As vrea,si parca totusi nu...poate-as putea,da nu-ncerc...

Ma duc ma,ma duc!Si daca plec ce?O sa-ti para rau?Da,stiu.Zici ca-s speciala,ca-s minunata,ca-s unica.Da,sunt.Si?
Oricum toate se bulucesc peste mine si ma doboara una cate una.Imi rup aripile si ma fac sa plang.
E anormal.Nu asa trebuie sa fie.Am auzit ca viata e minunata!A cui?
Nu mai exista de atata vreme pentru mine nici parc,nici soare,nici vise.
Momentele in care sunt bine si rad trec repede.
Oamenii dau sfaturi!"Razi ma,bucura-te,zambeste,traieste clipa."Asa-mi zic.
Cuvintele zboara si se scriu usor.Prea putini le mai inteleg si rostul,sensul,valoarea.
Mai sunt cativa oameni aici pentru care merita sa stau.Altfel as fi plecat de mult...
Dar ma gandesc ca ei merita mai mult decat mine.Ca poate le place si vor sa fiu aici.
N-as putea sa le frang aripile.
Eu nu mai merit nimic.Daca as fi meritat,le-as fi avut...
Sunt un om aruncat aci,pe pamant,la voia intamplarii,ce pluteste in deriva,fara nici o destinatie anume.Tarmul se zareste din cand in cand si-atunci zambesc.E doar o himera ce se pierde repede in neant.
Ma uit in oglinda si vad un suflet had,imbracat intr-un corp fad,cu aripi ciuntite,pe care ma tot chinui sa le carpesc.
Mai adun un vis,o speranta si le pun in loc de pene.Dar lucrurile minunate nu rezista mult aici.
Da stiu.Ar trebui sa fie bine.Sa fiu multumita ca traiesc.Ca am...Dar nu e.
Suferinta,lacrimile si durerea au incetat de mult sa mai fie un mijloc de a impresiona,de a emotiona oamenii.
Oamenii vin,pleaca,se intorc.Altii ar vrea sa-mi spuna ceva dar n-au suficient curaj sa o faca.Asa ca se multumesc sa ma priveasca ironic.
Viata tuturor e complet independenta de a mea...
De ce ma cand plang tre' sa dansez?De ce?Trece?Crezi ca daca sar de doua ori si dau din maini trece?Nu ma.Ca sufletu' e ca un burete insetat si absoarbe tot.
Asa ca am invatat sa rad in fata oamenilor."Ce bine iti sta cand esti fericita!"Sa mori tu?
"Oricat de tare ai suferi omenirea nu se opreste in loc la durerea ta."Niciodata.
Nu sunt nicaieri unde n-am fost inainte.Exact aici o sa si raman.
Da,bine.Totul sta in puterea mea,tine de viziunea mea asupra lucrurilor.Pe dracu'!
Unde e ma rostul sa merg inainte?De ce sa ma mai zbat?Tre' sa lupt?Pentru?
E vineri seara...vine sambata,apoi duminica.Trec toate...zilele,noptile,oamenii,visele.Speranta se duce dracului si ea.
Nu mai am nimic.
Da,sunt lasa.Aleg sa ma opresc aici...da' nu pot!
Mara imi zice ca n-o sa o fac niciodata pentru ca-s prea vie,ca traiesc totul la intensitate maxima.Ca expir viata prin toti porii.
Daca as expira viata incet,incet s-ar scurge toata...
George imi zice ca-s emo...E felul lui de a nu-si da cu parerea.Mai bine.Nu e datoria lui sa-mi faca viata minunata.Si nici n-ar reusi.
Oamenii din jur sunt veseli.Iubesc,sunt fericiti.Ma bucur pentru ei.Incerc sa tin pasul si ma imbat cu apa rece.Ma trezesc din betie si-mi aduc aminte care e statutul si locul meu...
Care e ma rostul vietii?Intreb de a mea.Ca voi,ai mai multi vi l-ati gasit.Altii il cautati pentru ca sunteti convinsi ca exista.
Dar eu?Eu...nimic,lasa!
Unde esti ma Razvane?Ai plecat,asa,fara mine.Uita-te ma aici,sa vezi cum imi e!

Fara nici o legatura cu nimic,ma uit la vreo suta si ceva de pixuri cate sunt pe birou.Si ma intreb:"Cand?"
Niciodata...e nevoie de curaj,si dupa cum ziceam,eu sunt lasa...
Mentalitate de om la 22 de ani...ma buseste rasul...




