Mos Craciun a murit!

"Vine iarna,vin sarbatorile,vine Mosul!"Aud asta de mai bine de o luna,de la oricine.Pentru mine nu vine.Nimic din toate astea.Refuz sa iau parte la teatrul asta meschin.
Totul se transforma.Orasul e impanzit de beculete,reclame luminoase,vanzatori ambulanti la fiecare colt de strada care vand kitchuri si Mos Craciuni hidosi.Vitrinele sunt acoperite cu litere de-o schioapa:"Anul asta Mos Craciun vine aici!".Au transformat iarna,sarbatorile si Mosul intr-o campanie de marketing groteasca.
Eu nu asa le inteleg.Altceva inseamna Craciunul pentru mine.
Inseamna trosnetul lemnelor care incing cuptorul pentru placinta,mainile mamei pline de aluat cu mireasma de esente,aceleasi maini care inchin acelasi aluat cand l-au ispravit de framantat,si mai ales zambetul ghidus care ma invita sa pun cozonacul in forme.
In fiecare an,de cRaciun mama ma lasa sa ma simt mare.Imi dadea voie sa ma asez langa ea si sa infasor sarmale in foi de varza acra,chiar daca,nu stiu cum se facea,dar de fiecare data ale mele erau cele mai mari din oala.
Zgomotul portii trantite de vant ma facea sa ies in fuga afara.Cu doar cateva zile inainte de Craciun tata se intalnea cu Mosul si-i dadea bradul sub care urma sa puna cadouri.
Tot mama cauta prin buzunare si-mi dadea un mar si patru nuci dupa ce ziceam "Buna dimineata",un colind sau toate uralele cu traditie.Si pe tata il colind,dar al lui e unul mai special.e "Colindul pescaresc".Si in fiecare an ii aduce aceeasi bucurie pe chip si aproape ii vad inima crescand,vrand sa-i iasa din piept si sa mi se arunce in brate.
Iarna copilariei mele se petrece pe ulita plina de sanii si copii zgomotosi,cu sanii amri trase de cai imbracati de sarbatoare,derdelusuri inalte si oameni de zapada,ponositi cu oale veci si maturi tocite.
Sarbatorile incep cu un grup mare de copii mergand prin vecini la colindat.Vecinii si rudele mele au fost intotdeauna mai buni decat cei ai lui Nica.Ai mei ne ascultau cu drag si ne umpleau traistele taranesti atarnate de gat.
Nu-mi inghetau in zadar mainile si nasul.Ajungeam acasa si pentru ca "nu e frumos sa ne certam tocmai azi,in zi de sarbatoare"imparteam traista cu cei doi frati.
Bradul nu l-am impodobit niciodata inainte de Ajun.L-am transformat intr-un ritua.Colinde,rasete,miros de cozonac cu nuca,abia scos din cuptor si fratele mai mare care ma ridica in brate si-mi lasa mie onoarea sa pun steluta din varf.
Mosul a venit in fiecare an,si mi se parea ca am iubeste pe mine cel mai mult,pentru ca-mi lasa cadouri peste tot,la toate rudele si toti prietenii.
De cativa ani,insa,Mosul nu mai vine.Nu mai vine de cand am aflat ca de fapt,nu exista.De atunci adrurile de Craciun sun doar cadouri de la cei care mi le ofera.Desi le gasesc sub brad,nu mai e deloc acelasi lucru.Mi-as dori sa fi ramas asa toata viata.Pe ulita satului,cu batai zdravene in zapada,cu maini inghetate,incalzite mai tarziu al guar sobei din bucataria mica.Mi-as dori ca macar pentru mine Mos Craciun sa fi trait vesnic.
Ma intreb daca vreodata o sa mai fie la fel,daca o sa ma mai pot bucura de zapada,de toate lucrurile de atunci.
Oare magazinele astea impanzite cu beculete si beteala colorata,care-l promit pe Mos Craciun,mi-l pot da si pe al meu inapoi?O sa intreb...