct,stii ca nu mai apartii?
E luni,15:11.Telefonul n-a sunat,si nici la mailul trimis dimineata n-ai primit vreun raspuns.
Inca mai caut scuze,desi simt ca a venit vremea ca telefonul sa sune,pe display sa apara"Sabina",si sa-l dea pe silent,eventual urmat de un "da-o in pula mea!",sa-si continue discutia.A venit vremea cand locul unde mai inainte era mai mult decat acasa,sa nu ma mai vrea.
Oricat de mult ar suna telefonul fara sa raspunzi,oricat de mult nu vrei sa ne vedem,o sa te iubesc la fel de tare ca si pana acum,o sa le povestesc oamenilor,in continuare,ce fiinta minunata esti,si nu am sa ezit niciodata sa recunosc ca mi-e dor de tine.
Pentru ca tu,esti cel mai minunat lucru din viata mea!
Un weekend aproape linistit dupa multa vreme.Un weekend in care simteam nevoia unei mari cesti de cafea,a unui pachet de tigari si a unui "ceva".
Toate s-au intamplat,mai putin "ceva-ul".Mi-e greu sa ma abtin sa formez numarul,dar incerc s-o fac tot mai rar.Adica 1 data pe saptamana.
De fiecare data am simtit cand nu mai apartin intr-un loc,cand nu mai am ce cauta acolo,cand nimic de acolo nu ma mai vrea.De data asta refuz!
Sambata,la 12:43 imi fac curaj.Formez numarul si sun.O data,de doua ori,de patru ori.Nu raspunde.Inchid si oftez adanc.Mai trag un fum din tigara si incep sa ma gandesc.N-o fi auzit telefonul,o fi dormind,nu poate sa vorbeasca acum.O sa ma sune.
Sambata,19:30.Ma uit pentru a mia oara la telefon.O fi sunat si n-am auzit.Nimic.
Imi vine sa plang.
Imi aduc aminte de cate ori telefonul suna pe masa.Pe display aparea pe rand "Cristina","Andreea","Mama".Telefonul era dat pe silent,si continuam discutia.
Ulterior auzeam si scuzele:"n-am auzit telefonul","nu l-am avut cu mine","am dormit","acum am vazut".
Duminica mi-as fi legat mainile sa-mi impiedic tentatia de a suna din nou.Am reusit.
Ce rost are sa bati la usi zavorate?Sa vrei sa intri in locuri unde,chiar daca nu ti s-a spus direct,stii ca nu mai apartii?
E luni,15:11.Telefonul n-a sunat,si nici la mailul trimis dimineata n-ai primit vreun raspuns.
Inca mai caut scuze,desi simt ca a venit vremea ca telefonul sa sune,pe display sa apara"Sabina",si sa-l dea pe silent,eventual urmat de un "da-o in pula mea!",sa-si continue discutia.A venit vremea cand locul unde mai inainte era mai mult decat acasa,sa nu ma mai vrea.
Oricat de mult ar suna telefonul fara sa raspunzi,oricat de mult nu vrei sa ne vedem,o sa te iubesc la fel de tare ca si pana acum,o sa le povestesc oamenilor,in continuare,ce fiinta minunata esti,si nu am sa ezit niciodata sa recunosc ca mi-e dor de tine.
Pentru ca tu,esti cel mai minunat lucru din viata mea!
joi, 2 iulie 2009
Payback time is here
Dintre toti oamenii dificili pe care-i cunosc eu sunt cea mai capricioasa dintre toti.
Daca e cald mi-as dori sa fie frig sa ma invelesc cu patura mea pufoasa.Daca e frig,ce bine mi-ar fi prins o raza de soare!Daca ploua as vrea sa ma plimb prin parc,iar daca e senin as vrea sa inchid ochii si sa ascult fiecare strop cum se descompune!
Singuratatea ma face sa-mi doresc multimi de oameni,dar agitatie imi aduce dorul de liniste.
E pentru a mia oara cand ma primesti in bratele tale plangand.Esti punctul de sprijit care a ramas intotdeauna neclintit in fata furtunilor ce-au urmat.
Si stiu ca asta a fost ultima data cand m-am putut intoarce.Daca aleg sa plec si acum sunt convinsa ca n-am sa te mai gasesc tot acolo.Niciodata.E ultima data cand am venit si tot ultima cand mai pot pleca.
Si-mi pare rau ca n-am ramas acolo cand te-am iubit prima data.Dar eram prea speriata sa mai cred ca lucrurile bune mai pot exista.Si acum,cand tu ma iubesti mai mult decat a facut-o cineva vreodata,habar n-am daca vreau sa raman aici.
Mi-e frica sa ma gandesc ca oamenii buni incep sa sufere din cauza mea.Ca a venit vremea sa ranesc oamenii frumosi.Ca o sa plec fara niciun fel de remuscare pentru ce ramane in urma.
