luni, 26 octombrie 2009

O stare de fapt.De ieri,de azi,si poate nu de maine.
Ne adunam rataciti bucatile de suflet,le asezam cu grija in batiste albastre si imploram marea sa ne mai transforme o data in oameni.


3 comentarii:

Anonim spunea...

Aaaa misto Vangelis - La Petite file de la mer. Nu?

sabina spunea...

da,exct!:)

Anonim spunea...

Ca bine zici soro, prea multa zarva pentru nimic. Iata mai bine o reteta de fericire: oleaca de post(macar 2-3 zile pana la Craciun), doua trei rugaciuni, o liturghie si esti ca noua. Cat despre moarte nu este nimic grav in asta, o noua viata (in Duh); nu se moare soro, sufletul nu moare niciodata, ci se desavarseste. Da, au inviat multi din morti dar lumea nu i-a bagat in seama, a inviat Lazar a 4 zi si oamenii au uitat, asa ca nu tre' sa ne facem probleme, dar ca sa ajungem in Imparatia Cerurilor tre sa suferim un pic aci pe pamant, chiar daca acesta suferinta se numeste 'din dragoste'. Pana una alta "Craciun cu multe bucurii duhovnicesti si impliniri, tie si familiei".
P.S. Eu inca astept sa-ti faci timp sa mergem la Sf Antim, cand poti tu; eu nu am uitat. :-) Mihaela S.

Trimiteți un comentariu