O stare de fapt.De ieri,de azi,si poate nu de maine.
Ne adunam rataciti bucatile de suflet,le asezam cu grija in batiste albastre si imploram marea sa ne mai transforme o data in oameni.
luni, 26 octombrie 2009
duminică, 11 octombrie 2009
miercuri, 7 octombrie 2009
One way or another...I love YOU till the end
Cuvintele refuza,in continuare sa iasa.Raman agatate undeva intre cerul gurii,omulet si limba.Nici unul nu vrea sa iasa.Le caut,le doresc,le incerc,le scriu,le tai.Nicicum nu vor sa iasa.Ma intreb daca mai sunt umana...
I Love you till the end
Asculta mai multe audio Muzica
I Love you till the end
Asculta mai multe audio Muzica
vineri, 25 septembrie 2009
Maşini trec în viteză pe bulevardul din centru. Câte una zăboveşte mai mult la semafor, şi atunci casa din colţ se vede clar.
E o casă veche, cu ferestre înalte, acoperite de draperii crem. Pereţii sunt văruiţi în alb şi gardul e fier masiv, gri.
În cameră mare de la parter fata se pregăteşte de seara cea mare. Îşi trage cu grijă ciorapii din mătase fină, apoi îşi înghesuie sânii în sutienul roşu, minuscul.
Rochia din satin negru alunecă uşor pe corp şi se opreşte exact sub fund. Trage delicat fermoarul la spate şi retuşează decolteul.
Aruncă în grabă, dar foarte atent, pe pleoape un strat de fard verde electrizant.Se potriveşte perfect cu pantofii din mătase satinată. Dermatograf negru, rimel pentru volum. Urmează buclele. Le aranjează şi pe ele atent.
Tocurile de 15, părul negru care curge în valuri, rochia mulată. Totul e într-o armonie înfiorătoare. Mai aruncă o ultimă privire în oglindă şi mai da un strat de luciu pe buzele cărnoase.
Se aruncă în taxiul care o aşteaptă deja de 10 minute în faţa casei.
La intrarea în club toţi se dau la o parte, şi ea se îndreaptă cu mers de felină către masa lor. Care îi zâmbeşte, care o pupa, care o ia în braţe.
Îşi comandă o votcka cu suc de mere. Apucă paiul între dinţi, apoi îşi strânge buzele şi trage cu sete. Gestul provoacă fiori oricărui bărbat care o vede.
Îşi aprinde o ţigare. Încă un pahar, încă o ţigare.Şi tot aşa. Noaptea curge în paşi nebuni de dans, în mişcări lascive, în pahare golite şi în priviri pofticioase. Oricare ar vrea să plece cu ea din club. Ea e trofeul pe care şi l-ar dori toţi.
Dar ea i-a făcut demult cu ochiul domnului care stă indiferent la bar. E un bărbat înalt, brunet, cu ochii verzi.
Încet încet clubul se goleşte. Mai rămân câţiva oameni pe ring. Ea, că de obicei e în centrul atenţiei.
Se întoarce spre bar, face un semn pe care doar el îl sesizează, şi zâmbeşte.
El se ridică şi pleacă.Se întâlnesc în faţa clubului, şi urcă amândoi în taxi. Matei Voievod, 6.
Dimineaţa se trezesc unul lângă altul. Ea zâmbeşte acru, el o întreabă dacă vrea să-i facă o cafea.
Răspunsul sec e urmat de un apel la o firmă de taxi.
Lui încă nu-i vine să creadă, şi se îmbrăca. E din ce în ce mai şocat.
"- Ah, scuză-mă! Erai cu maşina?"şi râde zgomotos.
El coboară scările, şi simte că toată bărbăţia din el s-a dus dracului. Nici o femeie nu l-a tratat ca pe o curvă. Până acum.
Ea se aşează în faţa oglinzii şi-şi da jos machiajul care a înnebunit aseară toată suflarea din club.
Un zâmbet ironic i se aşterne pe chip.
La ce bun sufletul când toate astea?
E uimitor cât de fatalişti şi masochişti sunt oamenii. Acum ea le oferă tuturor exact ceea ce căuta. Femeia fatală!
