E tot filosofie

Aceasta dusmanie era clara.Nimeni din cei prezenti nu avea vreun dubiu.Dar cu toate acestea comportamentul ei in societate era unul desavarsit.
Avea intotdeauna aerul ca este sclava lor prin toate gesturile si mimica pe acre o afisa de fiecare data cand ceilalti doreau ceva.Niciodata n-ai fi banuit luptele si framantarile care se dadeau in interiorul ei de fiecare data cand trebuia sa fie politicoasa,amabila,la fiecare dorinta a lor.Se considera a fi robotul lor,nelipsitul catelus de langa orice grup cu o pozitie sociala deosebita din vremea aceea,dar nu putea renunta la masca pe care o afisa de fiecare data cand era in diferite anturaje.De multe ori ar fi dorit sa arunce aceasta masca si sa fie ea insasi,ea omul rau,cea care i-ar fi uitat pe toti din jurul ei,si in acele momente nu conta motivul pentru care i-ar fi uitat.
Nimic din ceea ce era in jurul ei nu o multumea,nu o facea fericita,nu o interesa.
Mereu aceleasi chipuri,aceleasi zambete false,aceleasi pareri.Parca toti gandeau la fel,lucru care cel putin pentru ea,parea imposibil.Si cu toate acestea,toti aveau aceleasi raspunsuri.Nimeni nu indraznea sa aiba alt punct de vedere.Daca cineva incerca acest lucru era privit ca un intrus,si incet,incet exclus din grup.
Frecventa cercuri de oameni,asa-zis,inteligenti(studenti la filozofie,litere,doctori,profesori,etc).Observase in desele discutii ca toti erau interesati de materie.nici unul nu cauta esenta,necunoscutul.Daca vorbeau despre o carte nici unul dintre acestia nu pareau a fi citit-o printre randuri,iar acest lucru o enerva la culme.Se gandea la uciderea acestora,dar avea un gand sumbru,si anume acela ca fantomele acestora ar fi bantuit-o tot restul vietii.Sau ar fi putut sa le spuna parerea ei sincera atunci cand cineva i-ar fi cerut inevitabil parerea:
"Vreti sa va spun ce cred eu?Nimic.Pentru mine nu sunteti decat niste indivizi ai unei societati care nu ma intereseaza.De fapt,nici voi nu ma interesati.Nu aveti nimic iesit din comun;sunteti la fel ca ceilalti,si mie nu-mi plac banalitatile.Daca stau si va privesc nu vad decat niste oameni simpli,care nu-si spun nimic lor si nici lumii.Sunteti doar niste indivizi ai unei societati de care nu va puteti desprinde.Va ascundeti prin valurile unui adevar pe care il stiti si care este atat de viabil,dar pe care nu-l recunoasteti si nu-l admiteti ca pe o parte a vietii voastre.Desi detineti adevarul empiric va e teama de acest adevar.Individul din voi ascunde adevarata sa fata.Nu sunteti individualitati,ci doar niste indivizi.Sunteti prea umani.Si cred ca ne-am saturat de atata umanitate.Si de aceea va urasc si va reneg.Sunt si eu umana si nu ami am nevoie de alte umaniati.Sunteti ca niste gauri ale propriei voastre vieti.Viata voastra inseamna autocompatimire si frustrare.Sunteti dependenti de mila pe care v-o ofera societatea.
Oare cand veti inceta sa fiti niste viermi turmentati de propriile compatimiri?Societatea e prea nebuna,e de o senilitate totala de va tot accepta scuzele odioase ale unor zile in care nu sunteti decat o ultima fisura a ei.
Sunteti de fapt ceva ce deranjeaza o mare parte a societatii si totusi ea se codeste sa v-o arate.Chiar proprii vostri prieteni vad asta dar o acopera si asista in continuare la spectacolul frustrarii sufletelor voastre.
Totusi,nu vreau sa fiu rea,si totusi sunt;nu ma pot abtine oricarui individ care imi solicita parerea imi place sa-l torturez.O parere negativa il face intotdeauna sa gandeasca.
Nu vreau sa para ca sunt interesata de soarta voastra,dar voi indrazni sa va zic ceva:viata voastra ar trebui sa renunte pentru o clipa la cursul ei ca voi sa vedeti cu adevarat ce este ea.Infruntandu-va propria viata si fiin cuprinsi de propria moarte,poate descoperiti ceea ce cautati,faima a mult dorita,atunci cand gandul sinucigas va va cuprinde si caruia nu-i veti indrazni saripostati.
Sper ca nu va veti supara pe mine,aveti acest drept,dar dusmania cuiva impotriva-mi va fi din nou un act al faimei mele!"
Atat ar fi vrut sa le spuna,chiar si cu riscul de a fi exclusa din grupul lor.Dar astepta momentul potrivit,atunci cand ii va ruga sa interpreteze un text de Nietzsche,Blaga,Kant sau oricare alt mare filosof,iar ei,surprinsi de izbucnirea ei nu vor sti ce sa spuna si-i vor cere parerea.Toate astea trebuiau sa se intample cat mai curand sau ar fi ajuns in scurt timp asemeni lor,banala,iar cuvintele ei se vor fi intors impotriva-i!

Adiere de iubire

Acum,in ceas tarziu din noapte
Iti simt al pielii dulce parfum
Ce continuu ma ameteste
Cum e focul de-un negru fum
De-ale tale mangaieri mi-e dor
Si sufletu-mi plin de durere
Iar ochii-mi plutesc in izvor
Pe valuri de lacrimi amare
Adost apa din al meu desert
Si curcubeul de pe al lumii cer
Ingerul pazitor al unui mort
Ce-a inviat uimit de aer.
Ai fost doar un soare-n tacere
Ce fiinta toata mi-a-ncalzit,
O adiere de iubire
Ce furtuna mi-a alungat.
Un demon ce mi-a transformat inima
In cel mai aprig inamic al mintii
Si mi-a schimbat din suflet arama
C-un etern diamant al iubirii

Rasarit

Nu am privit niciodata un apus sau un rasarit.Nu am alergat niciodata desculta prin ploaia calda de vara.
Niciodata,in stangacia mea,nu m-am murdarit de polenul florilor pe degete si niciodata nu am vazut aripi,aripi de inger,aripi de vis,aripi din mine...niciodata pana acum o vesnicie.
Lam cunoscut intr-un autobuz supra-aglomerat,intr-o zi de primavara.Nimic mai banal,poate...Mi-a oferit locul de la fereastra,o data cu locul din inima lui poate.De atunci am inceput sa primesc,sa simt,sa visez,sa zbor.Germenii aripilor au patruns carnea si pielea si am simtit cum trupul devine mai usor,mai transparent...
Aripile de pe spatele meu sunt o alba povara,ochiul descis catre o lume tainica,inaccesibila si ireala pentru cei ce fac din iubirea adevarata o utopie.
Perdelele opace ale sufletului au cazut rand pe rand si cerul si-a oglindit chipul in mine.In fiecare seara,iubirea din mine apune pentru a rasari mai dulce si mai calda a doua zi.
Fiecare apus sau rasarit este unic.Niciodata cerul nu este scena aceluiasi peisaj.Mi-am ancorat privirea in oglinda cerului si pentru cateva minute am prins un spectacol superb.Nu pot sa descriu in cuvinte acea explozie de ocru si ambra,nu pot sa spun cat de limpede si calm era cerul in dimineata rece,imi e imposibil sa descriu in cuvinte vibratia nevazuta a sufletului in fata colosalului spectacol.

Fara identitate

A mai trecut un an din viata mea,totusi ma simt si mai mica si mai neputincioasa.Ratacesc intr-o lume straina mie,printre oameni ale caror suflete au inghetat de multa vreme incat bucuria de a trai s-a spulberat in neant.
Pasesc acum cu pasi marunti pe covorul alb al necuprinsului pamant si ma intreb:"Cine este acest nefericit al carui chip il vad oglindit in cristalinul zapezii?"Totul este atat de ciudat,ma misc incet si apoi oglindirea ma urmeaza ca si cand ar fi o parte din mine,usor mana mi-o trec prin paru-mi ud,si odata cu mine oglindirea,lacrimile mi se preling pe obrajii rosi de gerul aspru si oglindirea e-n acelasi pas cu al meu.Cand ochii lin mi-i inchid,oglindirea n-o mai vad,dar de indata ce-i deschid o vad cum imi zambeste...Incerc sa inteleg de ce si ca un fulger,o idee imi invadeaza mintea.
"Oare este chipul meu cel ce se oglindeste?",daca da,"Eu de ce nu stiu?este posibil sa nu-mi recunosc chipul care acum e plin de tristete?"Totul imi este atat de strain;drumul pe care pasesc,oamenii pe care ii vad in fiecare clipa.Ah,daca as putea afla cine sunt eu si ce rost am in aceasta lume..."Sunt oare om sau doar un alt suflet prins in lanturile vietii?"Eu m-as multumi sa fiu o fiinta,una oarecare,nu un chip prizonier al unei oglinzi ce-si reflecta lumina intr-o alta oglinda-n infinit.
E trist sa descoperi ca nu-ti cunosti identitatea,si totusi...ce-ar mai fi interesant in viata daca ai sti cine esti si care-ti este destinul pe pamant?Eun inca ratacesc in aceasta lume plina de surprize,asteptand neprevazutul,fara a ma intreba de ce noi,oamenii,ne nastep pentru a muri!

