Spovedania unui adolescent

M-am asezat in fata ta,foaie alba,ca sa-mi scriu,mie sa-mi scriu,da…Si mi-e teama ca exista posibilitatea de a nu intelege,asa cum o fac unii oameni.
Mi-e teama ,hartie,de mine,de ceea ce sunt eu si de forta mea;realizez ca intr-o zi as putea sa ma distrug din cauza unor priviri,cuvinte,motive neintelese.Stii la ce ma refer?...la faptul ca nu ma pot face inteleasa,daruiesc prea multa iubire acestei lumi care o percepe altfel facandu-ma sa sufar,si-acum mi-e teama ca vointa mea m-ar putea parasi intr-o zi,din cauza indiferentei mele,faptului ca nu stiu sa-mi asum obligatiile,ca valtoarea acestei lumi m-a prins in mijlocul ei,la inceputul mileniului 3 si m-a facut sa ma schimb.
Am uitat sa mai privesc cum natura reinvie si moare in jurul meu,si nu evorba anume de romantism,de a fi copil visitor,ci vreau sa-ti recunosc hartie ca prinsa in jocul vietii uit ca in mine exista ceva superior omenescului,uit de minuni compalcandu-ma cotidianuluai,cu efemeritatea acestei lumi,nemaiincercand sa-mi depasesc limitele.
Ma adaptez celorlalti,imi pierd identitatea,ma ascund?Ce fac?
Am incercat,sa stii ca nu-mi reuseste acu.Ma implic in prea multe,vreau sa le reusesc pe toate…De ce nu sunt sigura pe mine?Trebuie sa stiu ce vreau!Vointa mea unde este?Doar nu am pierdut-o din moment ce o am in aceste clipe in care-mi astern gandurile,cand fac o analiza.Toate aceste lucruri care par a fi nimicuri imi contureaza viata,sunt de fapt cele care ma definesc.Simt ca am caderi,astfel ma simt om,acestea insa ma inalta facandu-ma sa-mi privesc actiunile si viata mai atent,mai serios.
Poate nu-mi reusesc fiinca ma ascund,dar de cine?De mine?N-am putut niciodata si nici nu voi mai incerca.Mi-e rusine sa spun cine sunt?Mi-e rusine ca visez sau ca sunt un om diferit?Totusi,pana,la urma,fiecare isi are unicitatea sa,legenda personala,orice om e special in felul sau,avem aceleasi drepturi fiinda suntem diferiti oricat de similari parem sau ne vedem,cu aceleasi gusturi.Ne-am intrebat unul pe altul ce simtim?Am privit doar cu ochii la noi sau si cu mintea?Ne intereseaza doar prima impresie sau insasi persoana in sine?
Si mi-e totusi teama.Mi-e teama de mine ori sunt pesimista?O-ri poate maturizarea aceasta”te da peste cap”:gandurile si ideile se schimba,cei din jur sunt altfel cu tine si te sperii.
Nu stiu,hartie.Sunt eu alta.Regasesc in mine pe altcineva,desi simt ca mai exista in mine ceva din acel”EU”trecut.Tinandu-se de maini zilele m-au prins in hora lor si mi-au legat ochii incat n-am mai vazut schimbarea.Si acum soarele meu s-a aprins in ochii mei:mi-a cazut esarfa de la ochi,vad ca nu mai e asa cum era.Stiu cine sunt,dar nu ma pot defini,de ce oare?Nu ma gandesc la conditia de a fi om si ce este un om,ci la faptul ca odata cu dansul zilelor viata mea prinde alte miscari,un alt curs:miscarile nu sunt la infinit aceleasi atunci cand se schimba si melodia.A cata oarase schimba melodia in viata mea?Oricum eu nu pot s-o dansez.
“Cine a spus ca nu poti?Tu spui?N-u cred.Ca ti-ai demonstrate si singura ca te poti depasi,ca poti dansa mai bine decat iti inchipuiai,stii de ce?fiindca ai reusit sa ajungi pana aici esti o fire puternica.”
Ma magulesti hartie,vrei sa-mi ceri prietenia astfel,caci majoritatea fac la fel.Si nu vreau vorbe.ci cuvinte.
Ce fiinta mai esti si tu in lumea asta?
Ce fiinta mai sunt si eu in lumea asta?Da,hartie,am rabdarea si vointa de a-mi trai viata,de a-ti scrie.Nu pot spune acum ca ceea ce mi se intampla sunt lucruri inexplicabile.Toate au o explicatie satisfacatoare de cele mai multe ori,caci imaginatia nu m-a parasit,eu sunt propria mea imaginatie.De aceea nu cred eu in destin…oribil ar fi sentimental ca nu-ti mai apartii,ca nu poti dirija lucrurile,ca viata te conduce pe tine,si nu tu pe ea.
“Astfel,tu zicand acestea si gandind consistent,urmeaza ce simti,nu-ti fie teama.Eu sunt tu si tu esti eu,deci ai toata puterea mea,vointa mea.Tu hotarasti ce faci.Nu-mi spune”nu stiu”,”nu pot”.Vei reusi daca vei crede in tine mai mult.Totul vien din interiorul tau;trebuie sa incerci a intelege cursul acestei vieti,s-o faci sa te asculte cu toate caracteristicile ei de infama de perfida,de frumoasa.De ea nu te intelege pe tine,incearca tu s-o intelegi pe ea.Controleaz-o.Toate acestea nu sunt sfaturi,caci sfaturile inseamna urmarea oarba a unor cuvinte,uneori fara a le intelege in totalitate.Tu asculta-te pe tine,esti singuar care stie cel mai bine ce vrea si cine esti,unde pasesti si spre ce locuri te indrepti.”
Imi esti prietena,hartie,si totodata nu.Eu nu ma pot intelege uneori,dar tu…tu nici atat.E un alt dans,muzica se poate schimba oricand….