As vrea,si parca totusi nu...poate-as putea,da nu-ncerc...

Ma duc ma,ma duc!Si daca plec ce?O sa-ti para rau?Da,stiu.Zici ca-s speciala,ca-s minunata,ca-s unica.Da,sunt.Si?
Oricum toate se bulucesc peste mine si ma doboara una cate una.Imi rup aripile si ma fac sa plang.
E anormal.Nu asa trebuie sa fie.Am auzit ca viata e minunata!A cui?
Nu mai exista de atata vreme pentru mine nici parc,nici soare,nici vise.
Momentele in care sunt bine si rad trec repede.
Oamenii dau sfaturi!"Razi ma,bucura-te,zambeste,traieste clipa."Asa-mi zic.
Cuvintele zboara si se scriu usor.Prea putini le mai inteleg si rostul,sensul,valoarea.
Mai sunt cativa oameni aici pentru care merita sa stau.Altfel as fi plecat de mult...
Dar ma gandesc ca ei merita mai mult decat mine.Ca poate le place si vor sa fiu aici.
N-as putea sa le frang aripile.
Eu nu mai merit nimic.Daca as fi meritat,le-as fi avut...
Sunt un om aruncat aci,pe pamant,la voia intamplarii,ce pluteste in deriva,fara nici o destinatie anume.Tarmul se zareste din cand in cand si-atunci zambesc.E doar o himera ce se pierde repede in neant.
Ma uit in oglinda si vad un suflet had,imbracat intr-un corp fad,cu aripi ciuntite,pe care ma tot chinui sa le carpesc.
Mai adun un vis,o speranta si le pun in loc de pene.Dar lucrurile minunate nu rezista mult aici.
Da stiu.Ar trebui sa fie bine.Sa fiu multumita ca traiesc.Ca am...Dar nu e.
Suferinta,lacrimile si durerea au incetat de mult sa mai fie un mijloc de a impresiona,de a emotiona oamenii.
Oamenii vin,pleaca,se intorc.Altii ar vrea sa-mi spuna ceva dar n-au suficient curaj sa o faca.Asa ca se multumesc sa ma priveasca ironic.
Viata tuturor e complet independenta de a mea...
De ce ma cand plang tre' sa dansez?De ce?Trece?Crezi ca daca sar de doua ori si dau din maini trece?Nu ma.Ca sufletu' e ca un burete insetat si absoarbe tot.
Asa ca am invatat sa rad in fata oamenilor."Ce bine iti sta cand esti fericita!"Sa mori tu?
"Oricat de tare ai suferi omenirea nu se opreste in loc la durerea ta."Niciodata.
Nu sunt nicaieri unde n-am fost inainte.Exact aici o sa si raman.
Da,bine.Totul sta in puterea mea,tine de viziunea mea asupra lucrurilor.Pe dracu'!
Unde e ma rostul sa merg inainte?De ce sa ma mai zbat?Tre' sa lupt?Pentru?
E vineri seara...vine sambata,apoi duminica.Trec toate...zilele,noptile,oamenii,visele.Speranta se duce dracului si ea.
Nu mai am nimic.
Da,sunt lasa.Aleg sa ma opresc aici...da' nu pot!
Mara imi zice ca n-o sa o fac niciodata pentru ca-s prea vie,ca traiesc totul la intensitate maxima.Ca expir viata prin toti porii.
Daca as expira viata incet,incet s-ar scurge toata...
George imi zice ca-s emo...E felul lui de a nu-si da cu parerea.Mai bine.Nu e datoria lui sa-mi faca viata minunata.Si nici n-ar reusi.
Oamenii din jur sunt veseli.Iubesc,sunt fericiti.Ma bucur pentru ei.Incerc sa tin pasul si ma imbat cu apa rece.Ma trezesc din betie si-mi aduc aminte care e statutul si locul meu...
Care e ma rostul vietii?Intreb de a mea.Ca voi,ai mai multi vi l-ati gasit.Altii il cautati pentru ca sunteti convinsi ca exista.
Dar eu?Eu...nimic,lasa!
Unde esti ma Razvane?Ai plecat,asa,fara mine.Uita-te ma aici,sa vezi cum imi e!

Fara nici o legatura cu nimic,ma uit la vreo suta si ceva de pixuri cate sunt pe birou.Si ma intreb:"Cand?"
Niciodata...e nevoie de curaj,si dupa cum ziceam,eu sunt lasa...
Mentalitate de om la 22 de ani...ma buseste rasul...




Laura Stoica - Nici o stea
Asculta mai multe audio Muzica »