Oamenii vor in continuare sa citeasca povesti picante, frustrari si neajunsuri. Dar niciunul nu e in stare sa le asculte cand ma au in fata.
E adevarat ca blogul s-a nascut dintr-o frustrare hidoasa si o dorinta tampita de a spune la toata lumea ce vreau, de ce, si mai ales cum sa fie. Intre timp am renuntat la ideea asta, pentru ca, nu o data, am surprins oamenii din jur traindu-mi visele. Si mai frustrant decat faptul ca nu le poti implini tu e sa vezi ca le-ai dat altora idei la care nu s-ar fi gandit intr-o suta de ani.
Da stiu, sunt egoista. Nasol. Da' aia e. Si nu multumesc, n-am sa scriu la comanda. Ma doare in varful alb al baschetului rosu ca am scazut in ZeList.
Ideea e suficient de simpla, dar avand in vedere ca sunt destule capete seci, am sa o expun si aici. Am renuntat sa mai traiesc prin altii si pentru altii. Pentru ca mie imi traiesc altii viata si e al dracului de urat.
Dar poate nu asta e motivul principal pentru care in locul postarilor lungi si lacrimogene apar aruncate trei randuri razlete si un videoclip deprimant. Poate ca oamenii de piatra nu stiu sa scrie. Nu au ce,sau nu simt sa impartaseasca totul. Nu m-am obisnuit cu mine in pozitia ingrata de "om fara suflet". Dar rezulatele sunt pe zi ce trece tot mai motivante ca continui ascensiunea spre indiferenta absoluta.
Asa ca draga cititorule, care intri aici sa ma intrebi cum ma simt, de ce sunt trista, sau deprimata, sau sa-mi spui ca viata e frumoasa sau ca nimeni nu merita sa plangi, te rog sa pleci. Fa-ti un brain-wash si uita de site-ul asta. Sau sterge-l din bookmark. Sau din blog-roll. Sau vezi ca sus, in dreapta, ai un "x". Fa click pe el.
Si nu, nu m-a suparat nimeni in mod deosebit. Nu s-a intamplat nici un eveniment care sa-mi provoace starea asta. Sunt aceeasi eu, doar ca...altfel.
skip to main |
skip to sidebar
...pentru ca nu mai e de mult doar disperare si lacrimi
marți, 8 februarie 2011
" Rămâne-vom umbre pe tărâmul iubirii,
Fantastice umbre căutând adăpost.
În mersul nebun al clepsidrelor vremii
Pierduţi între suntem, vom fi şi am fost. "
Fantastice umbre căutând adăpost.
În mersul nebun al clepsidrelor vremii
Pierduţi între suntem, vom fi şi am fost. "
Un produs Blogger.
Viaţă şi blestem
Din categoria
- "viata si acordeoane" (50)
- ce bine ca ai fost (99)
- glasuri de ingeri (93)
- lumea din ochii mei (184)
Intoarcere-n timp
Reading challenge
The ones I truly love
document.getElementById('gr-fl-widget-1348127732').innerHTML=""; // in case no flash/js
5 comentarii:
Intotdeauna cineva iti va spune ca viata este frumoasa, cineva se gaseste sa te intrebe ce faci( din politete sau doar pentru a-ti da peste nas cu ce bine ii merge lui), de ce esti trista ( doar pentru a parea preocupat de cei din jur) cineva se va face ca te asculta, insa sufletul tau ce-ti transmite?
Sufletul, saracul ce sa zica...cam ce am scris mai sus...
Ia uite....marti 8 februarie, sa deschidem calendarul si sa citim sinaxarul...sa vedem cine te-a inspirat; ce gasim? Sfantul Mare Mucenic Teodor Stratilat - toata viata lui a fost o lupta si o suferinta, insa sfarsitul o incununare; ma bucur cand cineva marturiseste pe fata ce-l doare, a spune cuiva suferinta ta mare sau mica nu insemna dacat a te alege cu o usurare...ceea ce nu este putin lucru....sinaxarul romanesc este mareeeeee, asa ca iti urez cat mai multe eseuri (daca nu te deranjeaja demumirea) de folos sufletesc....
Nu!Dincolo de urlet...
straine, dincolo de urlet sufletului nu i-a mai ramas nimic!
Trimiteți un comentariu