joi, 25 iunie 2009

Amonte si aval.Ca-n viata

Imi ridic cracii blugilor pana deasupra genunchilor,imi scot baschetii rosii si sosetele si-ncep sa urc!Prin apa!Ce rost ar mai avea rauletul asta serpuit,caruia i se zice "Zabala" daca nu-i simti apa rece izbindu-ti tibia si nici pietrele fine,inradacinate parca,de atata amar de vreme pe fundul lui?
Urc in amonte,incet si sigur,cu pasi mici si calculati.Ma mai asez pe cate un pietroi mare,pe care nici apa asta nervoasa n-a reusit sa-l mute din loc,si ma odihnesc.Ascult susurul apei,linistea din munti si ma adancesc in privelistea din fata mea.Pastravi imi trec pe langa picioare si nu inteleg ce-i cu piatra asta calda pe care o ating.Se invart de doua ori in jurul picioarelor obosite si inoata mai departe.
Uite,acolo sus,in luminisul ala,am vazut cand eram mica o carpa rosie.Habar n-aveam ce e,dar tata mi-a zis ca e o ursoaica,gospodina,care poarta un batic rosu si un sort alb,si care are grija de puii ei intr-o casuta frumoasa.Nu era nici un urs,dar l-am crezut chiar si cand mi-a zis ca a doua zi o sa se catere acolo sa-mi ia un pui,sa-l duc acasa.
Inspir o gura zdravana de aer proaspat si o iau din loc.Urc.Cu tot mai multa nadejde.Stiu ca acolo sus,la Nareju,ma asteapta ceva!Ma asteapta Alexandra aia mica a lui Doru si o biblioteca plina de carti mici,invelite in coperti rosii.Biblioteca pe care am citit-o pe nerasuflate intr-o vara,acum cativa ani.Ma asteapta leaganul din gradina lor mare in care stateam sa citesc.Si mai urc.
Hop.Urcusul devine din ce in ce mai anevoios.E o portiune in care malurile sunt foarte inguste si rauletul e tare nervos.Imi incordez muschii si merg mai departe.Resturi de busteni,crengute rupte,conuri de brad imi impiedica drumul si-mi zdrelesc picioarele.Ma agat cu mainile de un pietroi,pe care ar fi trebui sa ma odihnesc.Un bustean ma loveste,scap piatra din maini si Zabala ma ia la vale cateva sute de metri.Ma ridic,uda fleasca si o iau din loc.Tot inainte.Doar n-as fi proasta sa ma intorc din drum.Mi-am pierdut un baschet rosu.Pacat.Chiar imi placeau.
Mai urc,ma mai odihnesc,mai respir,mai plang.Imi revin.
Ajung.Oglinda din odaie e tare neprietenoasa.Imi arata un tricou alb,ud si plin de frunze,jegarit,o pereche de blugi din care se scurge apa si un baschet in care se ascunde o soseta.Dar dincolo ce e?
Un trup zdrelit de pietre si crengi,unghii rupte,par valvoi.Privirea unui om disperat si obosit de atata drum,un drum cateodata frumos,cateodata prea greu.
Ies in gradina ma asez in leagan si-mi iau avant usurel,miscand incet din picioarele sangerande.
Cat si pana cand?De cate ori o sa mai fiu in stare sa o iau de la capat?De cate ori o sa mai cad,o sa alunec la vale si-o sa pornesc iar?De cate ori sa-mi mai zdrelesc toata fiinta?De cate ori o sa ma mai calc in picioare sau o sa las busteni sa ma loveasca?E prea tarziu deja.Prea mult si toate deodata.Sau poate ca nici n-a inceput.
Am obosit si simt toata fiinta cum se scurge din mine.
Oare merita tot drumul asta?Chiar si gradina asta mare,frumoasa.Leaganul.Merita?
Pe Alexandra n-am auzit-o,Doru nu e pe aici si nici biblioteca sau cartile rosii nu stiu daca mai sunt.
Pana cand o sa mai sper ca asta e ultima data cand o iau de la capat?Ca in sfarsit ma linistesc?
De ce mai am speranta de bine?
Am obosit de-atata drum,de-atatea inceputuri si schimbari.
Ma duc sa dorm.
Trezeste-ma cand toate se vor sfarsi,cand lucrurile bune vor incepe sa se intample,cand o sa fii aici.Trezeste-ma cand in loc de fiere o sa-mi curga prin vene viata,iubire si fericire.
Noapte buna si tie!


Poets Of The Fall - Sleep
Asculta mai multe audio Muzica

24 comentarii:

Redy spunea...

How nice ... :) , interesanta perspectiva si mai frumos decor !

sabina spunea...

@redy: imi place ca-ti place!m-am straduit din toate puterile sa-mi exprim starea frumos.a fost greu!

Redy spunea...

Ce e trist e ca scrii in tema blogului ...dupa o idee preconceputa ...a tristetii , si nu vad cum ai putea sa iesi din starea asta daca continui asa !
Ce e ok , e ca te bucuri si mai tare cand dai de un colt de fericire !

sabina spunea...

