Si alti struguri se vor coace in lipsa altei "ei"!

Te-au dezamagit atatia oameni si ti-ai pierdut orice speranta ca mai exista macar unul care sa-ti fie aproape.
Te-ai inchis in lumea ta si te feresti sa mai crezi.
Din 20 de oameni,cati stam insirati la o masa doar unul singur m-a prins de mana si s-a oferit sa ma ajute in problema care ma macina atunci.Am refuzat categoric,cu capul plecat.Teama sa ma apropii,sa am incredere,sa deschid sufletul.
Si-ncet incet se apropie de mine.Ne-mprietenim.
Citim acelasi carti,ne facem cadouri din suflet,ne imbratisam,stam ore in sir de vorba,facem planuri,radem de fatucile tembele cu care ne intersectam in cate o cafenea.
Ne place si ne e bine.
Mana ei calda mi-a mangaiat de atatea ori obrajii fierbinti,inrositi de lacrimi.
S-a jucat de atatea ori in parul meu,si m-a sarutat pe frunte in somn.De atatea ori m-am cuibarit in bratele ei inainte sa adorm.
Ne-am plimbat in mijlocul noptii,incaltate in slapi,pe strazi ude si-am luat baltoacele la rand.
Ne-am dat in leagane din cauciuc masiv,care ne-a udat pana dincolo de chiloti,si mi-am scapat slapii de zeci de ori in baltoaca de sub leagan.
M-a invatat ce-nseamna sa fii prieten,sa fiu rabdatoare.Si m-a invatat si ce-nseamna sa pierzi.
S-a intors si mi-a pus in brate "Strugurii s-au copt in lipsa ei",de Zully Mustafa.
Imi aduc aminte cat am plans cand am citit-o.Faptul ca povestea lor seamana atat de bine cu a noastra m-a facut sa-mi fie teama.Teama ca povestea noastra s-ar putea sfarsi ca povestea Adei cu Zburlici.
"Facem cafea, aprindem ţigări şi vorbim în bucătăria ei minusculă de ale noastre."
Atat de bine exprima tot citatul asta...
Bucataria mica si balconul in gust ne-au gazduit atatea nopti in care am fumat pachete intregi de tigari,fara sa stim cum si unde zboara timpul.
Doar noi doua.
Mii de vise,despre orice s-au faurit,ori s-au naruit in discutiile noastre...
...
Pe nesimtite ai sadit in mine ceva.Ceva din noi doua.Un ceva care seamana cu un copac din doua trunchiuri incolacite.
Si-acum vrei ca pe unul dintre ele sa-l acoperi cu un sac din plastic,sa-l bagi la hibernare.Poate sa astepti sa inmugureasca...
Vrei sa rupi o parte din mine!
Vrei sa pleci ca Ada si s-o lasi pe Zburlici singura,ratacita intre oameni,si sa se gandeasca mereu la tine.
Si nici macar un Karin nu e aici sa-i vorbesc despre tine...Si nu e nimeni care sa-mi spuna despre tine.Si nici macar despre mine!
Si poate ca doar intre noi putem vorbi despre...noi!
...
Si sufletul se inchide din nou si nu-i mai ramane nimic decat aduceri aminte si-o durere surda,care apasa.
Si alti struguri se vor coace in lipsa altei "ei"!
...
Si nimeni n-o sa inteleaga ce-am zis aici...Poate doar tu...