Găseşte o ramă veche în care este o poză cu ea plângând. O aruncă la coş şi-ncepe să râdă.
Îşi scoate din dulap peruca blondă, cu două codiţe împletite. Îşi pune un tricou roz şi-ncalecă pe bicicleta siclam.
E o casă veche, cu ferestre înalte, acoperite de draperii crem. Pereţii sunt văruiţi în alb şi gardul e fier masiv, gri.
În cameră mare de la parter fata se pregăteşte de seara cea mare. Îşi trage cu grijă ciorapii din mătase fină, apoi îşi înghesuie sânii în sutienul roşu, minuscul.
Rochia din satin negru alunecă uşor pe corp şi se opreşte exact sub fund. Trage delicat fermoarul la spate şi retuşează decolteul.
Aruncă în grabă, dar foarte atent, pe pleoape un strat de fard verde electrizant.Se potriveşte perfect cu pantofii din mătase satinată. Dermatograf negru, rimel pentru volum. Urmează buclele. Le aranjează şi pe ele atent.
Tocurile de 15, părul negru care curge în valuri, rochia mulată. Totul e într-o armonie înfiorătoare. Mai aruncă o ultimă privire în oglindă şi mai da un strat de luciu pe buzele cărnoase.
Se aruncă în taxiul care o aşteaptă deja de 10 minute în faţa casei.
La intrarea în club toţi se dau la o parte, şi ea se îndreaptă cu mers de felină către masa lor. Care îi zâmbeşte, care o pupa, care o ia în braţe.
Îşi comandă o votcka cu suc de mere. Apucă paiul între dinţi, apoi îşi strânge buzele şi trage cu sete. Gestul provoacă fiori oricărui bărbat care o vede.
Îşi aprinde o ţigare. Încă un pahar, încă o ţigare.Şi tot aşa. Noaptea curge în paşi nebuni de dans, în mişcări lascive, în pahare golite şi în priviri pofticioase. Oricare ar vrea să plece cu ea din club. Ea e trofeul pe care şi l-ar dori toţi.
Dar ea i-a făcut demult cu ochiul domnului care stă indiferent la bar. E un bărbat înalt, brunet, cu ochii verzi.
Încet încet clubul se goleşte. Mai rămân câţiva oameni pe ring. Ea, că de obicei e în centrul atenţiei.
Se întoarce spre bar, face un semn pe care doar el îl sesizează, şi zâmbeşte.
El se ridică şi pleacă.Se întâlnesc în faţa clubului, şi urcă amândoi în taxi. Matei Voievod, 6.
Dimineaţa se trezesc unul lângă altul. Ea zâmbeşte acru, el o întreabă dacă vrea să-i facă o cafea.
Răspunsul sec e urmat de un apel la o firmă de taxi.
Lui încă nu-i vine să creadă, şi se îmbrăca. E din ce în ce mai şocat.
"- Ah, scuză-mă! Erai cu maşina?"şi râde zgomotos.
El coboară scările, şi simte că toată bărbăţia din el s-a dus dracului. Nici o femeie nu l-a tratat ca pe o curvă. Până acum.
Ea se aşează în faţa oglinzii şi-şi da jos machiajul care a înnebunit aseară toată suflarea din club.
Un zâmbet ironic i se aşterne pe chip.
La ce bun sufletul când toate astea?
E uimitor cât de fatalişti şi masochişti sunt oamenii. Acum ea le oferă tuturor exact ceea ce căuta. Femeia fatală!
Găseşte o ramă veche în care este o poză cu ea plângând. O aruncă la coş şi-ncepe să râdă.
Îşi scoate din dulap peruca blondă, cu două codiţe împletite. Îşi pune un tricou roz şi-ncalecă pe bicicleta siclam.
miercuri, 23 septembrie 2009
Lucrurile simple ale oamenilor complicati
Se ascunde in spatele nucului batran,de teama sa n-o vada si sa-i citeasca dragostea in ochi.Cu gesturi fine strange in brate copacul rece.Toama a venit de mult si a luat cu ea toata viata din jur.
Numai peste suflet n-a batut vantul si n-a secatuit simtirea.El a invatat ca ea e acolo,si ea stie ca-i este drag.
Isi aduce aminte ce a visat azi noapte.
