sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Zbucium Ars

Pustiu si intuneric e-mprejur,
E ceata,e frig si nimeni pe drum.
Luminile-s pale,murdare si reci
O liniste surda si suflete seci.

Doar vantul adie din cand in cand,
Frunzele vestede usor tremurand.
Pareri de rau,suspine,lacrimi
Sufletu-i rana de-atatea patimi.

Amintirile plang,durerea mi-o curma
Un vuiet firbinte revine din urma
Teama,umbre si singuratate
Nu le mai pot simti pe toate.

Dar timpul imi vindeca rana,
Sterge pentru totdeauna amintirea ta
Si da uitarii salbatica-mi lupta cu tine
Acum,dupa atata vreme,e pace,e bine.

14 comentarii:

camy spunea...

trist...continutul...dar cu un final plin de sperante!!!
Buna Sabina...n-am mai vorbit de mult...esti ok?

sabina spunea...

@camy: buna,camy!sunt...bine:)tu ce faci?

UN OM spunea...

faine... dar asa cum sesizeza si camy... trist

sabina spunea...

@un om: inca nu te-ai obisnuit ca tot ce e aici etrist?:)

UN OM spunea...

nu VREAU sa ma obishnuiesc

sabina spunea...

@un om: well,nu e intotdeauna sanatos sa refuzi adevarul.
sau tu razi si te bucuri cand citesti pe aici?:)

UN OM spunea...

???? râzi si te bucuri?????

Anonim spunea...

Minunat... nu ne mai aburi cu poIezii, mIelodii si nu te mai fastaci(na c-am facut si rima)ca sa ne tii noua mintea ocupata doar, doar de scapi de povete.
pe scurt: cand vedem continuarea???

sabina spunea...

@anonim: sper saptamna asta sa reusesc sa va dau si continuarea:)

UN OM spunea...

ca a spera e omeneste

camy spunea...

si eu sunt bine...aici cu cititorii dar nu poti sa zici ca tot ce scri tu e trist....

sabina spunea...

@camy: eh,am darul sa generalizez si sa vad totul la marimi colosale:))

Anonim spunea...

bai asta este destul de avantajos pt unii...mai nasol este pt tine :)))

sabina spunea...

@anonim: la marimi te referi,nu?:))

Trimiteți un comentariu