Laura Stoica - Nici o stea
Asculta mai multe audio Muzica »

Reporter Special

In Romania tabloidizata mai sunt cativa oameni care fac televiziune.Si-o fac bine.Vorbim de profesionisti.Unul dintre ei e Stelian Muscalu.
Reporter Special,merita vazut.Duminica,de la 22:05,despre energie regenerabila.
Asta daca nu avem ghinion sa faca Gadea editie speciala...
Mai jos aveti promo-ul emisiunii.Eu zic ca merita!

Happily NEVER after...

Cad.Se prabusesc.Mor.
Cad pereti,se prabusesc vise,mor suflete.
Ne ducem,pe rand,cu totii.
Si-atunci ce-o sa mai ramana din noi?Ce-o sa mai fii tu?Sau eu?Ce ramane din noi,amandoi si din ziua de ieri?
Cand cortina cade pentru ultima data ramane zambetul tau sau lacrima mea?
Ramane sarutul sau strangerea de mana?
Viata din ochii tai vii sau sufletul meu rece si mort?
Certitudinea ta sau speranta din mintea mea?
Dar sinceritatea cu care ne mintim?Ea unde se duce?
Ne prefacem in fire de nisip si-o sa ne zboare vantul catre plaje pustii?
In picaturi de ploaie,izbite de caldaram si uscate de soare?
In ganguritul copilului nascut ieri?
In rasete sincere?
In ce ne transformam si ce se alege de noi?
Tot ce simt langa tine in ce se transforma?
Mai ramane ceva din visele mele cu tine?
Din gandul la noptile pline?
Mor toate si se pierd deodata!Se-acopera cu val de fum inainte de toate!
Peste ele vor cadea pereti si se vor prabusi vise.Toate mor odata cu sufletele.
Mi-e frica.N-as vrea sa se termine toate inaintea strangerii de mana,a sarutului tremurat,a dorintei nebune.
Mi-e teama si stiu ca totul se va sfarsi inainte sa-mi adap setea de noi,de mirosul de tine.Inainte sa-sti spun ca...
Bucati de piatra se sfarma de noi si visele mor si sufletele dispar.
Si totul se transforma in nisip spulberat de vant si-n picaturi de ploaie.
Si raman si mor singura pe catafalc.
Si n-a mai ramas nimic din noi.Nici vise,nici saruturi,nici strangeri de mana.
Totul s-a transformat in nimic.
Ramane doar sufletul meu rece si mort dinainte de tine,dinainte de noi...

Later Edit: Si peretii au cazut,si visele s-au prabusit,si sufletele au murit!
Si n-a ramas nimic.Si toate s-au terminat inainte de tot...Si n-a ramas nici sarutul,nici privirea,nici strangerea de mana...N-a mai ramas nici macar sufletul meu rece si mort...

Reminder...din nou!!!

In dreapta gasiti un link"continua povestea aici".Pana pe 15,cine vrea sa mai continue povestea,o face printr-un comentariu.
Sfarsitul povestii i-l dam lui...SmallStrAnger!!!
Gata,asta e ultimul reminder cu povestea asta!Nu va mai stresez:)
Spor!

Am trecut astazi,in drumul spre birou,pe langa o mare de suflete moarte.Oamenii alearga,care incotro,grabiti fiecare la ale lor.Nu zambesc,nu se uita la ceilalti oameni.
Nici macar la mine nu se uita.Habar nu au ei cat de fericita sunt.Daca s-ar intoarce macar unul sa-mi vada licarirea din ochi...
M-am imbatat de dimineata cu miros de primavara,de frig,de asfalt umed.
M-am imbatat cu gand de tine!
Sufletele astea moarte se vor mai trezi vreodata?Au si ele bucuria lor?Au fost vreodata si ele indragostite,asa ca mine?
Au fost vreodata in stare sa vada muguri si flori pe crengile goale ale copailor din parc?
S-au imbatat cu mirosul freziilor care lenevesc de ieri pe birou?
Dar la tine s-au gandit vreodata?
Si eu?Cat mai am pana sa redevin ca ei?Sa alerg spre nicaieri?Sa nu privesc oamenii?Sa nu zambesc?
Cat mai e pana o sa devii o ultima raza asoarelui de primavara?Un ultim tril al randunicii?Ultima petala de frezie care-mi imabata simturile?
"Mai devreme sau mai tarziu fiecare dintre noi va pleca".Inevitabil!

De ce miroase primavara a tine?Sau tu mirosi a primavara?