@rdy: idee preconceputa sau nu,tristetea e acolo.la fel si deznadejdea.si le simt intens,si mult,poate din pacate.iar colturile de fericire sunt atat de rare incat ar insemna sa fiu sub orce critica sa nu ma bucur de ele.desi,e adevarat,s-a intamplat de multe ori sa fiu atat de socata cand am gasit fericirea incat m-am speriat si am fugit.la o stare atat de familiala,tristetea...

Redy spunea...

Nu stiu ce sa zic .... sunt optimist din fire si revin realist in fata problemelor ... nu prea pot sa ma exprim , dar cat de tare sa fie durerea asta a ta si tristetea ...astfel sa te refugiezi in ea ?

sabina spunea...

@redy: e bine!imi plac oamenii optimisti:)
stii cum e?ca o relatie de cativa ani in care te-ai plafonat,nu mai simti mare lucru,stii ca nu asta vrei dar nu poti sa te desprinzi.il/o mai inseli din cand in cand dar tot acolo te intorci.pentru ca e singura chestie palpabila,o stare de fapt care exista,si chiar daca incerci sa scapi nu poti.e greu sa te detasezi de lucrurile pe care le simti...

nina spunea...

Trebuie musai sa iesi din starea asta. Singurul lucru bun la ea, e ca te face sa scrii asa frumos, deep as spune.
Trebuie sa mergi cu mine la "optimism 2009".
www.optimism2009.evensys.ro

sabina spunea...

@nina: o doza de optimism,injectata la timp mi-ar face bine,sa stii:)

Little Miss Sunset spunea...

de ce TREBUIE sa fii mereu trista?
de ce TREBUIE sa traiesti in trecut?
de ce TREBUIE sa-i lasi pe toti nefericitii care ti-ar putea desavarsi tristetea sa treaca pe langa tine?

sabina spunea...

@littlemisssunset: "trebuie" asta e de fapt o fuga de propria noastra fiinta,de propriile decizii.pentru ca in fond,nu trebuie nimic.doar daca vrei

sabina spunea...

@littlemisssunset: si ca sa-ti si raspund,
am o stare indusa de multe intamplari,nefericite.si de-aia sunt trista.
traiesc in trecut pentru ca prezentul nu-mi ofera nimic,si am scris undeva pe blog despre asta : http://sabinapoparlan.blogspot.com/2008/11/lumea-mea.html
pentru ca ei sunt suficient de delasatori incat sa nu insiste sa-i vad.si eu ocupata cu diverse depresii nici macar nu stiu ca-s acolo

Coana Zoitzica spunea...

este frica de a nu sufei din nou?
este teama de a nu esua lamentabil?
sau este doar confortul neasumarii?

sabina spunea...

@littlemisssunset: este...toate la un loc!

Stelian Muscalu spunea...

pana unde? pana cand?... sau nu-i da omul cat poate duce.

Lup the Heavy Metal Dude spunea...

Nu stiu cum de te-a suportat omu' asta mai mult de 2 zile...

sabina spunea...

@Lup the Heavy Metal Dude: care om?:O

Lup the Heavy Metal Dude spunea...

Pretenu' ala al tau dupa care tot plangi in blogu' asta :))

sabina spunea...

@Lup the Heavy Metal Dude: ti se pare ca postul asta este despre"pretenu' ala al meu dupa care tot plang in blogul asta"?
si de ce ti se pare ca i-ar fi cuiva greu sa ma suporte mai mult de doua zile?

Lup the Heavy Metal Dude spunea...

Postul asta nu, dar la ultimul nu sunt activate comentariile. De ce? Esti o povara dpdv emotional.

sabina spunea...

@Lup the Heavy Metal Dude: honey,la ultimul post nu sunt activate comentariile tocmai pentru ca nu am nici un chef sa-si dea cineva cu parerea.mai ales oamenii care nu stiu nimic despre mine.
"esti o povara dpdv sentimental"?!cred ca te-ai grabit sa tragi o concluzie:)

Lup the Heavy Metal Dude spunea...

Daca zici tu... ti-am citit blogul. Nu pot sa zic ca te cunosc, dar pot sa spun cu mana pe inima ca n-as vrea sa te cunosc mai bine, am destule probleme pe cap, nu-mi mai trebuie altele. Ar trebui sa-ti dea de gandit faptul ca cineva te poate vedea ca pe un set de probleme in plus si nu ca pe o persoana cu care sa-si petreaca timpul. (Am privit toate astea ipotetic, desigur)

sabina spunea...

@Lup the Heavy Metal Dude: sunt in multe feluri.trista, e unul dintre ele!si am grija intotdeauna ca problemele mele sa nu-i afecteze pe cei din jurul meu...whatever!
in rest,ma bucur ca,intr-un fel,te pot scuti de niste probleme in plus!:)

Lup the Heavy Metal Dude spunea...

:)) nu era cazul.

sabina spunea...

@Lup the Heavy Metal Dude: nu era cazul sa ce?sa ma bucur?come on,bucuriile mare se gfasesc in lucruri marunte;)

Trimiteți un comentariu