Dialog de ganduri

-Regreti?
-Trecutul e marmura neagra a crucii...
-Visezi?
-Viitorul e nisipul ce inca nu s-a scurs
-Traiesti?
-Prezentul e valul care uita sa se mai sparga de mal.
-Te caiesti?
-Greseala e o parte din mine.
-Iubesti?
-Adierea vantului nu e a nimanui
-A tuturor.
-Speranta e a tuturor.
-Adevarul...
-Durerea
-Ziua
-Noaptea...
-Cuvantul
-Tacerea...
-Amagirea
-Fata morgana e totusi doar o iluzie
-Spui asta pentru ca te-ai prins in mrejele ei de atatea ori!
-Dar m-am eliberat de fiecare data.
-Suvita de par care iti accepta stigmatul de pe frunte e tot o iluzie?
-Nu,e o hora nebuna de iele!
-Cine,viata?Intr-adevar,viata e doar o campie intinsa pe care ele o calca in picioare in dansul lor.Intreaba-ma unde sunt!
-Orice intrebare are un raspuns!
-Dar cheia?
-Care cheie?
-Care deschide sipetul unde sunt ascunse toate raspunsurile.
-E ingropata in abisuri.
-Unde?
-In mormantul pacatelor lumii
-Absurd...
-Poate
-E tarziu!
-Nu exista tarziu,exista doar prea devreme!
-Dezleaga funia care te leaga de nemurire!
-A putrezit de mult....era mult prea devreme...
...Oricine poate distruge un castel de nisip.
Dar nu oricine il poate cladi.
Oricine poate visa.
Dar nu oricine are puterea sa-si implineasca visele.
Oricine poate sa insemne Universul pentru cineva.
Dar nu oricine poarta in el scanteia care sa declanseze explozia,Big-Bang-ul care sa dea nastere acelui Univers...

eternitate

Batrane ocean albastru,
Cu plete-n inele de apa
Patrunde-mi in mintea abstracta si-alunga-mi visarea din pleoapa.
Batrane,vesnic albastru
De-arunci vorbe-n spume de gheata
Nu lovi crunt in fruntea plecata
Si-nvat-o cuvantul "viata"!
Si-apoi,marete albastru,
Uneste-te cu trupul meu,
Inchide-n mine vesnicia
Sa n-o afle nici Dumnezeu.
Si-apoi tu in zadar vei plange
La poarta sufletului abis,
Am sa-ti soptesc printre zabrele:
"Acum eternitatea-i vis!"

Copilarie

...Mi-au spus sa uit de copilul din mine...mi-au spus sa-l ascund intr-o parte a sufletului la care sa nu ma mai intorc niciodata...mi-au spus sa-l las acolo,singur,pustiit,golit si flamand de vise...mi-au spus sa-l las sa moara...sau,daca e prea iubitor de viata,sa-l...omor...NU!
Nu vedeti ca sunt un copil turnat intr-un corp prea mare?Nu il vreau...E prea complicat,prea asemanator voua...Eram atat de fericita...Pana cand,dintr-o data,toti si toate au incput sa traga de mine...si uite:m-au latit si m-au lungit.Ce mai vreti de la mine?Nu va e de ajuns ca m-ati alungat din paradisul meu?Nu va e de ajuns ca m-ati adus intr-un punct unde as putea sa ma sting de neviata?...unde o singura clipa de ratacire sau de repaus ma poate distruge,ma poate reduce la...nimic...?Nu vreau sa ma las prinsa in goana dupa...dupa ce?Risc sa nu mai exist...risc sa ma dizolv incet,incet,pe masura ce devin una cu voi...Nu o sa reusiti!Niciodata!Uitati-va la mine cum raman EU.Ma inchid in mine,imi inchid ermetic corpul,ochii,gura,urechile.Asa,nimic din ce sunt eu nu o sa iasa,nimic nu o sa se piarda-o sa ma construiesc mereu-si niciodata nu ma voi plictisi de trait.Nimic din lumea voastra rece si rea nu o sa ajunga la mine.
Nu o sa ma alterati in nici un fel!O sa fiu eu si ceilalti eu,o sa-mi ajung mie,nu am nevoie de voi.O sa ma reinventez mereu pana cand o sa fiu pura...o sa fiu esentiala...Si o sa traiesc prin visele pe care nu ma lasati sa le am pentru ca va este frica sa nu va amintiti de ale voastre!...si o sa gasesc ceva bun in fiecare lucru rau...o sa traiesc intr-un continuujoc al imaginilor,ideilor,viselor,esentelor...si o sa rad sincer!O sa fiu un copil fericit.
Va e teama de mine?De ce imi ocolesti privirea?Ti-e teama sa nu te molipsesti de viata?Sunteti mici...si urati...si reci...Fugiti de colo-colo,uitati unul de altul,sunteti atat de grabiti ca nu mai vedeti micile minuni din jurul vostru...nu aveti timp de oameni,de voi...va chinuiti mintea cu tot felul de intrebari-nu vedeti ca ati ales calea cea mai complicata,va e frica sa aflati raspunsul,amanati momentul aflarii adevarului pana cand uitati de el si de toate.Faceti atatea compromisuri incat va pierdeti treptat.Totul e atat de simplu,atat de frumos.Si numai daca ati fi constienti de asta...
Eu...o sa fiu copila in continuare.
O sa merg pe strazi si o sa simt lumea,o sa traiesc rasarituri si apusuri,o sa simt fiecare particica din mine.O sa iubesc fara speranta,fara sa astept nimic inapoi,viata,oameni,visele,ideile,si tocmai asta o sa-mi dea puterea sa ma construiesc pe mine in lumea mea...

Insomnie

De cate ori nu ti-am scris iubirea noapte-amara
Si de cate ori nu te-am ascuns in minte cand ti-era teama?
Cand iti era mai rece haina stam treaza sa-ti soptesc
Povestea calda-a somnului ce ma incearca
Si acum ma lasi sa implor,ma arunci cand imi doresc
Macar o data bezna ta
Arunca-n ochii mei a ta putere si pune-mi paznici zilei macar de asta data
Da-mi pace!Strecoara-ma prin tine sa cad in visare
O ora sau doua,iti cad la picioare,
Doar da-mi implor placerea de-a-mi stinge din ganduri
Singuratatea rece,neterminate randuri imi este viata.Cosmaruri vii,mi-e teama
Razboi al dorintei,furtuna ma leaga
De asta clipa si simt ca le uit
Cu ochii inchisi puterea ma tine,
Le uit mult mai bine,
Dar uita-ma a ta,adormi peste mine
Intunericime clara,hai vino sa te gust!
Sa-ti fiu companie si-acum si in somn,
Sa-ti spun iar povesti,dar...lasa-ma sa dorm!

