Amonte si aval.Ca-n viata

Imi ridic cracii blugilor pana deasupra genunchilor,imi scot baschetii rosii si sosetele si-ncep sa urc!Prin apa!Ce rost ar mai avea rauletul asta serpuit,caruia i se zice "Zabala" daca nu-i simti apa rece izbindu-ti tibia si nici pietrele fine,inradacinate parca,de atata amar de vreme pe fundul lui?
Urc in amonte,incet si sigur,cu pasi mici si calculati.Ma mai asez pe cate un pietroi mare,pe care nici apa asta nervoasa n-a reusit sa-l mute din loc,si ma odihnesc.Ascult susurul apei,linistea din munti si ma adancesc in privelistea din fata mea.Pastravi imi trec pe langa picioare si nu inteleg ce-i cu piatra asta calda pe care o ating.Se invart de doua ori in jurul picioarelor obosite si inoata mai departe.
Uite,acolo sus,in luminisul ala,am vazut cand eram mica o carpa rosie.Habar n-aveam ce e,dar tata mi-a zis ca e o ursoaica,gospodina,care poarta un batic rosu si un sort alb,si care are grija de puii ei intr-o casuta frumoasa.Nu era nici un urs,dar l-am crezut chiar si cand mi-a zis ca a doua zi o sa se catere acolo sa-mi ia un pui,sa-l duc acasa.
Inspir o gura zdravana de aer proaspat si o iau din loc.Urc.Cu tot mai multa nadejde.Stiu ca acolo sus,la Nareju,ma asteapta ceva!Ma asteapta Alexandra aia mica a lui Doru si o biblioteca plina de carti mici,invelite in coperti rosii.Biblioteca pe care am citit-o pe nerasuflate intr-o vara,acum cativa ani.Ma asteapta leaganul din gradina lor mare in care stateam sa citesc.Si mai urc.
Hop.Urcusul devine din ce in ce mai anevoios.E o portiune in care malurile sunt foarte inguste si rauletul e tare nervos.Imi incordez muschii si merg mai departe.Resturi de busteni,crengute rupte,conuri de brad imi impiedica drumul si-mi zdrelesc picioarele.Ma agat cu mainile de un pietroi,pe care ar fi trebui sa ma odihnesc.Un bustean ma loveste,scap piatra din maini si Zabala ma ia la vale cateva sute de metri.Ma ridic,uda fleasca si o iau din loc.Tot inainte.Doar n-as fi proasta sa ma intorc din drum.Mi-am pierdut un baschet rosu.Pacat.Chiar imi placeau.
Mai urc,ma mai odihnesc,mai respir,mai plang.Imi revin.
Ajung.Oglinda din odaie e tare neprietenoasa.Imi arata un tricou alb,ud si plin de frunze,jegarit,o pereche de blugi din care se scurge apa si un baschet in care se ascunde o soseta.Dar dincolo ce e?
Un trup zdrelit de pietre si crengi,unghii rupte,par valvoi.Privirea unui om disperat si obosit de atata drum,un drum cateodata frumos,cateodata prea greu.
Ies in gradina ma asez in leagan si-mi iau avant usurel,miscand incet din picioarele sangerande.
Cat si pana cand?De cate ori o sa mai fiu in stare sa o iau de la capat?De cate ori o sa mai cad,o sa alunec la vale si-o sa pornesc iar?De cate ori sa-mi mai zdrelesc toata fiinta?De cate ori o sa ma mai calc in picioare sau o sa las busteni sa ma loveasca?E prea tarziu deja.Prea mult si toate deodata.Sau poate ca nici n-a inceput.
Am obosit si simt toata fiinta cum se scurge din mine.
Oare merita tot drumul asta?Chiar si gradina asta mare,frumoasa.Leaganul.Merita?
Pe Alexandra n-am auzit-o,Doru nu e pe aici si nici biblioteca sau cartile rosii nu stiu daca mai sunt.
Pana cand o sa mai sper ca asta e ultima data cand o iau de la capat?Ca in sfarsit ma linistesc?
De ce mai am speranta de bine?
Am obosit de-atata drum,de-atatea inceputuri si schimbari.
Ma duc sa dorm.
Trezeste-ma cand toate se vor sfarsi,cand lucrurile bune vor incepe sa se intample,cand o sa fii aici.Trezeste-ma cand in loc de fiere o sa-mi curga prin vene viata,iubire si fericire.
Noapte buna si tie!


Poets Of The Fall - Sleep
Asculta mai multe audio Muzica