sâmbătă, 13 decembrie 2008

Lasandu-mi visele sa cada pe umerii batuti de vant
te-am omorat,iubire sfanta,ca un copac ucis de vant.
Ti-am pus pe buze-o mana grea,oprindu-ti ultimul cuvant
si ti-am vazut trupul micut cum se intinde pe pamant.
Salbatici vulturi zboara-n cerc,dorindu-si sa te parasesc
dar ultimul tau suflu surd ma-ndeamna inca sa nu plec.
Vazand cum mori ma-ncearca-un zambet
dar gura are lacat pus,ce i-a inchis ultimul sunet,venit de undeva de sus.
Un inger se coboara lin si se aseaza langa tine
si-ncepe-a plange cu suspine vazandu-ti ochii cum se-nchid.
Ma-ntorc sa plec,dar se ridica,si-ajunge iute langa mine
priveste-acum im ochii-mi goi,muriti deodata langa tine.
Desface aripile-ncet si-mi prinde trupul cu putere
facandu-ma sa ma inec in lac de lacrimi si durere.
Imi strange capul intre maini si imi sopteste la ureche:
"Tu suflete,pagan in veci,ti-ai omorat iubire sfanta!"
Incep acuma sa-l implor sa-mi crute chinul dintre sani
caci vreau de tine sa fiu plina si vreau ca sa iubesc din nou.
Ofteaza-adanc,ma strange-n brate,si-mi spune dupa lung ragaz
ca orice-n lumea asta as face,si-oricat am sa ma chinuiesc
eu fara tine,niciodata,Pamantul n-am sa-l mostenesc.
O aripa-i prea alba-ntinde si-ncepe a te mangaia
si-odata,parca,a mea iubire incepe iar a respira.
Imi umple sufletul de tine si-mi porunceste a pleca
gonindu-ma in lumea mare ca sa-mi traiesc iubirea mea.
Eu rad si plec,parca plutind,si-s fericita ca te am
dar ingerul din urma-mi striga:
"De astazi numai eu te am"

1 comentarii:

Clau spunea...

Mi-au dat lacrimile...

Trimiteți un comentariu