Fata din vis

"Picaturile de sudoare ii coborau incet,de pe spate in jos,pe cearsafurile albe,de bumbac.De la un timp simtea panza de sub el umeda si rece de parca ar fi fost o bucata de gheata care se topea lent,incrancenandu-i carnea,patrunzandu-i pana in suflet.I se facuse frig,dar nu se putea clinti.Statea nemiscat ca o pantera la panda,asteptand ca soaptele acelea care il incurajau din toate partile,care i se incolaceau-serpi in jurul trupului-,sa se rasfire treptat si,in spatele lor,asa ca intotdeauna de-a lungul anilor,sa se materializeze chipul acela care ii era atat de apropiat si atat de strain totodata.Era convins ca avea sa se iveasca si acum,acolo.la zona aceea subtire dintre vi si realitate,miracol al noptii lui-fantasma cu parul ca pacura si ochi de apa stravezii...O astepta iar,stiind ca va veni in noaptea aceea si,totusi,nimic nu era ca altadata.O simtea cum se apropie,insa,odata cu soaptele acelea misterioase,il cuprinsese o teama adanca:ceva din el il impingea sa fuga din vis,il tragea inapoi,parca,din lumea aceea ireala.Pe de alta parte insa isi dorea intalnirea cu fiinta cea stranie,ca singura confirmare ca a doua zi avea sa se implineasca ceea ce planuise.A doua zi,era ziua nuntii lui...Intr-un tarziu,soaptele contenira si,de undeva,din intunericul somnului,sclipi o lumina cu reflexe albastre-poate lumina parului ei negru-si naluca se ivi cu ochii reci de cristal,imbracata in rochie de mireasa.O privi inlemnit,avand doar timp sa se intrebe daca ea apartine Intunericului sau Luminii.
Prima intalnire
David era un copil deosebit.Citea mereu,vorbea cu iarba si cu florile,canta cu pasarile.Dar,mai presus de orice,ii placea povestile acelea stranii-legende vechi cu zei si magi sau basme cu imparati,zane si spiridusi.Crescuse apoi si fusese tot mai atras de fenomene ciudate,lumi paralele,spiritism,viata de dupa moarte.Ceea ce parintilor sai-Sonia si Andrei Molea-le parea curios si de-a dreptul ingrijorator pentru viitorul fiului lor.Si,mai tarziu,in noaptea dinaintea concursului de intrare la Facultatea de Filosofie,pe care o alesese,spunea mama,"de unul singur,fara sa ceara parerea nimanui,asa cum le facea el pe toate",atunci,in noaptea aceea,o vazuse...o visase pentru prima oara.
Dimineata ii povestise mamei visul ciudat sau strania traire de peste noapte.Dar mama zambise,ca de obicei,ingaduitor:"Te-ai gandit tu la vreo fata..."Dar Davis stia ca nu se gandise la o fata,iar nalucirea nu era nici ea o fata,ci un semn,un simbol,o prevestire,poate un spirit ratacitor sau un inger pazitor,cine stie...Luase examenul cu brio si atunci intelesese ca fantasma e de partea lui...
Inger pazitor...
O asteptase apoi un timp,noapte de noapte,inchis in camera lui,si uneori prefacandu-se ca doarme,incercand sa o atraga,sa o amageasca.Zadarnic.Nu se mai aratase.Dar,cativa ani mai tarziu,intr-o noapte de vara ii aparuse din nou.De data asta insa ceva parea a nu fi in ordine.David nu auzea cuvintele si totusi parca ingerul cu ochi de apa spunea:pericol!David deschise ochii brusc,trezit poate de nevoia de a intelege.Ca si cum privirea lui ar fi putut tintui in loc rusalca aceea a noptii.Dar ea disparuse in aceeasi clipa in care el deschise ochii,odata cu somnul si cu visul,ducand cu ea misterul acelui"pericol".David nu mai adormise pana dimineata.Se gandise,cautase,scormonise printre posibilitati,intorsese pe dos tot programul de a doua zi,cu o singura exceptie-nu contramandase partida de tenis pe care urma sa o joace cu cativa colegi de grupa.Si acolo,pe teren,simti brusc mai curamd o pocnitura puternica decat o durere in piciorul drept.Ruptura de tendon!Operatie,doua luni cu piciorul in gips,apoi inca una imobilizat la pat...Iar fantasma disparuse din nou,undeva in adancul universului necunoscut din care venise...
...sau Demon?
Dupa doi ani,intr-o vacanta la mare,David o cunoscuse pe Ioana Popa,studenta in ultimul an la Drept.Se intelesesera bine di prima clipa,aveau aceleasi gusturi,devenisera curand nedespartiti.Atunci,in prima noapte spiritul cel straniu veni din nou in visul lui David.Dar ochii ii erau acum precum otelul,si din ei ajungea la el ceva ca o amenintare,ca un avertisment.Apoi fantasma se intoarse cu spatele si parul ei flutura-catifea neagra si grea-langa umarul lui David.Mult timp dupa aceea,simtea in jurul lui adierea cu parfum dulceag-amarui,de parca totul fusese aievea.Dar mai straniu era altceva:margaretele pe care le culesese cu o zi inainte pentru Ioana erau acum aproape uscate.David se speriase.Isi dorise mereu sa traiasca o intamplare ciudata,iar acum totul se petrecea asa de repede,incat ii depasea capacitatile de acceptare.Era incredibil.Le povestise,din nou,parintilor,Ioanei,consultase si cativa prieteni pasionati de fenomene paranormale.Nu gasisera nici o explicatie cat de cat logica,si nici atat stiintifica pentru ceea ce i se intampla:naluca sau spiritul acela,ce-o fi fost,il...iubea pe David si era geloasa pe Ioana.
Cum Ioana incepuse sa ii reproseze ca incearca sa o evite si sa o indeparteze din viata lui,isi luase inima in dinti si o ceru in casatorie.Da,o iubea.Se culase mai linistit,cu sentimentul unei hotarari intelept luate.Dar noaptea aceea fusese un adevarat cosmar.Fata din vis venise iar din lumea ei si parea a se fi transformat intr-un demon cu ochi metalici si taiosi.Aparuse si disparuse de cateva ori,de parca l-ar fi certat si l-ar fi ameninta pe David,de parca mereu isi amintea ceva sau parca s-ar fi luptat sa ramana mai mult in visul lui,aidoma unei femei revoltate impotriva sotului infidel.Apoi se facuse nevazuta,lasandu-l pe David prada unei stari de tulburare,uluire si iritare,pe care zambetele in coltul gurii ale Ioanei,privirile neincrezatoare ale parintilor si pregatirile de nunta nu faceau decat sa o amplifice.O pace ciudata coborase insa,dupa aceea,in noptile lui.Pana in noaptea de dinaintea nuntii...
Razbunarea
Tarziu in noapte,statea lungit in pat si stia ca aratarea avea sa vina.Presimtea.Era aproape,dand parca tarcoale sufletului sau.Si o astepta.Sa o vada si sa o infrunte.Sa-i explice ca viata lui nu se poate reduce la un vis.Dar daca visul este un fel ciudat de realitate?...Gandul il facu sa tresara.Daca strania faptura ar trece pragul spre lumea lui...zambi.Ce absurd!Asta nu era posibil decat in filme...
Era aproape miezul noptii.David nu reusea nici sa adoarma,nici sa uite de misterioasa fantasma a noptii.Ani intregi il atrasese,il chemase,parca ar fi vrut sa-l ia dincolo,in dimensiuni nebanuite de mintea omeneasca.O astepta iar,stiind ca va veni,dar nimic nu mai era ca alta data.Teama,o teama ciudata il ametea...Si,ditr-o data ea se ivi,cu ochi oteliti,imbracata in rochie de mireasa,cu parul pacura,revarsat pe umeri.Ochii de fier ii devenisera mai fosforescenti,precum ai salbaticiunilor in noapte.Lui David i se facuse atat de frica incat incerca sa fuga dar picioarele ii erau zidite,parca,intr-un bloc de beton.Incerca sa strige,dar cuvintele i se amestecau in gat,sufocandu-l.Naluca venise mai aproape,si deodata mainile ei se intinsera spre el.Teama se prefacu in groaza.Ceva,ca un cleste,i se stranse in jurul inimii si visul se stinse in intuneric...
David Molea a murit in aprilie 2007,in noaptea dinaintea nuntii lui."Stop cardiac"-spunea sec certificatul de deces.Nu fusese bolnav,inima nu ii daduse niciodata necazuri.Firul vietii unui tanar de 28 de ani se franse in modul cel mai ciudat.
Putini au fost cei care au observat pe gatul luiDavid cateva urme mai inchise la culoare,ca ale unor degete puternice si hotarate.Iar ochii lui cei verzi capatasera o transparenta stranie,precum a unui cristal necunoscut..."

daca-ti doresti cu adevarat...

mai tine-ti minte intrebarea aia"ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?"?eu da.pentru ca de vreo...sa tot fie 7 ani visam sa lucrez la o companie,un"car dealer" cum se zice.si asta numai pentru ca el a facut asta.el a fost modelul meu in absolut orice.am citit in clasa a 7-a pentru prima data Crima si pedeapsa si Shogun (chiar daca la vremea respectiva n-am inteles o iota) pentru simplul fapt ca l-am vazut pe el ca le citeste.dar,revenind...
chiar daca nu am inceput propriu-zis munca,lucrez pentru IPSO,cel mai mare concesionar Renault,Dacia si Nissan.
intr-un cuvant...mi-am vazut visul implinit.tot ce imi doresc mai departe e putere,rabdare si mai ales dorinta de a invata,astfel incat sa mentin ce am acum.
cred ca asta cam e sansa vietii,si tre sa cam tin cu toate fortele de ea!
asa sa-mi ajute Dumnezeu!:)

eu tie inca iti mai cer

Tu inger negru,ce-ai aparut de nicaieri
Revino,dar,si da-mi iubirea-n suflet,
invata-ma ce-nseamna primavara si-al clopotelor clinchet.
Si-ajuta-ma sa-mi pun pe fata nemuritorul zambet
prinzandu-mi la ureche flori de cires de mai.
Apari din nou in viata-mi mult prea simpla
si-ntreaba de vreau sa mor numai o clipa
ca mai apoi sa-nviu in alta lume plutind incet spre tarmul fericirii.
Tu stih pagan ce m-ai facut sa cred,
m-ai invat ca dragostea exista,
ca fericirea doare si sufletul 'l-oftica.
Dispari,acum,te rog,
da pace noptii mele albe
iar zilelor cu ploaie de vrei tu da-le soare.
Da sufletului tihna sau pune-l sub zabrele
dar lasa-l,vreau,sa uite ca traiesti.
Iarta-mi iubirea ce ti-o port si rana ce ma doare
Si lacrimi iarta.Si toate cate iti inchin.
Condeiului ce-ti scrie ofera-i indurare
si vorbe,toate cate-am spus,cer tie acum uitare!

