Demiurg şi Semi-Zeu

Întrebare, retorică, pentru tine: De câte ori nu ţi s-a întâmplat să simţi că toată lumea se opreşte în loc, cel puţin pentru o secundă? Măcar o dată în viaţă?
Am auzit povestea asta spusă de multe ori, de oameni cu adevărat geniali, nu neapărat nebuni.
Dar cum ar fi să ţi se întâmple de câteva ori pe lună?! Pur şi simplu, măcar o dată pe săptămână, să ajungi într-un loc în care universul zice stop joc şi rămâne aşa. Mirat, cu gura deschisă, uitându-se în ochii tăi, beţi de ceea ce li se perinda în faţă. Nu, nu se opreşte pentru toată lumea. Doar pentru tine! Nu, nu ştiu să-ţi zic unde e! Adică nu ştiu unde să te duci tu să vezi minunea. Ştiu unde universul meu ia o pauză de respiro şi mă lasă pe mine să mă bucur de ce e al meu! Mă rog, nu ştiu dacă al meu! Dar e destul de greu pentru un posesiv cronic chiar şi să recunoască nesiguranţa acestui fapt, aşa că n-am să disec mai mult problema.
Eşti curios acum să afli unde e locul ăsta, aşa-i? Mmmm, nici asta n-am să ţi-o spun. Nu pentru că nu aş avea încredere în tine, ci pentru că, probabil, în spatele unui monitor stau nişte ochi mari care citesc rândurile astea şi se întreabă "Despre mine o fi?". - Ca să-ţi răspund, da, despre tine e! -
Hmmm, s-ar putea să mă fi lansat în nişte afirmaţii care să-mi aducă şiruri de întrebări, reclamaţii şi nemulţumiri. Nimic nou. Poate vrei să ştii cum mi-am păcălit universul să facă pauză de bere şi să mă lase să trăiesc puţin. Da, bere! Se bea multă bere acolo unde universul "leşina". E un loc deloc în trend, aproape plin de hipsteri. Ironia e că în acelaşi loc mi-am întâlnit o mare iubire (şi dezamăgire, între timp), acum vreo 5 ani.
Deviez...
Ştii filmele proaste în care totul se întâmplă în reluare? Ei bine, nu e chiar aşa. Aici doar oamenii încetinesc, amuţesc, dispar. Mie îmi rămâne doar muzică în urechi, nealterată, gustul amar din pahar şi imaginea întipărită pe reţină. Da, da. În locul lugubru, de la subsolul unei clădiri vechi, undeva aproape de centrul unui oraş prăfuit, plin cu suflete moarte, nisipul din clepsidră timpului rămas se opreşte. De câteva ori pe lună şi o ia din loc abia a doua zi, spre seară.
Revenind, nu ştiu ce îl face să se oprească. Nu e lucru puţin să opreşti câteva sute de oameni pentru unul singur. Şi nici nu ştiu de ce o face. Să-i fie frică de Demiurg? (Râzi? Câteodată îţi mai zic şi Semi-Zeu!) Mda, e de fiecare dată acolo!
Ultima dată, înainte să ies din casă, am stat de vorbă cu timpul şi am stabilit că, orice ar fi, îşi vede de drum! Secunde scurse cu regularitate, nici un minut în minus, cu precizia unui ceas elveţian. De unde?! În primul sfert de oră universul mi-a zâmbit complice, mi-a făcut cu ochiul şi s-a aşezat la bar. Ceasul a fugit de la mâna dreaptă şi s-a dus în partea cealaltă, cea mai întunecată dintre toate. Nu înţelegeam nimic. Nu ştiam ce s-a întâmplat cu înţelegerea noastră. Vroiam să fug, dar habar nu aveam după cine. Să prind universul de urechi sau ceasul de limbă. Până să mă hotărăsc oamenii din jur au început să se mişte în reluare iar basul să se audă din ce în ce mai tare. Aveam să aflu că nu era basul... Inima-mi se urcase până în creieri şi bubuia de-acolo, aproape de timpan. Năucită şi buimacă căutăm să înţeleg ce se petrece! Totul era la o intensitate... altfel decât până atunci. Mult mai mare!
Aveam să aflu când privirea, atrasă ca un magnet, s-a îndreptat undeva spre dreapta mea. Şi acolo... Acolo Demiurgul! V-am povestit vreodată ce ochi are?! Nu cred şi n-am de gând s-o fac acum. Vă spun doar că atunci când nu am timp să fug în Vamă (şi în iarna asta nu am avut deloc) mă înec în ei.
Am început prin a-ţi povesti unde şi cum fac timpul să se oprească în loc şi am ajuns să-ţi vorbesc despre el. Se întâmplă des... Dar aş fi egoistă să nu o fac în contextul ăsta! Pentru că dacă nu ar fi el, timpul nu s-a opri. Sau dacă nu s-ar opri timpul el nu ar fi?
Da, e locul meu! E oaza mea de linişte! Locul în care universul complotează cu ceasul, în care amândoi fug de mine şi dau bere după bere peste cap. E locul unde stelele se scutură de praf, unde noi suntem stăpânii cosmosului.
Dar mai ales acolo e Semi-Zeul meu şi doar eu ştiu că el e acolo!