Un club ascuns in spate la Universitate.Niste scari obscure duc spre un ring de dans,plin de vamaioti.Dar ei nu-i dau voie sa intre.Hainele ii sunt ude,de la ploaia prin care alergase ceasuri intregi.Iese deznadajduita si se roaga de oamenii din strada sa-i dea si ei o tigara.Dar toti ii intorc spatele.Cainii o musca,si latra la ea.Pe rand ii bate pe toti.
Mai tarziu e in fata unei cladiri,pe cealalta parte de Universitate.Se uita plangand spre geamurile inalte de unde se aude muzica.Stie ca el e acolo,cu o alta ea.
Vine,si-ncepe sa planga.Ea-l ia in brate,asa cum ar fi facut cel mai bun prieten al lui.El plange in continuare.
"-Imi pare rau.N-a fost calea pe care trebuia sa o aleg.
-Poate ar trebui sa te intorci.
-Daca as sti ca am cum,daca as vedea macar o portita deschisa.
-Deschide ochii!"
Ii saruta obrazul asa cum i-a placut mereu s-o faca.
El,patimas din fire,nu rezista sa nu-i simta buzele.O strange tare in brate si ea uita ca mai exista si altceva.
Dar alarma suna si ea se trezeste.Acum stie ca n-a existat nimic.Nici caini,nici vamaioti,nici el,si nici sarutul atat de real.
Acum,in Gradina Icoanei,fuge in continuare de el.Oricat si-ar dori,stie ca n-ar mai avea curajul sa faca ea primul pas.Dar amintirele cu gust de cafea o fac sa-l doreasca si mai mult.
Inceteaza sa se mai ascunda si iese in lumina primului felinar.
Dar el se transforma in umbra,si dispare inca o data in noapte,de parca nimic n-ar fi fost.
Toamna isi ia ce-i apartine si mai lasa in urma visele a doi oameni care se apropie si se departeaza,din ce in ce mai singuri.
Uitarea ii arunca in valtoarea nebuneasca a noptii.
Numai peste suflet n-a batut vantul si n-a secatuit simtirea.El a invatat ca ea e acolo,si ea stie ca-i este drag.
Isi aduce aminte ce a visat azi noapte.
Un club ascuns in spate la Universitate.Niste scari obscure duc spre un ring de dans,plin de vamaioti.Dar ei nu-i dau voie sa intre.Hainele ii sunt ude,de la ploaia prin care alergase ceasuri intregi.Iese deznadajduita si se roaga de oamenii din strada sa-i dea si ei o tigara.Dar toti ii intorc spatele.Cainii o musca,si latra la ea.Pe rand ii bate pe toti.
Mai tarziu e in fata unei cladiri,pe cealalta parte de Universitate.Se uita plangand spre geamurile inalte de unde se aude muzica.Stie ca el e acolo,cu o alta ea.
Vine,si-ncepe sa planga.Ea-l ia in brate,asa cum ar fi facut cel mai bun prieten al lui.El plange in continuare.
"-Imi pare rau.N-a fost calea pe care trebuia sa o aleg.
-Poate ar trebui sa te intorci.
-Daca as sti ca am cum,daca as vedea macar o portita deschisa.
-Deschide ochii!"
Ii saruta obrazul asa cum i-a placut mereu s-o faca.
El,patimas din fire,nu rezista sa nu-i simta buzele.O strange tare in brate si ea uita ca mai exista si altceva.
Dar alarma suna si ea se trezeste.Acum stie ca n-a existat nimic.Nici caini,nici vamaioti,nici el,si nici sarutul atat de real.
Acum,in Gradina Icoanei,fuge in continuare de el.Oricat si-ar dori,stie ca n-ar mai avea curajul sa faca ea primul pas.Dar amintirele cu gust de cafea o fac sa-l doreasca si mai mult.
Inceteaza sa se mai ascunda si iese in lumina primului felinar.
Dar el se transforma in umbra,si dispare inca o data in noapte,de parca nimic n-ar fi fost.
Toamna isi ia ce-i apartine si mai lasa in urma visele a doi oameni care se apropie si se departeaza,din ce in ce mai singuri.
Uitarea ii arunca in valtoarea nebuneasca a noptii.