Si asta pentru ca ma gandesc la tine…

De fapt nici nu stiu de ce-mi ocupi 90%din ganduri!Poate pentru ca dupa mult timp am senzatia de fericire.M-oi fi indragostit?Nici nu-mi dau seama de ce…De ce de tine?Nu mi-ai spus niciodata cuvinte frumoase,niciodata nu mi-ai dat in dar o frunza ruginita si nici nu mi-ai aratat o pasare zburand…Nu esti nici pe departe omul pe care sa mi-l doresc!Mai ales pentru ca minti…si-ti place sa faci asta!O faci cu nonsalanta,nu te gandesti ca de fapt privirea si ordinea cuvintelor te tradeaza.Dar nu ti-am spus inca tot ce stiu!De fapt nu ti-am spus ca stiu tot!Imi joc rolul in continuare si-ti dau senzatia ca am incredere in tine.De fapt…am vrut sa fie un joc.Cand am aflat ca m-ai mintit prima data am vrut sa…ma razbun!Sa te indragostesti si apoi sa-ti distrug universul…Din pacate intre timp m-am indragostit eu.Si-mi accept conditia mizera de femeie tradata!Si totusi,tu la ce te gandesti?Sunt o “rezerva”?O manta in caz de vreme rea?Vrei sa ai siguranta ca ai pe cineva acolo,care se gandeste mereu la tine si pe care poti sa chemi oricand?O sa fac parte din viata ta pana cand te accepta ea?Si-apoi?Ce-o sa faci cu mine?O sa-mi spui ca nu are rost sa continuam din cauza acelei”nepotriviri de caracter”si ca cel mai bine ar fi sa ramanem amici?Uite-asa o sa-mi distrugi tu mie universul si nu invers,cum imi dorisem...Ma gandesc atat de des la toate astea incat nu mai sunt in stare sa-mi concentrez atentia asupra noastra,impreuna.Si totusi,pentru tine exista un “NOI”?
Imi este foarte drag de tine si nu vreau sa ajung sa te iubesc,sa traiesc cu senzatia de “NOI”,si sa realizez ca de fapt nu exista acet tot…
Imi dau seama ca nu ai nimic special…faci parte din tipologia aia comuna si plictisitoare.Si totusi ultima data cand te-am tinut in brate am simtit mai multa fericire ca oricand.De ce vreau sa fii mereu aici,sa ma tii in brate,sa ma simt protejata si la un moment dat sa insemn ceva pentru tine?
Ma distrugi…imi dai putere numai ca sa mi-o iei.Mi-ai dat o pereche de aripi cu care am zburat pana sus la nori si cand m-am intors mi le-ai luat fara sa te gandesti ca rupi o parte din mine!Realizezi ca de fapt tu detii controlul si ca sunt o marioneta in mainile tale?Ma modelezi ca pe o figurina de plastilina.De ce te joci cu mine si-mi distrugi sufletul si visele si tot ce inseamna viata in mine?De ce nu esti special?
Prea repede am cunoscut esecul si suferinta…Prea devreme am ajuns la capatul puterilor…Prea devreme am ajuns sa-mi doresc sa nu mai fiu…
Te rog,da-mi drumul din stransoarea asta ce ma sufoca…Da-mi aripile inapoi,da-mi voie sa zbor!Nu mai vreau gata!Dispari din lumea mea,din tot ce ma inconjoara.Dar pleaca tu.Nu am inca taria sa te gonesc eu…Doar du-te,lasa-ma!Da-mi inapoi increderea in mine si in oameni,sclipirea din ochi ce o aveam inainte sa te cunosc,speranta ca pot sa iubesc si dispari…
Am ajuns la capat…te-ai regasit in randurile astea?Mai expilicita de atat nu pot sa fiu,imi pare rau…

EU...cu mine

Pasiunea mea pentru filozofie,pentru partea nevazuta a lucrurilor a inceput acum un an!...sau poate ca a trecut mai putin.Poate o luna,o zi,sau doar o secunda.Nu stiu!De cand au inceput cercetarile mele filozifice am pierdut notiunea timpului.De fapt in filozofie timpul nu conteaza.
Totul a inceput intr-o seara in timpul uneia dintre desele plimbari pe plaja.Inconstient mi-am aruncat privirea spre cer.Norii de o culoare alb-cenusie alergau grabiti,cautandu-si parca propria existenta.Mi-am amintit atunci cateva cuvinte pe care le citisem mai demult intr-o carte:”Ce sunt norii decat un pretext pentru cer,ce este viata decat o fuga de moarte?”Am reusit sa citesc dincolo de cuvinte.Toata viata mea de pana atunci a fost data peste cap.Toate idealurile mele au fost distruse.Si asta pentru ca viata mea fusese legata de materie,iar acum descopeream o cu totul alta lume.aoa lume care pana atunci imi fusese teama sa o descopar.Descopeream un nou univers care ma facea curioasa.Vroiam sa aflu cat mai multe despre tot.Vroiam sa fiu eu,sa ma cunosc in modul cel mai obiectiv cu putinta,si sa nu le mai dau voie celorlalti sa-si spuna falsele opinii la adresa mea.Doream cu adevarat,pentru prima data ce-i drept,dad au jos pielea de urs literat si sa ma comport ca un tanar leu filologic.
Intotdeauna mi-a placut sa aud parerea celorlalti despre mine.Impuneam astfel o critica severa,pe care de fapt nu vroiam sa o aud.Ma vedeam in multitudinea de cuvinte neadevarate spuse de altii.Mi-am dat seama ca tot ce exista provoaca mai devreme sau mai tarziu cosmarul.Eu insami n-am putut niciodata spune cuiva ce cred despre el.Asta ar fi insemnat sa-mi dau mie o superioritate cu adevarat abuziva,lucru care-mi displace cu desavarsire.
Deci cum am putut eu cere despre mine unor oameni care nu m-au cunoscut niciodaat cu adevarat?Nu m-au cunoscut pentru ca nu aveam un mod propriu de a fi;ma schimbam foarte usor,aveam un puternic simt al mimarii,vroiam sa fiu ca altii.Imi schimbam infatisarea,dar niciuna nu mi se potrrivea.Era ca si cum as fi posedat alt trup in fiecare zi,trup ce adancea un suflet pierdut.Eram prea pamanteana,chiar si cu scrierile mele”de filozofie”,daca se pot numi asa.Abia mult mai tarziu mi-am dat seama ca adevarata filozofie inseamna sa nu mai vrei sa fii om,sa visezi la o alta forma de viata.Eu nu vedeam lumina zilei,nu vedeam concretul.Sa fi vazut lumina zilei insemna sa fi vazut catuse,sa fi vazut un cosmar.Ma completam prea mult,iar acum singura regula de aur pe care o accept intr-u totul este sa las o imagine de sine cat mai incomplete,o imagine ce se va amplifica odata cu trecerea ireversibila a timpului.
Cel mai mult mi-as dori sa dorm 24 de ore din 24 si sa-mi regasesc sufletul in somn,pe care apoi sa-l descopar celorlalti asa cum este el.Mi-am dat seama ca ori de cate ori sunt la o cotitura cel mai bine ar fi sa ma intend si sa las sa treaca orele.Deciziile luate in picioare nu au nici o valoare.Ele sunt dedicate fie de orgoliu,fie de teama.
In sfarsit,am devenit “un mic filozof”.Am reusit sa ma descopar pe mine,eu.Se spune ca fiinta tine in ea o mie de dusmani si un singur prieten.Asta am descoperit eu la mine,ceea ce am bucura peste masura,pentru ca cel mai bun si complet sfat e acela de la un dusman si nu de la un prieten.Pentru ca dusmanul iti cauta defectele pe care ti le pune in valoare pentru a fi corectate…
Iar acum cel mai aprig dusman al meu sunt eu insami…

Spovedania unui adolescent

M-am asezat in fata ta,foaie alba,ca sa-mi scriu,mie sa-mi scriu,da…Si mi-e teama ca exista posibilitatea de a nu intelege,asa cum o fac unii oameni.
Mi-e teama ,hartie,de mine,de ceea ce sunt eu si de forta mea;realizez ca intr-o zi as putea sa ma distrug din cauza unor priviri,cuvinte,motive neintelese.Stii la ce ma refer?...la faptul ca nu ma pot face inteleasa,daruiesc prea multa iubire acestei lumi care o percepe altfel facandu-ma sa sufar,si-acum mi-e teama ca vointa mea m-ar putea parasi intr-o zi,din cauza indiferentei mele,faptului ca nu stiu sa-mi asum obligatiile,ca valtoarea acestei lumi m-a prins in mijlocul ei,la inceputul mileniului 3 si m-a facut sa ma schimb.
Am uitat sa mai privesc cum natura reinvie si moare in jurul meu,si nu evorba anume de romantism,de a fi copil visitor,ci vreau sa-ti recunosc hartie ca prinsa in jocul vietii uit ca in mine exista ceva superior omenescului,uit de minuni compalcandu-ma cotidianuluai,cu efemeritatea acestei lumi,nemaiincercand sa-mi depasesc limitele.
Ma adaptez celorlalti,imi pierd identitatea,ma ascund?Ce fac?
Am incercat,sa stii ca nu-mi reuseste acu.Ma implic in prea multe,vreau sa le reusesc pe toate…De ce nu sunt sigura pe mine?Trebuie sa stiu ce vreau!Vointa mea unde este?Doar nu am pierdut-o din moment ce o am in aceste clipe in care-mi astern gandurile,cand fac o analiza.Toate aceste lucruri care par a fi nimicuri imi contureaza viata,sunt de fapt cele care ma definesc.Simt ca am caderi,astfel ma simt om,acestea insa ma inalta facandu-ma sa-mi privesc actiunile si viata mai atent,mai serios.
Poate nu-mi reusesc fiinca ma ascund,dar de cine?De mine?N-am putut niciodata si nici nu voi mai incerca.Mi-e rusine sa spun cine sunt?Mi-e rusine ca visez sau ca sunt un om diferit?Totusi,pana,la urma,fiecare isi are unicitatea sa,legenda personala,orice om e special in felul sau,avem aceleasi drepturi fiinda suntem diferiti oricat de similari parem sau ne vedem,cu aceleasi gusturi.Ne-am intrebat unul pe altul ce simtim?Am privit doar cu ochii la noi sau si cu mintea?Ne intereseaza doar prima impresie sau insasi persoana in sine?
Si mi-e totusi teama.Mi-e teama de mine ori sunt pesimista?O-ri poate maturizarea aceasta”te da peste cap”:gandurile si ideile se schimba,cei din jur sunt altfel cu tine si te sperii.
Nu stiu,hartie.Sunt eu alta.Regasesc in mine pe altcineva,desi simt ca mai exista in mine ceva din acel”EU”trecut.Tinandu-se de maini zilele m-au prins in hora lor si mi-au legat ochii incat n-am mai vazut schimbarea.Si acum soarele meu s-a aprins in ochii mei:mi-a cazut esarfa de la ochi,vad ca nu mai e asa cum era.Stiu cine sunt,dar nu ma pot defini,de ce oare?Nu ma gandesc la conditia de a fi om si ce este un om,ci la faptul ca odata cu dansul zilelor viata mea prinde alte miscari,un alt curs:miscarile nu sunt la infinit aceleasi atunci cand se schimba si melodia.A cata oarase schimba melodia in viata mea?Oricum eu nu pot s-o dansez.
“Cine a spus ca nu poti?Tu spui?N-u cred.Ca ti-ai demonstrate si singura ca te poti depasi,ca poti dansa mai bine decat iti inchipuiai,stii de ce?fiindca ai reusit sa ajungi pana aici esti o fire puternica.”
Ma magulesti hartie,vrei sa-mi ceri prietenia astfel,caci majoritatea fac la fel.Si nu vreau vorbe.ci cuvinte.
Ce fiinta mai esti si tu in lumea asta?
Ce fiinta mai sunt si eu in lumea asta?Da,hartie,am rabdarea si vointa de a-mi trai viata,de a-ti scrie.Nu pot spune acum ca ceea ce mi se intampla sunt lucruri inexplicabile.Toate au o explicatie satisfacatoare de cele mai multe ori,caci imaginatia nu m-a parasit,eu sunt propria mea imaginatie.De aceea nu cred eu in destin…oribil ar fi sentimental ca nu-ti mai apartii,ca nu poti dirija lucrurile,ca viata te conduce pe tine,si nu tu pe ea.
“Astfel,tu zicand acestea si gandind consistent,urmeaza ce simti,nu-ti fie teama.Eu sunt tu si tu esti eu,deci ai toata puterea mea,vointa mea.Tu hotarasti ce faci.Nu-mi spune”nu stiu”,”nu pot”.Vei reusi daca vei crede in tine mai mult.Totul vien din interiorul tau;trebuie sa incerci a intelege cursul acestei vieti,s-o faci sa te asculte cu toate caracteristicile ei de infama de perfida,de frumoasa.De ea nu te intelege pe tine,incearca tu s-o intelegi pe ea.Controleaz-o.Toate acestea nu sunt sfaturi,caci sfaturile inseamna urmarea oarba a unor cuvinte,uneori fara a le intelege in totalitate.Tu asculta-te pe tine,esti singuar care stie cel mai bine ce vrea si cine esti,unde pasesti si spre ce locuri te indrepti.”
Imi esti prietena,hartie,si totodata nu.Eu nu ma pot intelege uneori,dar tu…tu nici atat.E un alt dans,muzica se poate schimba oricand….