Si eu ar trebui sa stiu cel mai bine dintre toti ca nu asa se face,ca nu e corect.
Eu ar trebui sa stiu cate lacrimi raman in urma si cat de tare te doare sa-ti dai seama ca tot ce tu ai crezut a fi un vis,pentru celalalt a fost o minciuna.
Din pacate,se pare ca tu esti primul care va suferi.
Se pare ca a venit vremea sa-mi platesc lacrimile si noptile pierdute.Sa razbun toti anii de chin si suferinta.
Iar gandul ca am sa raman din nou singura,de data asta poate pentru totdeauna,habar n-am,nu ma ingrozeste catusi de putin.Ba chiar imi provoaca un zambet diabolic,care ma sperie cand il vad in oglinda.
Si poate singurul gand care ma doare e ca tu vei suferi.Sau mai degraba zis,ca vei suferi TU.
Pentru ca te iubesc Pumpkin.Din tot sufletul si cu toata fiinta mea.
Si totusi nu pot sa raman aici,suflete.trebuie sa fug.Simt nevoia asta sa fug.Sa ma ascund.Altfel,risc sa sufar tot eu,din nou.
Da,e teama de a mai icerca.E frica.
Dar fiecare om isi merita soarta.
Asa cum ea il merita e el,si el pe ea.Ea se minte in continuare ca e fericita,si el neaga vehement,ca prostul,ca o iubeste si ca nu poate trai fara ea.
Si asa,din nou,ma bucura.Pentru ca de data asta el va fi ala care o sa planga nopti in sir,atunci cand ea o sa se trezeasca si o sa-si dea seama ca nu asta e viata pe care si-o doreste.
Roata de-aia e rotunda,sa se invarta.Si se intoarce absolut,dar absolut,de fiecare data.
Daca e cald mi-as dori sa fie frig sa ma invelesc cu patura mea pufoasa.Daca e frig,ce bine mi-ar fi prins o raza de soare!Daca ploua as vrea sa ma plimb prin parc,iar daca e senin as vrea sa inchid ochii si sa ascult fiecare strop cum se descompune!
Singuratatea ma face sa-mi doresc multimi de oameni,dar agitatie imi aduce dorul de liniste.
E pentru a mia oara cand ma primesti in bratele tale plangand.Esti punctul de sprijit care a ramas intotdeauna neclintit in fata furtunilor ce-au urmat.
Si stiu ca asta a fost ultima data cand m-am putut intoarce.Daca aleg sa plec si acum sunt convinsa ca n-am sa te mai gasesc tot acolo.Niciodata.E ultima data cand am venit si tot ultima cand mai pot pleca.
Si-mi pare rau ca n-am ramas acolo cand te-am iubit prima data.Dar eram prea speriata sa mai cred ca lucrurile bune mai pot exista.Si acum,cand tu ma iubesti mai mult decat a facut-o cineva vreodata,habar n-am daca vreau sa raman aici.
Mi-e frica sa ma gandesc ca oamenii buni incep sa sufere din cauza mea.Ca a venit vremea sa ranesc oamenii frumosi.Ca o sa plec fara niciun fel de remuscare pentru ce ramane in urma.
Si eu ar trebui sa stiu cel mai bine dintre toti ca nu asa se face,ca nu e corect.
Eu ar trebui sa stiu cate lacrimi raman in urma si cat de tare te doare sa-ti dai seama ca tot ce tu ai crezut a fi un vis,pentru celalalt a fost o minciuna.
Din pacate,se pare ca tu esti primul care va suferi.
Se pare ca a venit vremea sa-mi platesc lacrimile si noptile pierdute.Sa razbun toti anii de chin si suferinta.
Iar gandul ca am sa raman din nou singura,de data asta poate pentru totdeauna,habar n-am,nu ma ingrozeste catusi de putin.Ba chiar imi provoaca un zambet diabolic,care ma sperie cand il vad in oglinda.
Si poate singurul gand care ma doare e ca tu vei suferi.Sau mai degraba zis,ca vei suferi TU.
Pentru ca te iubesc Pumpkin.Din tot sufletul si cu toata fiinta mea.
Si totusi nu pot sa raman aici,suflete.trebuie sa fug.Simt nevoia asta sa fug.Sa ma ascund.Altfel,risc sa sufar tot eu,din nou.
Da,e teama de a mai icerca.E frica.
Dar fiecare om isi merita soarta.
Asa cum ea il merita e el,si el pe ea.Ea se minte in continuare ca e fericita,si el neaga vehement,ca prostul,ca o iubeste si ca nu poate trai fara ea.
Si asa,din nou,ma bucura.Pentru ca de data asta el va fi ala care o sa planga nopti in sir,atunci cand ea o sa se trezeasca si o sa-si dea seama ca nu asta e viata pe care si-o doreste.
Roata de-aia e rotunda,sa se invarta.Si se intoarce absolut,dar absolut,de fiecare data.
