"Prietenia dintre frati seamana cu lemnul de aloe,care nu se vede inflorind decat o data la o suta de ani!"

Viata m-a invatat ca exista prea putini oameni care conteaza pentru a-ti pierde timpul cu orice individ care se posteaza in fata ta,iti zambeste cald si-ti spune sec"vreau sa fim prieteni".
Tot viata ne grabeste pe toti si nu ne mai da voie sa privim din exterior cercul nesfarsit de oameni care ni se perinda prin fata ochilor.Ne grabim sa ne imprietenim,ca cunoastem oameni noi,sa fim in permanenta in haita.Sa fim multi.Cat mai multi.Toti.De cate ori,inainte de a accepta o invitatie,ai intrebat"Cine mai vine?".Si parca niciodata n-a fost suficient de multa lume incat sa te convinga din prima.
De cand "cativa" nu te mai multumeste?De cand nu-ti mai ajunge un singur prieten?Sau doi,sau trei.Ai uitat ca atunci cand te-ai nascut ati fost doar doi?Aia a fost prima prietenie din viata ta.Si va continua pana la sfarsit.E neconditionata,e sincera,e cea mai frumoasa din cate o sa ai vreodata.Ai uitat ca te multumeai cu o singura prietena care-ti admira papusile,sau care-ti imprumuta papucii ei cu fundita?
Ai crescut acum si ai impresia ca doar daca ai multi prieteni vei progresa.Vrei sa fii in randul lumii,iar un numar cat mai mare de prieteni iti va asigura statutul de "ce tare e!".
Hai sa-ti zic ceva,tu singur evoluezi,tu alegi ce vrei si cand sa faci.Iar prietenii,oamenii aia cu care te inconjori zilnic,vor fi primii care vor trage cu dintii sa te dea jos daca ai urcat o treapta inaintea lor.Nu te mai lasa sa-ti faci ritualul zilnic,nu-ti mai dau voie sa te gandesti la tine.Un prieten iti acapareaza toata atentia si energia.Nu mai esti tu atunci cand ai gasit un om pe care-l iubesti,si pe care,cu mare drag,il numesti"prieten".Vei alerga in intampinarea nevoilor lui,ii vei pansa ranile,il vei ajuta sa bea apa si-l vei face sa zambeasca,uitand ca tu insuti sangerezi,ca plangi de ceva vreme si ca esti insetat.
Opreste-te,te rog,un pic din fuga ta nebuna spre oameni.Uita-te la tin,imprieteneste-te cu tine.Asta vrei sa fii toata viata?Umbrela celorlalti?Adu-ti aminte cat de fericiti ii faci pe ceilalti,cum rad cand te vad si cum te suna.Acum priveste-te-n oglinda si spune-mi ce vezi?Daca vezi o fata trista,niste ochi inroiti de plans si un suflet din care tasneste durere,renunta.Daca noptile tale sunt preponderent triste si singure,daca atunci cand pui mana pe telefon iti raspund doar casute vocale,tonuri ocupate si oamei grabiti care te vor suna "mai tarziu" incepe sa cauti un alt prieten.Pe tine.Tu poti sa fii cel mai bun prieten al tau,si doar tu poti lua cele mai bune decizii pentru tine.Apropie-te de oameni,nu deveni un salbatic,dar impuneti limite.Ai sa razi,dar limitele sunt cheia prieteniilor perfecte.Altfel,risti sa te trezesti singur,sangerand,intr-o mare de rechini hulpavi,gata oricand sa se infrupte din tine,stiind ca asta le va asigura existenta pentru o vreme.
Stai linistit,nu esti singurul.Habar n-ai cati inaintea ta,si cati dupa tineii vor hrani.Inceteaza sa mai renuntila tine pentru ei.Nu mai sari din pijamale direct in hainele de club la primul tarait al telefonului.Adu-ti aminte ce vroiai sa faci de fapt.Sa lenevesti in pat,in fata televizorului,sa vezi un film,eventual sa dormi.Invata sa spui "NU".Timpul pe care il ai tu cu tine nu ti-l poate da nimeni.Adu-ti aminte cand ai fost fericita ultima data pentru ce ti se intampla tie,si nu lor.Nu renunta la nimic din ceea ce te face pe tine fericit pentru bucuria celorlalti.
Eu le-am facut pe toate.Au fost in permanenta in jurul meu oameni multi,prieteni.Si majoritatea prieteniilor duse la extreme.Acum nu mai e aproape nimeni.Multi au plecat de buna voie,pe altii i-am alungat eu,intetionat.Sunt atatea pe care le regret acum,si pe care nu le-as mai face nici macar o singura data.
Am crezut ca prietenii imi vor da totul si l-am indepartat.Eram absolut convinsa ca n-o sa faca niciodata nimic pentru mine.I-am aruncat in fata cuvinte reci si pline de ura.Azi imi dau seama cat de mult il iubesc si ca in mare parte ceea ce sunt i se datoreaza.Chiar si din umbra,atunci cand i-am cerut cu toate fortele sa plece,m-a ajutat sa ma ridic.Am grezut la un moment dat ca-l pot lovi prin ea.Si-au fost cele mai mari lovituri pe care mi le-as fi putut da mie vreodata.Nu cred sa fi simtit vreodata atata dezamgire decat atunci.Lacrimile care i-au cazut de cateva ori pe ascuns,mi-au cazut pe bucata de gheata din piept si-au transformat-o in suflet.
Ma straduiesc in fiecare zi sa-mi gasesc cuvintele sa-i cer iertare,dar nimic nu va mai sterge nemerniciile ce le-am facut.Azi cand m-am trezit din visul de copil rebel,am ridicat ochii si era acolo.Imi este rusine sa-l privesc,iar intelegerea si bunatatea cu care ma trateaza in continuare,ma fac sa ma simt si mai nenorocita decat sunt.
Si poate de-asta adorm seara plangand si ma gandesc la tine,si-ti cer iertare in gand.Si poate de-asta imi plange sufletul si se frange cand stiu ca plangi,esti suparat ori bolnav.Pentru ca te iubesc.
Poate daca as fi incetat sa te aseman cu el si sa vad in tine monstrul care mi-a transformat copilaria in cosmar,ar fi fost altfel.Poate daca n-as fi crezut ca totul mi se cuvine mi-as fi dat seama mai demult ca te iubesc.Poate am fi fost prieteni.Dar "Prietenia dintre frati seamana cu lemnul de aloe,care nu se vede inflorind decat o data la o suta de ani!"
As vorbi despre tine o viata intreaga si oricui .Dar cuvintele nu-mi vor ajunge sa povestesc toate cate ai facut pentru mine,cate le regret si mai ales tot ce insemni pentru mine.
Prieten drag,te-as vrea langa mine o viata intreaga.Te iubesc,iar prietenia ta mi-e sfanta.Am sa-ti adun cuvintele toate intr-un colt de suflet si de minte,si-am sa le tin ca intaia-mi carte despre viata!