Visul puritatii

Ce-ti pasa tie copila?Pare ca ai inchis marea in ochi iar pe soare l-ai ademenit in parul tau.Atat esti de frumoasa.Si zambetul tau?Doamne,cand il vad imi vine sa plang.Esti asa de fericita...Te rog,fii fericita!Joaca-te,zambeste,razi,sari,traieste!Nu gandi!Pluteste!Fii deasupra tuturor.Iubeste-ti papusile,jucariile,iubeste soarele,cerul,stelele,pasarile,tot.Iubeste-L pe Dumnezeu,crezi in el,apropie-te de el.Iesi afara si simte aerul curat.Respira-l pana in adancul sufletului tau.Purifica-te!Pregateste-te pentru ce va sa vie.
Traieste copila!Bucura-te de ce ai acum si fii indiferenta la viitor.Nu e nimic mai frumos decat sa fii copil.Acum in viata ta se impletesc culorile in cel mai frumos mod cu putinta.Priveste cu atentie in jurul tau.Si vezi frumusetea.Uita-te in oglinda si vezi puritatea.
Asta esti tu copila.Esti frumoasa,esti pura,esti ingerul lui Dumnezeu.
Esti primul dintre ingeri.Ramai un inger.Iti dau viata mea sa ramai asa.
Te iubesc copila.Iubeste si tu!Iubeste tot.Fii tu mereu.Fii rasaritul diminetii,fii prima picatura de roua,fii albastrul cerului.Nu te lasa intristata de nimic niciodata.
Bucura-te copila!"
...Asa obisnuia sa-mi spuna bunicul cand inca eram fericita!De ce nu l-am ascultat?De ce m-am schimbat?De ce nu mai sunt eu?De ce nu mai e EL sa ma mai invete si azi ce-nseamna fericirea?

Trairi sinucigase

Mi-e sete!Dar ce departe e chiuveta de mine...Nu am putere sa ajung pana acolo.Mai trag un fum din tigara aprinsa acum juma'de ora.Poate o sa-mi potoleasca setea...Doamne,parca n-am mai baut apa de o vesnicie!Ma frige pielea dar mi-e ata de frig...Unde sunt?Aaaa,mi-am amintit.Am intrat sa fac o baie.Si pielea ma arde de la apa prea fierbinte.Apa,sa iau o gura poate-mi trece setea asta nenorocita.Ce-i cu sangele asta in apa?Si briciul ala murdar pe cada?De asta simteam gust de sange.Mi s-a prelins pe tigara!Incep sa-mi amintesc...Mi-am taiat venele...De ce?Eram chiar fericita!De fapt tocmai de-aia!Vreau sa mor fericita.Nu e o senzatie foarte neplacuta.Nu ma doare.Ma simt chiar bine.Ba chiar mi-e somn.Ma pun sa dorm.Da'o sa dorm aici in cada!Nu pot sa ma tarasc pana in pat.Ma ia din ce in ce mai tare.Ce somn adanc!
Ce dracu'e galagia asta?Si de unde atata alb in jurul meu?Peretii mei sunt toti gri...Si asta care tot tipa"Respira,respira!"cine mai e?Ah,la dracu Michelle!Iar ai ajuns prea devreme.Nu poate omul nici sa moara cu tine,fata!Sa-mi aduci aminte sa intru la farmacie in drum spre casa...Vin cu metroul,nu-ti fa griji!Pe peron ma izbeste un gand...nu!E prea multa lume.Si voi?De ce dracu va uitati asa la mine?N-ati mai vazut un sinucigas?
Ma apropii de casa.La farmacie am fost deja!Sa nu uit sa intru la Boutique!"O sticla de votca,va rog!"Ce ciudat se uita uflatul asta la mine...Gata.Am intrat in casa.Pun mana pe telefon."Michelle,unde esti fata?Ai plecat acasa?Saptamana viitoare?Nu,o sa ma odihnesc!"Ma asez in pat.Am baut toata sticla de votca.Pana la fund.Acum zace goala langa mana mea.Ce somn m-a luat!Se invarte patul cu mine...
Iar alb?Darius,tu de unde dracu ai aparut?Si de unde ai avut cheie sa intri?Si de ce m-ai adus la spital?Lasati-ma sa dorm!E a cincea oara saptamana asta!Nu-ntelegeti?S-a plictisit si doctorul asta de mine.Ce dracu?
Lasa,data viitoare o sa ma asigur ca nu mai vine nimeni.Doar ca trebuie sa gasesc altceva.Nu vreau sa devin monotona in primul rand,si apoi de la brici mi se face frig,votca cu somnifere ma ameteste si dureaza prea mult.Trebuie sa gasesc ceva care sa nu-mi creeze nici o senzatie,ceva mai rapid...Are cineva un pistol?

Povestea sufletului

-Hai sa iubim!
-Cand vrei?Acum?
-Da acum!Ieri,maine,mereu.
-O suflete ,ce nebun esti.
-De ce?E frumos sa iubesti.
-Da suflete,dar tu iubesti mereu aiurea.De-aia plangi mereu.Si plangi prin mine.Si ma distrugi incet,incet.
-Hai ma,ce vrei?Imi place sa iubesc!
-Mie nu.
-De ce?
-Pentru ca iubesti mereu lucruri care dispar.De ce iubesti ghioceii?mor repede.De ce iubesti pasarile?zboara.Si de ce iubesti oamenii?O,suflete!Oamenii…pe ei ti-ai ales sa-i iubesti?
-Si ce vrei sa iubesc?Iubesc ce ma face fericit.Iubesc ce are viata.Imi place sa fiu fericit.Si tu esti,odata cu mine.Plang prin tine si zambesc prin tine.
-Iubeste un perete,iubeste o papusa.Iubeste o scrumiera.Poart-o mereu cu tine.N-o sa te faca sa plangi,niciodata n-o sa plece de langa tine.
-Si daca se sparge?
-O sa-i pastrezi cioburile!
-O,copil naiv!Tu nu vezi ca toate se sparg?Nu vezi ca le port cioburile?Si asta e greu.Am strans prea multe si toate sunt taioase.Si ma inteapa si ma dor.Incerc cateodata sa lipesc ciob cu ciob sis a fac ce era.Nu pot…Ma ranesc si sangerez.Si mi-e greu.Mereu sangerez cu lacrimi amare.Si de-aia iubesc mereu.Sa acopar cioburile.
-Da suflete,dar asa strangi si mai multe cioburi.Tu ai zis ca toate se sparg.Din ce in ce mai multe cioburi.Ce-o sa faci suflete?
-O sa mor copile.Atunci o sa mor.Cand n-o sa mai am unde sa le adun.Cand toate ‘or sa se revolte impotriva mea si-or sa ma taie,si-or sa ma faca sa sangerez prea tare.Atunci n-o sa mai fiu.Sau cand n-o sa le mai pot duce greutatea.Atunci o sa mor.
-Cum suflete?Cum sa mori?Cum sa nu mai fii?Tu nu stii ca esti nemuritor?
-Da copile!O sa mor.Chiar si eu am un sfarsit…-Si eu ce-o sa fac fara tine?
-O sa mori.O sa dispari odata cu mine.Omul fara suflet nu e!
-Da?
-Da copile!
-Pai atunci,mai bine hai sa murim suflete?
-Cand vrei?Acum?
-Da,acum!Ieri,maine,mereu….

