marți, 6 ianuarie 2009

I used to love him,but i had to kill...

Ianuarie,Bucuresti.E dimineata si ies din scara blocului,grabita spre birou.Nasul si urechile imi ingheata instantaneu,narile se lipesc si ele de ger.Mainile inca imi sunt incalzite de buzunarele generoase ale blanitei negre.Raceala care imi da tarcoale de ceva zile ma obliga sa-mi suflu nasul,si implicit,mainile amortesc inghetate,acum si ele.
Ianuarie,Bucuresti.E dimineata si e frig.E prima ninsoare de anul asta.Nimic special.Numai ca e prima ninsoare de iarna asta.Prima pe care o vad.Ma asteptam la altceva.Credeam ca va trezi in mine amintiri si dureri pe care ma chinui de mult sa le innabus.Credeam ca prima ninsoare fara tine imi va rascoli toate gandurile,te va aduce inapoi in minte in chip de monstru,ca imi va distruge iar toate visele faurite fara tine si ca ma va face sa plang cum n-am mai facut-o de atata timp.Credeam ca am sa cad intr-o letargie nesimtita,si-am sa ma inchid din nou intr-o lume ingradita cu geamuri inalte de sticla,din care sa nu aud nimic.
Ianuarie,Bucuresti.E dimineata si nimic din toate astea nu s-au intamplat.Nu plang,nu am sufletul sfasiat in doua si nu mi-e dor de tine.Se poate ca te-am uitat.Am asteptat atat de mult ca aducerile aminte de tine sa nu-mi mai provoace morti repetate ale sufletului,si azi,cand s-a intamplat sunt bulversata.Nu-mi inchipuiam sa se intample vreodata asta.Poate ai asteptat sa pleci cu ce ai venit.Cu prima ninsoare.Ar fi fost poate mai bine sa vad prima ninsoare inainte de Craciun,iar tu sa fi plecat de atunci.Au fost cele mai urate sarbatori.Am plans,am privit in gol,am tipat,m-am gandit la tine.Niciunde,anul asta de sarbatori,nu mi-am gasit locul.Poate doar in bratele mamei care m-a invaluit cu atata dragoste,ca niciodata inainte,simtind poate ca mi-e dor de tine.Nu i-am spus,si nici ea n-a intrebat.M-a surprins doar de cateva ori cu ochii rosii,m-a vazut plangand cand am impodobit bradul si mi-a simtit tristetea din glasul sugrumat de lacrimi cand i-am zis"La multi ani!"de Anul Nou.
Ianuarie,Bucuresti.E dimineata si ascult "Undeva in Vama".Am inceput sa visez cu ochii deschisi,e primul zambet cald dupa atata timp,sub gerul de afara sufletul s-a topit si a redevenit uman.Ochii si-au recapatat licarirea vesela,infantila.Oamenii ma privesc si-mi zambesc.Parca toti mi-ar citi pe chip eliberarea si descatusarea asteptata de atata vreme.Am reusit in sfarsit sa omor setea si dragostea si dorul de tine...
Ianuarie,Bucuresti.E dimineata si nu-mi mai este dor de tine...

"Te-am iubit fraiere..."


6 comentarii:

camy spunea...

De fiecare data reusesti sa ma surprinzi...Doamne cat de frumos scri...si sti de ce?...pentru ca scri cu sufletul....din ce-am citit aici reiese ca ai iubit...ca te-ai desprtit si ca ai suferit enorm de mult!!!
Ce sa-ti spun....ma bucur pentru tine ca ,in sfarsit ,ai reusit sa treci peste tot ce a insemnat greu pentru tine...sa sti ca in viata treci prin lucruri bune...roz...dar si lucruri rele!!
Gandeste-te ca poate asta a fost un semn ca nu e el cel care sa-l poti numi...jumatatea ta!!!
Sti...si eu am trecut prin mai multe "relatii" pana am ajuns aici...si am suferit ...dar am uitat ...mi-a trecut...acum sunt fericita langa cel pe care il numesc si il voi numi mereu jumatatea mea...e vorba despre sotul meu!!!pupici ...fi tare si nu uita ca dragostea te poate lovi iar...poate chiar atunci cand te astepti mai putin!!

Anibas,printesa cu ochii de smarald spunea...

@camy:credeam ca sufletul e ceva doar al meu.se pare ca m-am inselat,si voi toti il vedeti aici,prin toate literele astea,dezbracat de aproape tot ce inseamna lumea fizica!

Celestina spunea...

M-ai impresionat mult cu ce ai scris aici...imi dau seama prin ce treci, ma gandesc cat trebuie sa doara...iti doresc sa ai parte de ceea ce meriti si sa fii fericita...imi pare rau ca ai avut asa sarbatori...ai sa depasesti momentul dar inca e prea aproape acel moment...multa bafta si ...fii tare...

Iti doresc sa fii implinita.

Celestina

Anibas,printesa cu ochii de smarald spunea...

@celestina: multumesc!sper sa am parte de ea,si stiu ca o sa vina!:)

Anonim spunea...

Te inteleg perfect... Eu m-am despatit de prietenul meu de sarbatori. Dupa o relatie de 6 ani...
Au fost niste sarbatori pe care nu i le doresc nimanui, si credeam ca durerea nu o sa dispara niciodata. Dar a trecut si acum ma intreb cym am putut sa iubesc asa un om?

sabina spunea...

@anonim: si o sa mai iubesti...la fel de mult.ca daca asa te-ai obisnuit,e greu sa te schimbi!:)

Trimiteți un comentariu