Mocliceni de Olanda

Mihnea a plecat de mult timp de acasa.Sa fie vreo sapte ani de cand maica-sa la sarutat pe frunte ultima data-cel putin pana acum.A iesit pe poarta casei batranesti,vopsita in verde aprins,cu stresine lasate de povara ulucilor si cu gauri din loc in loc,facute de ploile care au izbit fara mila lutul chirpicilor.Era imbracat in singura pereche de blugi pe care ii avea,cu un tricou verde iar pe umeri ii atarna o geanta Adidas,pe care o capatase de la un var ceva mai instarit,de la Bucuresti.
Cu mainile in buzunare mai intoarse o data capul si cuprinse in privire casa cu hornul inca fumegand,grajdul lui Miclos,prietenul lui cabalin de toata viata si mai ales cotetul lu'Motu,cainele care l-a invatat ce inseamna loialitatea.Mai lua cu el si mirosul painii de vatra,pe care batrana mama-sa abia acum o scotea din cuptor.
La tata-su nici nu indrazni sa se mai uite.Il lasa pe prispa casei,tragand din pipa lui veche si aproape putrezita.Daca l-ai fi vazut ai fi crezut,fie si numai pentru o singura clipa,ca nu-i pasa catusi de putin ca unicul mostenitor al saraciei lui va pleca,poate pentru totdeauna.Dar indata ce poarta de la ulita se tranti zanganind il podidira lacrimile si incepu sa planga,incet,mut chiar,si doar din cand in cand suspina adanc.Batrana innebunita de durere,lua matura in mana si se duse in fundul curtii.De parca paiele imprastiate de vant si cateva graunte crutate de cele 6 gaini,cate aveau,erau motivul plecarii lui Mihnea
Batranul tata inca mai plangea infundat si parca acum era si mai batran decat de dimineata.Ii parea rau.Isi aduse aminte ca de cateva ori fiul sau incercase sa-i spuna ca va pleca.Dar de fiecare data i-o taia scurt"O sa pleci in pastele ma-tii!Unde crezi ca o sa poti sa te duci?Cine te primeste pe tine,baiatul lu'Bangala,de la Mocliceni?Saraci am fost din mosi stramosi!Asa a vrut Dumnezeu cu noi!"Iar acum,cand Mihnea plecase de-adevaratele,isi dadu seama ca vorbele pe care i le spusese tatal sau si care pe el il facusera sa renunte nu avura acelasi efect asupra fiului sau.
Afara deja se inserase iar batranul inca plangea.Se mai gandea si la cei 3 copii pe care ii avusese inainte de Mihnea,dar pe care bunul Dumnezeu nu vru sa li-i lase.Poate daca ar fi trait nu ar mai fi fost atat de grea plecare lui Mihnea.Macar unul dintre baieti sau cel putin fata daca nu toti 3.Dar degeaba se gandea la toate acum,Mihnea fusese singura alinare a batranetilor lor.
Isi mai aducea aminte de cate ori ii spunea sa munceasca,sa se insoare si sa se aseze la casa lui,sa faca vreo 2-3 copii si sa lucre pamantul,sa aibe ce le pune pe masa.Nu aveau pamant mult.Numa vreo juma de hectar,dar puneau tot ce se putea.Doua-trei randuri de porumb,boabe pentru pasari,cateva de floarea-soarelui,si restul fan pentru Miclos.Dar asa cum erau,nu intinsera nicodata mana la nimeni,si nu i-a ras satul niciodata.Dar pentru Mihnea nu a fost niciodata de ajuns.
A vrut chiar sa faca si scoala.A facut un an la Politehnica,la Bucuresti,dar s-a lasat si s-a intors acasa.Din lipsa banilor.
Nu era el chiar cel mai respectuos om sau cel mai muncitor,dar oamenii din sat se uitau in obrazul tatalui sau si-l tratau cu un oarecare respect.Era mai mult genul visator.Ii placea sa viseze si sa le povesteasca prietenilor ce o sa faca el.In fiecare duminica se strangeau la birtul din sat,iar in timpul saptamanii pe maidanul scolii saracacioase,unde Mihnea isi delecta audienta cu visele lui marete si ce o sa faca el cand o sa fie mare.Baietii dadeau aprobator din cap si-l incurajau punandu-i o multime de intrebari,desi pe fetele lor se putea citi foarte clar resemnarea cu conditia de tarani,care nu vor pleca nicicand din sat.Pe Mihnea il incurajau si-l sustineau in ideea lui de a parasi Mocliceniul,desi de cand se stiau ei aproape nimeni nu se realizase in alta parte decat aici.Si tocmai de-asta le venea atat de greu sa creada ca Mihnea va fi printre putinii.
Dupa fiecare intalnire cu ei era si mai convins sa plece de aici.Si nu neaparat faptul ca ei il icurajau ii intarea dorinta,cat mainile lor aspre si batatorite de coada furcii cu care adunau fanul sau de coarnele plugului pe care il impingeau cu indarjire in timpul zilei.
Acum toti erau surprinsi ca baiatul a plecat,desi ii averitzase in repetate randuri.
Tot satul ramase in urma lui mut de uimire,si parea ca toata viata Mocliceniului se opri in loc.