AI VISAT VREODATA CA POTI SA ZBORI?

Ai visat vreodata ca poti sa zbori?Ai visat vreodata ca esti Dumnezeu?Hai indrazneste!Cuprinde universul in dreapta ta.Soarbe marea dintr-o suflare si lasa-ti urmele talpilor p fundul ei.Nu-i asa ca e bine sa fii atotputernic?Sa faci ce vrei?O,da!Acum esti cel mai fericit .Cand stii ca poti sa faci tot ce vrei,si chiar faci tot ce vrei.Hai ma,viseaza.Indrazneste sa visezi.Crede in ce visezi si fa ce visezi.Nu-i asa ca e bine?
Hai,povesteste-mi ce visezi.Sau mai bine hai sa facem schimb de vise.Dar sa stii ca doar ti le arat pe ale mele,nu ti le pot da.E u am cele mai frumoase vise.Uite,odata am visat ca iesisem la plimbare prin spatiu.Ma cunosteau toate stelele.Pe drum m-am intalnit cu Saturn si m-a dus pe Calea Lactee.Stiai cat e de lunga si de frumoasa?E de o mie de ori mai frumoasa ca Champs-Elysee-ul.Ne-am ratacit si am ajuns la poarta Raiului.Si...off,m-am trezit.Ma uraste ceasul asta.
In alt vis eram in Rai.Raiul era al meu.Eram Dumnezeu.Dar e urat sa fii Dumnezeu.Toata ziua dai,si nu primesti nimic in schimb.Nici macar un multumesc.Nu-mi place.
Alta data am visat ca traiam pe o plaja,singura.Asa de frumos era.Nu faceam nimic toata ziua.Ma plimbam pe mare,ma lasam dusa de valuri,lasa soarele sa-mi prajeasca pielea deja prea arsa.Si intr-o zi m-am urcat pe un val cu forma de inorog si m-am lasat in voia lui.M-a dus pana acolo unde se varsa marea in ocean.Dar nu m-a lasat acolo.M-a aruncat inapoi pe plaja pustie.Am cunoscut sirene,regi de mare,am fost la balurile lor dansante si chiar m-am indragostit de un print cu fata de rechin.
Dar cel mai mult mi-a placut cand zburam.Da.Am visat ca zbor.Ma invatase o pasare imensa.Semana cu vulturul.Cred ca am vazut-o intr-un film.Nu faceam nimic decat sa zburam.Ne aruncam de pe stanci si ne lasam in cadere pana aproape de apa.Cand aripile atingeau apa ne ridicam brusc....Da,aveam aripi.Semanau cu aripile de inger.Intr-o zi prietenul meu inaripat mi-a zis ca pleaca.De frica ca am ramas singura m-am trezit.
Intotdeauna cand imi efrica sau ma sperii ma trezesc.Tu?Hai povesteste-mi si tu visele tale.Nu vreau sa mi le dai.Vreau doar sa stiu la ce visezi tu.
Off,iar ceasul asta nesuferit.Trebuie sa ma trezesc.Dar o sa revin in cateva ore.Sa nu uiti ce vroiai sa-mi povestesti.
Uneori ma gandesc sa dorm non-stop numai ca sa visez.Imi place sa visez.Iubesc visele,ma hranesc,imi dau putere.Hai,viseaza.Indrazneste!

Abrazame...

Bucuresti...11:30.era parca prea devreme pentru amandoi sa mearga acasa,sa se desparta la ora asta,sa doarma fiecare in patul lui.Au plecat sa vada casele unui cartier rezidential si mai tarziu...or vedea.
Aproape 1:00.in aeroport,la Otopeni doi tineri stau la o masa.Se vede ca ei ii e frig,dar si-a aruncat intr-o doara blanita pe umeri.Fata in fata,el parca ii spune o poveste iar ea ii soarbe cuvintele pe nerasuflate de frica sa nu piarda ceva.A ascultat neintrerupt povesti despre vara,mare,prieteni...tot.Iar el nu se mai opreste,vrea sa-i povesteasca toata viata lui intr-o ora.Din cand in cand ea isi mai arunca ochii prin geam,patrunde gerul de afara si priveste visand avioanele care decoleaza si aterizeaza.Din cand in cand se poticnesc in vorbe,cuvintele zboara fara nici un inteles si raman doar privirile aruncate atat de timid la inceput.Se vede ca abia s-au indragostit...
Intr-un sfarsit,nemaisuportand frigul din ce in ce mai intens,il intreaba timid daca nu ar vrea sa plece...
El conduce cu o mana pe volan si cu cealalta se joaca in parul ei...primele cuvinte:"Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare clipa ca te-am intalnit!"Ii ia mana intr-a lui,o strange cateva secunde si apoi o saruta...E intuneric peste tot in jur,numai in departare se zaresc luminile orasului.Ea se simte ca printesa din poveste,mai ales ca el pare a fi un fat-frumos,varianta moderna.
Incep sa se auda cuvinte minunate...
"Abrazame.. y no me digas nada..solo abrazame..
Me vasta tu mirada para compreder.. que tu te iras..
Abrazame.. como si fuera haora la primera vez..
Como si me quisieras hoy igua que aier..abrazame..
Si tu te vaz..te olidara escondida hase tiempo atras..
Cuando eramos aun ninos empezaste amar..
Y yo te dy my vida si te vaz.. Si tu te vaz ja nada sera nuestro..
tu te jevaras en un solo momento la eternidad.. quedare sin nada si te vaz..
Abrazame.. y no me digas nada..solo abrazame..
No quero que te vaias..pero se muy bien que tu te iras..
Abrazame como si fuera haora la primera vez..
Como si me quisieras hoy igual que aier..abrazame..
Si tu te vaz..me quedara el silencio para conversar..
La sumbra de tu cuerpo y my soledat..seram mis companeras si te vaz..
Si tu te vaz..se ira con tigo el tiempo..my mejor edad..
Te seguire queriendo cada dia mas..esperare que vuelvas sï te vaz.."
E parca prima declaratie de dragoste...A amandurora...
Cu cat se apropie mai mult de oras inima i se strange tot mai tare.Stie ca odata ajunsi in oras se vor desparti,chiar si numai pentru cateva ore de somn.Asteapta de la el cuvinte magice care sa o scoata din stare.Si le primeste...Ciocolata calda sau cafea?...habar n-avea ce o asteapta!
In rondul parcului...stau amandoi ascunsi in masina si-si savureaza cafeaua cu lapte.geamurile aburite isi revin pret de cateva secunde cand unul dintre ei le deschide si-si aprinde o tigara.Au urmat iar cateva ore de povesti...
Dimineata,trec pe la spital sa-si mai rezolve ea cate ceva si pleaca spre casa...In sfarsit,dupa o noapte minunata se simte istovita.Intra in casa si se arunca pe pat.Telefonul taraie si citeste mesajul:
"Iti multumesc pentru rabdarea de a ma asculta!"
Rabdare?De-ar fi stiu ca de fapt asta e tot ce-i lipsea...

Si din nou mi s-a facut dor de tine...

Crancen...Foarte rau ma simt zilele astea.Nu mai cred in nimic,ma enerveaza tot in jurul meu,nu mai suport oameni,calculatoare,telefoane,masini...nimic!!!Nu mai vreau,mi-ajunge!!!Vreau sa am locul ala al meu,sa stau singura,sa nu ma mai intrebe nimeni de ce sunt suparata,ce-am patit...nu am nimic!Asa sunt eu,mai ciudata.Imi place mie sa fiu singura,sa plang,sa ascult"rockari-mi-s-ar",sa SCRIU,sa citesc...Visez,abia astept ziua aia sa plec,sa ma instalez in"cuibusorul"meu...O singura camera vreau...o baie si o bucatarie...modesta locuinta,nu lux!Nici sa-mi cada peretii in cap,nici sa miroasa a naftalina.Sa fie dragutz,sa fie al meu.Sa aiba un pat maricel cu asternuturi de bumbac moale,de care imi plac mie,un...ceva pe care sa-mi tin calculatorul indispensabil(chiar dak nu-l mai suport),un dulap in care sa-mi arunc hainele intr-o dezordine coplesitoare,pe care numai eu sa o inteleg,si un raft pe care sa-mi asez in ordine alfabetica,cronologica sau ce mi-o trece mie prin cap la momentul respectiv,cartile pe care le iubesc atat de mult,din care ma hranesc de ceva vreme.
Pe birou,sau ce o fi,o sa-mi pun o veioza,la lumina careia seara o sa mai dau nastere catorva versuri sau franturi din ce va sa fie o carte intr-o zi,si langa poza ta,inramata.De ce?Pentru ca mi-e dor de tine Raz...pentru ca ma inspir din imaginea ta...Pentru ca ma gandesc din ce in ce mai des la tine,la noi si cum eram eu cand eram pentru tine si atat!Serile la Moeciu,betiile din Costinesti,kilometrajul Golfului tau verde dat peste cap pe Autostrada Soarelui,sora-ta care inca ma mai iubeste,toate imi trec prin minte de vreo cateva saptamani...Si-apoi imi aduc aminte de soseaua aia blestemata din Germania:( Au trecut destul de cand te-am vazut ultima data,de cand am sarutat crucea aia gri,mai rece decat orice altceva pe lumea asta...
De-aia vreau sa plec,sa fiu singura...sa pot sa ma gandesc mai mult la tine...sa incerc sa-mi fauresc niste vise noi,pentru k de cand m-a sunat dragos nu mai am nici un vis,nici un ideal,nimic!Au murit toate odata cu tine Puf!Pe cine sa mai iubesc?O sa-mi mai spuna cineva poezii?O sa ma mai tina cineva in brate si sa-mi vorbeasca de LUMEA NOASTRA???Cine?Cine o sa-mi mai accepte mie toanele de copil rebel care se incapataneaza sa poarte blugi taiati,chiar daca vorbim de o lansare de carte,sau sa se catere la 1 noaptea in creierul muntilor,pana la odaie si sa adoarma in fan?O sa-mi mai spuna cineva vreodata"TE IUBESC"?...Poate o sa mai fie cineva la un moment dat,dar cu siguranta nu o sa mai fie la fel.Poate pentru ca m-am maturizat,poate pentru ca nu esti tu...Vorbele cu siguranta nu vor avea acelasi inteles pe care il aveau cu tine,TE IUBESC-ul nu va mai avea aceeasi putere si insemnatate!Si-ti jur ca niciodata nu o sa-mi pun pitici si magnolii in gradina casei,si nici nu o sa-mi iau un Saint-Bernand pentru ca asta era visul nostru,nu al meu!!!
O sa-mi termin cartea de care-ti spuneam mai sus si cu siguranta o sa fii personajul principal!Pentru ca ai fost si inca mai esti centrul universului meu!!!O sa-ti scriu in fiecare seara si o sa las ciorna pe birou sa o citesti!Ma mai vizitezi din cand in cand,nu-i asa? Daca mi-ar fi cu putinta mi-as tapeta peretii camerei cu poze de-ale tale,de-ale noastre,dar nu pot...Si-asa plang mai mult decat ar trebui...
Ploua...e in toiul lui martie dar ploua...o ploaie enervanta,de-a dreptul bacoviana.Ploua cu niste picaturi mici,ce-mi gauresc lent sufletul.Simt cum fiecare molecula de apa imi zgarie mintea cu ghearele de plumb.Sunetul fiecarei picaturi ce se sparge de trotuar imi curenteaza trupul.PLOUA...PLOUA...PLOUA.Parca zici ca toti norii si-au propus sa se goleasca in seara asta.
Ma uit pe geam si sper sa vad stelele.Asta ar insemna ca norii s-au dus si odata cu ei si ploaia asta innebunitoare.Zaresc o luminita.Mai vad o steluta...si inca una...gata!norii se duc sa ucida bucuria altcuiva.
ultima picatura coboara vijelios.ii urmaresc drumul.stiu ca se va izbi de asfalt,fiind cea din urma pe care o rapea pamantul...baltile de apa prind glas si vorbesc...se bucura de nefericirea ultimei picaturi de ploaie..cercuri tot mai mari se intind peste tot.Ultima amintire a nefericirii mele s-a spulberat.
si totusi...cand ultima picatura a cazut mi s-a parut ca-l vad pe EL.se uita terifiat la apa ce urma sa il inghita.
Adorm...si il visez...in visul meu era intro celula si se tinea de gratii de parca incerca sa se agate de ele.Sub el se casca o prapastie plina cu apa neagra ca smoala.curentul ii flutura parul.Buzele uscate cereau ajutor,dar eu nu puteam sa fac nimic.eram blocata de fereastra camerei mele.Vedeam cum celula lui se prabusea si nu aveam cum sa-l ajut.
M-am trezit si am luat din biblioteca "Legende si mituri scandinavice"...
O veche legenda finlandeza spune ca in fiecare picatura de ploaie sta inchis un spirit.Cand este peste masura de nefericit,sau cand are disperata nevoie de ajutor,toate lacrimile se aduna intr-o picatura de ploaie.Cand aceasta se izbeste de pamant ultima speranta moare...
Pun mana pe telefon dar orice legatura cu munchenul pare imposibila.Ce nevoie ai acum?As vrea sa te ajut...dar cum?
E noua dimineata si eu inca dorm...ma trezeste un zgomot insistent si enervant!Telefonul taraie!Daisa ma anunta sec...Razvan a murit!!!
Abia acum ma trezesc,si-mi dau seama ca de fapt tot timpul asta am dormit iar un vis mi-a adus toate astea in minte.Ce nu stie visul de fapt,e ca tu ai murit de mult,Razvane:(
Adorm din nou si...ninge...e toiul lui martie dar ninge.Ninge cu fulgi mari si pufosi.Ninge cu voiosie si fulgii se aseaza veseli pe pamant.
Pe poiana de la moeciu doi tineri se saruta fericiti.El are ochii negri si ea verzi.Vorbesc tare si rasetele lor rasuna prin poiana pustie.Chipurile lor sunt luminate de o caldura launtrica pe care numai speranta o poate da!...sunt din nou cu tine si TE IUBESC!
TE IUBESC!!!Dincolo de tot ce exista,dincolo de lume,soare,cer,stele si cate or mai fi esti TU!!!Mi-e dor de tine:(

La Revedere Bucuresti!

e vineri+o juma de ora de stat in birou.plec!unde?in alta parte,departe de blocuri gri,miros de metrou,agitatie,oameni incruntati si garsoniera mea cu iz de tutun.
de azi ma duc sa ma bucur de...tot.de aerul ala,nepopulat,de copacii care abia acum infloresc,sper de soare(imi doresc sa nu ploua)si mai ales de cafeaua aia dulce dintr-un bar,pe diagonala cu Clubul Politistilor(imi scapa acum numele).poate acum o sa reusesc sa fac ce-mi propusesem data trecuta.sa ajung in locul ala mirific depre care mi-a tot vorbit EA.
ma duc sa ma bucur de oameni calzi si primitori,si mai ales ma duc sa ma bucur de vorbele ei,o "geamana",pe care nimic din tot ce a trait n-a doborat-o.e fascinant sa stau sa o ascult,sa-i ascult glumele,povestile si mai ales citatele din carti.
dar mai presus de toate,ma duc la EA...
si mai e ceva,HONEY,I'M COMMING!!!
pana una alta,La Revedere Bucuresti!va doresc un week-end cel putin la fel de minunat!

LA MULTI ANI!si...TE IUBESC!

astazi e ziua unei persoane foarte dragi mie!cum nu am avut timp nici sa respir,abia pe la 4,30-5 am reusit sa-i dau un telefon si sa-i zic un "LA MULTI ANI",vesnica sanatate,noroc si bucurii...m-am limitat la atat si i-am urat distractie placuta...
ce vroiam de fapt sa-i spun,o s-o fac acum,aici,pentru ca asa cum spuneam in alta parte,ma exprim mai bine in scris.
e ziua ei,o prietena draga,o fosta colega de liceu.ne-am imprietenit in clasa a 9-a.chiar daca la inceput se ascundea in banca la ora de romana si radea infundat de imensa mea colectie de carti,chiar daca nu ma stia dinainte de pe Calarasi,chiar daca nu bausem niciodata un suc la Continental sau la Belvedere.in 4 ani nu ne-am certat niciodata.m-a acceptat exact asa,imbracata la costum uneori,alteori cu un trenning ros-albastru si pe cap o sapca,pe care scria undeva,ascuns Renault.chiar daca vroiam sa ma mut din liceu pentru ca ma indragostisem...
a avut dintotdeauna totul.chiar daca nu a primit cadou un BMW la 18 ani,chiar daca nu a copilarit intr-o casa de poveste cu 100 de camere.a avut intotdeauna langa ea oameni!prieteni!oameni care o iubesc si o respecta.pentru ca asta iti impune ea.prin ceea ce face,prin comportament,prin atitudine.a iubit,a suferit,a avut si zile dezastruoase.dar le-a trait pe toate asa incat n-a vezut nimeni.sau daca a vazut a fost foarte rar.hop!stop!de ve va povestesc voua despre ea?
multumesc Crestino :)!cred cu tarie ca azi toti oamenii care te iubesc au fost acolo,langa tine(chiar si de la bucuresti:P).si mai stiu ca toti oamenii astia nu asteapta nimic de la tine.pentru ca tu stii sa asculti si oameni plangand,si oameni razand.esti mereu acolo.si ei pentru tine.si mai stii ceva?stii ce le place lor cel mai mult la tine?ca nu ai incercat niciodata sa ii schimbi,nu i-ai judecat niciodata,nu le-ai divulgat niciodata secretele si de-aia alearga toti la tine cand au cate ceva maret de povestit.una peste alta...
LA MULTI ANI!Cristina!sa ne cresti mare si frumoasa,sa ne-aduci lumina-n casa!(ca sa nu lipseasca rima).o sa ma mai gandesc pana vii al bucuresti ce sa pun langa banalul buchet de lalele rosii pe care ti-l da toata lumea(sau poate-l schimb...ma mai gandesc:) )

lasa-ma sa dorm...la televizor!