Pe ulita din mijlocul satului e o casuta mica,care pare sa nu aibe mai mult de 4 camere,iar in spate o bucatarioara mica de vara,cu o soba incropita din lut si paie,pe hornul careia iese un abur subtire cu miros de mamaliga.
E o casa simpla,de tara,dar ingrijita.Are peretii vopsiti cu var alb,si gardul nou de la ulita e de un crem vanilat.Dupa tabla noua de pe casa si burlanele argintii ai zice ca e o casa facuta acum,de o luna cel mult.Dar pare mai degraba ca oamenii s-au pregatit de nunta.
E casa lu Ion Mihalache,unul dintre cei mai respectati sateni.Nu are o avere mare.Cateva arii de pamant,un cal,o vaca si cateva pasari prin curte.Are un baiat si o fata.Pe Neagu il are aproape,s-a insurat acum vreo 3 ani cu Ana lu'Vlad,o fata de acolo din sat.S-au mutat la casa lor si au vreo 4 copii frumosi si cuminti,care-i umplu curtea lu' Mihalache in fiecare duminica.O mai are si pe Marga.O frumusete de fata.E inaltuta,zvelta si are sani rotunzi si plini.Are ochii mari,verzi,si parul de cireasa neagra,pe care si-l poarta mereu in cosite impletine.O poarta Mihalache imbracata numa'n iei alba,tesuta cu fir subtire si fota din borangic.
Dar astazi o poti zari printre scandurile gardului imbracata cu o rochie de deftina inchisa la culoare,maturand de zor colbul curtii nu foarte mari.Din cand in cand isi sterge lacrimile care i se rostogolesc pe obrajii imbujorati cu maneca rochiei.Parul ii e valvoi in cap si ochii bulbucati de atata plans.In halul asta nici n-ai zice ca pentru ea s-au facut pregatirile de nunta.Vroia Mihalache s-o marite cu Mihnealu'Bangala.
Dar acum,cand acesta plecase se naruise totul.Iar pe Mihalache nici nu-l mai interesa de banii cheltuiti cand ii vedea ochii Margai.Saraca fata,se indragostise pana peste cap de Mihnea,si il iubea din tot sufletul.Vroia sa se marite cu el si sa faca doi copii,sa se aseze la casa ei.Acum nu-i mai ramasese decat sa planga.
Trecura doua saptamni de la plecarea lu'Mihnea,dar Marga suferea ca in prima zi.Si o dureau tot mai tare privirile oamenilor din sat,pline de mila!
Mihalache vorbi cu nevasta-sa si se hotarara sa o trimita pe fata la Cluj,la o sora de-a lui.
Peste inca o saptamana Mocliceniul avea sa mai piarda un suflet tanar.
Marga Mihalache isi saruta parinitii,isi stranse nepotii in brate si pleca la Cluj.
Incet incet ranile i s-au inchis,s-a maritat si are un baiat frumos,ca o floare de crin.
Sa maritat cu Alexandru,un baiat de varsta ei,si el tot de la tara.Din Morau.
A venit la Cluj din acelasi motiv ca Marga.A iubit o fata,da' a plecat departe.Si ca sa o uite a venit aici.
Copilul nu e al lui,e a lu'Mihnea.Da-l iubeste ca pe ochii din cap,mai ales ca l-a crescut de la un an si acum are aproape sapte.Sunt o famile.Sunt fericiti.Un singur of mai are Marga.Vrea ca intr-o zi Mihaita asta mic sa-l cunoasca pe tata-su!