mai citeam undeva,pe un blog,la andreea raicu,ca nu mai avem ce vedea la tv.ei nu,ba da.ce-am vazut eu aseara...si incep de la 7 jumate,cand m-am asezat in pat."Rai da'buni",pe antena 2.invitatii lu'morar:buzdugan,oana roman,si miki.geniala emisiune,absolut fantastica.si mi se pare si mai tare de cand a plecat ileana.de la 8 jumate am butonat telecomanda.cand pe antena 2,cand pe acasa la tigani.puteti sa ziceti voi ce vreti,da telenovela aia e cam interesanta(faceti si voi abstractie de povestile siropoase).de la 9,tot pe antena2 "Vorbe grele",cu Ciutacu.mi se pare cea mai sincera emisiune si cel mai tare talk-show politic.invitat de onoare Orban!de la 10,tot pe antena 2,emisiunea lu'brancu,"Agentul Vip".unul dintre geniali,Jean Paler si benone sinulescu mi-au descretit fruntea instantaneu.de la11 si 5,"IN GURA PRESEI".Mircea Badea...
concomitent cu antena3,antena1,"Un show pacatos".Dan Capatos mi se pare cea mai buna achizitie a lui Voiculescu.e genial omul.e singura emisiune unde am vazut cele mai tabu subiecte ale actualitatii.spre exemplu aseara,homosexualitatea.intr-o zi,cand o sa am dispozitia necesara o sa va scriu ceva despre prietenii mei...altfel si despre lumea lor.
aaa,sa nu uit,tot aseara,am prins numai finalul,din pacate,la "Sinteza Zilei",a lu'Gadea,pe antena3.da am prins tocmai partea aia interesanta,in care Cristoiu il apostrofa pe Gadea ca un jurnalist nu se lasa impresionat si emotionat de absolut nimic.tocmai afirmase Mihai ca e impresionat de summit-ul lu'Base,ca la revolutie nimeni nu se gandea ca vreodata puterile lumii se vor intalni la Bucuresti...ma rog.e de apreciat sinceritatea si durerea de cot,ca nu multi oameni ar fi in stare sa afirme ceva de genul,in conditiile in care Base cu tot cu pregatirile de summit sunt ghilotinati.
intr-un final am adormit,iar dimineata m-am trezit pe "acorduri"de Badea.din nou.da,il vad si-n reluare,si daca nu-s eu multumita ma mai uit si pe site de vreo 2,3 ori.
mai are cineva vreo indoiala ca sunt fan antene?
deci?avem sau nu ce vedea latelevizor?eu zic ca da...parerea mea!

ce cauti TU in viata mea?

de fapt...sa te duci dracu'!TU!intreba chilian intr-un cantec"ce caut eu in viata mea?".eu intreb ce cauti tu in viata mea?ce vrei?ce ai vrut?de ce ai venit de la inceput?nu puteai sa stai tu asa,linistit,potolit?nici macar sa nu ne cunoastem?sa ne intalnim in fiecare zi,sa trecem unul pe langa altul dar sa NU ne cunoastem!nu mai vreau:((m-am saturat..."de tine si de voi,de mine si de noi,de noi,noi amandoi",zicea chirila!chiar nu mai pot!
citesc de vreo 2 zile o carte,"Personalitate Plus",de Florence Littauer.o carte despre tipuri de personalitati.am cea mai ciudata combinatie.sangvinicul popular cu melancolicul perfect.si zice asa"sangvinicul popular este undeva,departe,leganandu-se pe o stea,aducand acasa raze de luna intr-o carafa.sangvinicul popular adora povestile vietii si isi doreste sa traiasca fericit pana la adanci batraneti."
da,chiar asa e.exact asta imi doresc.povesti cu happy-end,oameni in care sa cred,vise in care sa-mi pun sperante.dar cum?cu cine?pana acum oricum toate povestile s-au terminat urat,voi toti m-ati dezamagit(mai putin EA) iar visele...mi le zboara vantul in fiecare dimineata.
iar tu?TU?tocmai tu?doamne...dar ce ma mai mira?ca de fapt,eu te-am transformat in zeu.eu te-am facut asa mare.cand de fapt tu,m-ai lasat sa cred ce vreau.mi-ai aruncat o pastila asa,din cand in cand si ai lasat la aprecierea mea daca o inghit asa,sau daca ii citesc mai intai prosopectul.
mai scria asa in carte"sangvinicul popular traieste prin sentimente,iar viata lui este o suita de fluctuatii rapide.un sangvinic popular se prea poate sa fi avut sase crize emotionale pana la pranz.totul este fie maret,fie ingrozitor-nu exista cale de mijloc".
si voila...cand m-am apucat sa scriu plangeam si uram tot.acum,tot ce vreau e sa ma bag in pat,sa-l astept pe Badea si pe EA sa revina si sa ma sune,sa mai aberam vreo cateva ore la telefon...
intr-o zi o sa vorbesc despre EA.dar pentru asta am nevoie de o zi foarte linistita.am nevoie de cele mai frumoase si curate cuvinte...EA e un fel de Imparateasa-domn'Ciutacu,ma iertati!plecaciuni Imparatesei Regatului Ciutacesc,dar a mea e diferita...

sanul meu e fericit,priveste!

chiar e...sau cel putin a fost pret de cateva ore,mai multca niciodata.
nu mi-ai simtit parfumul pe perna cand te-ai trezit de dimineata?l-am lasat acolo cand am plecat in graba.m-am trezit si te-am vazut zambind.m-am gandit ca ma visezi si am fugit...pentru ca eu sunt asa,ca in vis.in schimb mi-am lasat amintirea peste tot.o sa ma simti in aroma cafelei si in fumul de tigara.o sa-mi vezi conturul buzelor pe tigara aia din pachetul tau,pe care am lasat-o aprinsa in scrumiera.
asternuturile tale aranjate intr-o dezordine indescriptibila inca mai pastreaza dulcea savoare a trupului meu istovit,lipsit de orice urma de pudoare...iar pe pieptul tau se mai zaresc ici si colo urmele de ruj aruncate salbatic,intr-o nebunie crunta.
camera arata de parca ne-am fi luptat o noapte intreaga.si judecand dupa urmele adanc incarnate de unghiile mele in spatele tau aproape perfect,ai zice"chiar asa e"!
cand de fapt noi...ne-am pierdut intr-o iubire infinita ceasuri in sir.EU si TU am devenit intr-o clipa o singura fiinta,de parca am fi fost asa de doua vieti.buzele nu se mai saturau unele de altele,iar trupul meu inca mai tresare la gandul limbii umede...caldura gurii tale parca ar fi vrut sa incalzeasca un univers intreg...sudoare corpurilor dezgolite parca complotase cu toate celelalte,singuru-i scop fii apropierea noastra intr-o inclestare si mai mare.incheieturile degetelor si pielea sensibila a coatelor si uitasera ca pot provoca fiintei astfel de trairi.iar sanii mei...niciodata parca nu au fost mai fericiti.m-am lipit de tine si nu m-as fi departat pentru nimic in lume.si tu-ti doreai acelasi lucru...la toate astea sa nu existe si un sfarsit...
am ramas asa,intrupati pana cand am cazut rapusi de oboseala,si ne-am continuat iubirea in vis...dar parca n-a mai fost la fel...
mi-e teama ca o sa sterg saruturile tale de pe intregu-mi corp si voi ramane dezgolita in vazul intregii lumi...dar asa as face loc pentru cele ce vor sa vina de acum incolo...
si parca...nimic din toate astea nu s-a intamplat.adica,am fost tu si eu,impreuna.dar nu am fost eu la tine.nu eu am plecat in zori.si toate senzatiile am impresia ca s-au amplificat prea mult.mult mai mult de fapt decat a fost de fapt.si de fapt,eu imi amintesc de tine candmiros cafeaua si cand trag insetata din tigara,eu am lenevit o zi intreaga in asternuturile cu miros de tine...EU am fost cea care a ramas.iar in urma ta s-a desfarutat genericul unei pelicule.nu mi-am dat inca seama daca a fost un film artistic,daca are mai multe parti,daca scria "to be continued" sau daca a fost doar sfarsitul primului episod dintr-un lung serial
atatea cuvinte si nu pot sa explic ce a fost de fapt,nu inteleg.dar poate voi intelege data viitoare...si atunci... "buzele mele te vor mangaia
unde tu nici cu gandul nu gandesti
am sa-ti arat doi sani cum n-ai vazut
si o sa salivezi ingandurat
am sa ma-ncolacesc in jurul tau
si-am sa te sfasii intr-un sarut
incet, incet nu vei mai rezista
te vei tranti cu mine la pamant
si intr-un sfert de ora vei uita
de toata viata ta..."astept sa revii...

"ti-ai tras blog?"

discutam cu un prieten aseara...aveam status la mess adresa de blog,poate erau curiosi care aveau chef de citit.a ras de mine ca mi-am facut blog si a zis ca lui i se pare penal...asa sa fie?mie chiar nu mi se pare.mi-am facut blog ca sa scriu.ma simt cel mai bine cand scriu,si nu am fost niciodata genul care-si ascunde "operele "de ochii lumii,ba din contra.imi doresc ca ceilalti sa citeasca ce scriu.ador lucrul asta.dar mai ales imi place sa primesc feedback-uri...de bine de rau,nu conteaza.asa i-am zis si lui.si m-a intrebat de ce nu scriu un roman.pentru ca momentan nu ma simt in stare.nu cred ca am puterea necesara sa scriu un super roman,care sa aiba succes.iar un esec m-ar demoraliza complet si ar pune categoric punct carierei mele de scriitor.de fapt nici nu stiu daca o sa fiu vreodata in stare sa scriu un roman.mie-mi plac povestile scurte,si de obicei fara final.oare o carte de proza scurta ar merge?asta daca m-as hotara vreodata...de fapt,am stabilit cu un prieten ca o sa-i las tot ce am scris de-a lungul anilor si el le va publica cu ajutorul lui Dinescu "post mortem"...cata glorie o sa am:))