Despre Mihnea lu'Bangala nu prea mai stie nimeni nimic.Le mai trimitea batranilor din cand in cand cate 100 de EUR,dar de cand au murit...
E bine acum,a ajuns capsunar in Olanda.Face bani,si-a luat casa,se duce in vacante.
Si s-a insurat.Tot cu o romanca.E din Morau,de pe langa Cluj.Are un copil de vreo sapte ani,si-l cheama Alexandru.S-au luat cand avea copilul trei ani.
Mihnea are un coleg de servici,Andrei Popa,tot roman si el,din Cluj.L-au invitat pe la ei sa le mai povesteasca ce mai e prin tara,ca el a venit in Olanda mai de curand.
Le povesteste cate verzi si uscate.Ajunge chiar sa le vorbeasca de prietenii lui de la Cluj,Marga Mihalache si Alexandru Nechifor.Cum s-au cunoscut ei,la Cluj,cu saraca fata a plecat de acasa,de la Mocliceni,dupa ce"un nenorocit cu care trebuia sa se marite a parasit-o",cum l-a cunoscut pe Alexandru,si el tradat de o"panarama de femeie",si mai ales de minunea de copil pe care il au,copilul nemernicului de fapt.
O liniste apasatoare se lasa deasupra mesei.Andrei se ridica sa plece,nu ianinte de a-si arata uimirea"Cat de bine seamana Alexandru vostru cu Alexamdru,prietenul meu de la Cluj!"

Cu lumina stinsa,Mihnea si Ioana stau intinsi in pat fara sa-i ia somnul.Incearca sa-si faca curaj,fiecare dintre ei sa marturiseasca fie ca Marga Mihalache e aia a lui si ca Mihaita e fiu-su,fie ca Alexandru Nechifor e tatal lui Alexandru asta mic.

Iarna vine cu moarte

Copilul alearga vesel prin zapada pufosa,abia asternuta pe deal.Mama il priveste de la distanta si-i zambeste cu dragoste.Copilul ii smulge din mana hamul saniei si se arunca pe ea.Tata se apropie si el usor si o strange pe mama in brate.Copilul lasa sania sa alerge in voie la vale.Mama si tata il iubesc mult.Copilul se prabuseste in zapada la cativa metri de picioarele lor.Mama incepe sa planga.Copilul nu se misca.Tata se uita nedumerit in jur si copilul se ridica spre cer.Tata izbucneste si el in lacrimi si hohote.Copilul se transforma in inger...

monolog...cu mine

ti-e dor de tine,asa-i?stiu pentru ca te vad.stiu pentru ca simt!iti vad ochii tristi in fiecare dimineata si ma gandesc cum si ce sa fac sa mai zambesti o data!
si sa stii ca si mie mi-e dor de tine.mi-e dor sa te vad cum iti alearga degetele lungi pe tastatura neagra,dand nastere altor si altor randuri de vise,de povesti,de lumi magice.
nu ai putea oare sa renunti la umanitate si sa te transformi in inger?ce-ar fi sa devii doar un val,o boare de vant,o raza de lumina?nu crezi ca asta te-ar ajuta sa nu mai plangi?prea devreme iti sunt ochii obositi de plans si umerii apasati de poveri si sufletul aproape mort si trupul had!
e prea devreme pentru toate astea!de ce nu intelegi?de ce nu vrei sa faci ce e normal pentru vremea ta?nu ai atins maturitatea deplina sa poti sa te gandesti la viitor si la ce ai putea,ai vrea sau ar trebui sa faci maine.renunta la toate pentru o clipa si fii tu.gandeste-te la tine si la nimic altceva.oare viata asta pe care o ai nu te-a invatat ca nu conteaza nimic mai mult decat tine?drumul asta care duce inevitabil catre moarte ar trebui sa fie un lung periplu de cantece si bucurie,de vise,de speranta,de dragoste.nicidecum sa fie presarat cu atatea lacrimi si ganduri sumbre.
incearca sa ma asculti,te rog!abandoneaza-ti mandria si ambitia asta nebuneasca de a face atat de multe.

azinoapte te-am abandonat.te-am lasat inchisa in casa si eu am plecat sa bantui pe strazi singura.mi-era dor sa fiu singura!nu,nu eu cu mine!doar eu.parca m-am regasit.am alergat desculta pe strazi,m-am daruit ploii si am respirat tot aerul din lume!mi-a venit sa plang si stii ce?am plans!am tipat din toate puterile si am iubit lumea.am cantat cu tudor si cu dana.apoi mi-a cantat tot dana ceva frumos...ceva cu "tine" sau "tu".mi s-a facut dor de tine si m-am intors acasa.te-am gasit exact unde te lasasem,ma asteptai.stiu ca fara tine n-am nici un rost si fara tine n-as exista catusi de putin.noi impreuna suntem o singura fiinta,suntem EU...sau TU!

Lumea mea

inima bate aproape sa-mi sfasie pieptul.atata bucurie n-am simtit nicicand.e amestecata cu dureri ascutite si suspine profunde.viata mi se scurge lin intre ieri si maine,niciodata azi.traiesc din amintiri amestecate cu vise si speranta zilei ce-si va ivi zorii curand!azi este compus din cele ce s-au intamplat si cei care au fost,si toate cate sper sa fie maine.azi nu-mi ofera nici o perspectiva,dar maine stiu ca se vor intampla atatea.azi aproape n-am facut nimic,dar maine ma voi naste iar.si sufletul va vibra cu aceeasi emotie la botezul razelor de soare sau a vantului stingher.visez ca maine voi prinde lumea intr-o mana si-o voi arunca dincolo de nori.maine viata mea va prinde cu adevarat contur.maine ma voi fi implinit intru totul.
n-as vrea sa-l reneg pe azi,pentru ca in el il fauresc pe maine si-l retraiesc pe ieri.atat pot spune despre el,desi ieri,a fost si el un maine si l-am iubit la fel de mult ca pe maine de azi.
dar acum azi nu-mi ofera nimic,pe cand ieri deja stiu ce a avut de dat si ce am ales sa iau.stiu ec am iubit ieri si iubesc si azi,doar pentru ca a fost ieri.pe maine il iubesc tocmai pentru ca nu-l cunosc.de unde pot sti ce plete blonde ori chip demonic imi va aduce maine?ai carui ochi si zambet va dori sufletul maine?ce ieri imi va aduce maine?pot doar sa visez la ce va fi.
azi vi-l daruiesc voua si faceti ce vreti cu dansul.mie oricum nu-mi place lumea voastra.sunteti prea agitati si grabiti.vreti sa faceti totul azi cand de fapt mai e atata timp.plangeti si va suparati ca s-a terminat azi,fara sa va dati seama ca maine va deveni si el azi!dar faceti ce vreti cu el,e al vostru!lungiti-l,latiti-l,trageti de el pana aobositi.
eu raman in lumea mea care e de o mie de ori mai frumoasa.aici oamenii nu-s decat buni,e dragoste si zambet.e minunat aici,si-mi place de mor lumea mea,tocmai pentru ca e doar a mea.
imi pare rau,dar nu ma pot alatura cerintelor voastre cel putin ciudate si dorintelor carnale,care v-au transformat in animale.nu va pot intelege gandurile perverse si sufletele moarte.
da,stiu!sunt o ciudata,care traieste pe alta lume.numai ca lumea voastra e si lumea mea,fac parte si eu din ea,pe cand lumea mea n-o sa fie niciodata a voastra.
somn usor!

hello...