Revin si spun:Traiesc in trecut.Viata mea e acolo,si nu aici.Acolo imi am fericirea,iubirea,visele,zambetele,sperantele.Acolo te am pe tine,pe voi.
Au trecut patru ani,din nou repet,si gandurile s-au oprit la tine.Lacrimile nu mai usuca obrajii arsi,si buzele nu mai contenesc sa murmure numele tau.
A trecut un an de cand n-am mai simtit fericirea desavarsita.Inca aud scartaitul de cauciucuri pe zapada inghetata si mainile care-mi cuprind chipul,iar cuvintele magice i se inabusa pe buze.Intaiul Te iubesc!
Fericirea desavarsita tu mi-ai trimis-o.De acolo,de departe,de unde esti tu acum.Ai devenit gelos vazand cat sunt de fericita fara tine,vazand ca se poate.Si-atunci mi-ai luat-o,stiind ca ma voi intoarce la tine.
Miroase a tine,miroase a Moeciu,miroase a noi!
Mireasma ce Craciun,cu tine!
marți, 16 decembrie 2008
luni, 15 decembrie 2008
Shall I have another blog?
Ma gandesc serios daca sa tranform blogul asta intr-unul comercial.L-am creat ca un loc de suflet unde sa-mi refulez toate bucuriile si depresiile,lacrimile si zambetele.Nu am vrut sub nici o forma sa fiu"just another blogsspot blogger".Dar acum parca imi vine sa scriu mai mult despre ce vad,despre ce se intampla,despre ce aud,si ca sa nu fiu ipocrita zicand ca asta e singurul motiv,am observat ca blogurile de creatie nu au trafic foarte mare,desi nici pe departe sa fac prostitutie on-line,indiferent daca il transform pe asta,sau fac altul nou.
Habar n-am cum sa fac!Fac dintr-asta o amestecatura de texte,sau e nevoie de unul separat?Sa las substanta aici si toata materia sa o mut pe un altul.
Stiu ca nu sunteti multi,dar astia putini,care treceti pe aici,ma ajutati?
Habar n-am cum sa fac!Fac dintr-asta o amestecatura de texte,sau e nevoie de unul separat?Sa las substanta aici si toata materia sa o mut pe un altul.
Stiu ca nu sunteti multi,dar astia putini,care treceti pe aici,ma ajutati?
duminică, 14 decembrie 2008
Mihai Margineanu - Cand te scuturi de zapada
"Asculta bine!Parca s-ar fi gandit special la tine!"
Multumesc Mihai!You made my day!:*
Multumesc Mihai!You made my day!:*
Mos Craciun a murit!
"Vine iarna,vin sarbatorile,vine Mosul!"Aud asta de mai bine de o luna,de la oricine.Pentru mine nu vine.Nimic din toate astea.Refuz sa iau parte la teatrul asta meschin.
Totul se transforma.Orasul e impanzit de beculete,reclame luminoase,vanzatori ambulanti la fiecare colt de strada care vand kitchuri si Mos Craciuni hidosi.Vitrinele sunt acoperite cu litere de-o schioapa:"Anul asta Mos Craciun vine aici!".Au transformat iarna,sarbatorile si Mosul intr-o campanie de marketing groteasca.
Eu nu asa le inteleg.Altceva inseamna Craciunul pentru mine.
Inseamna trosnetul lemnelor care incing cuptorul pentru placinta,mainile mamei pline de aluat cu mireasma de esente,aceleasi maini care inchin acelasi aluat cand l-au ispravit de framantat,si mai ales zambetul ghidus care ma invita sa pun cozonacul in forme.
In fiecare an,de cRaciun mama ma lasa sa ma simt mare.Imi dadea voie sa ma asez langa ea si sa infasor sarmale in foi de varza acra,chiar daca,nu stiu cum se facea,dar de fiecare data ale mele erau cele mai mari din oala.
Zgomotul portii trantite de vant ma facea sa ies in fuga afara.Cu doar cateva zile inainte de Craciun tata se intalnea cu Mosul si-i dadea bradul sub care urma sa puna cadouri.
Tot mama cauta prin buzunare si-mi dadea un mar si patru nuci dupa ce ziceam "Buna dimineata",un colind sau toate uralele cu traditie.Si pe tata il colind,dar al lui e unul mai special.e "Colindul pescaresc".Si in fiecare an ii aduce aceeasi bucurie pe chip si aproape ii vad inima crescand,vrand sa-i iasa din piept si sa mi se arunce in brate.
Iarna copilariei mele se petrece pe ulita plina de sanii si copii zgomotosi,cu sanii amri trase de cai imbracati de sarbatoare,derdelusuri inalte si oameni de zapada,ponositi cu oale veci si maturi tocite.
Sarbatorile incep cu un grup mare de copii mergand prin vecini la colindat.Vecinii si rudele mele au fost intotdeauna mai buni decat cei ai lui Nica.Ai mei ne ascultau cu drag si ne umpleau traistele taranesti atarnate de gat.
Nu-mi inghetau in zadar mainile si nasul.Ajungeam acasa si pentru ca "nu e frumos sa ne certam tocmai azi,in zi de sarbatoare"imparteam traista cu cei doi frati.
Bradul nu l-am impodobit niciodata inainte de Ajun.L-am transformat intr-un ritua.Colinde,rasete,miros de cozonac cu nuca,abia scos din cuptor si fratele mai mare care ma ridica in brate si-mi lasa mie onoarea sa pun steluta din varf.
Mosul a venit in fiecare an,si mi se parea ca am iubeste pe mine cel mai mult,pentru ca-mi lasa cadouri peste tot,la toate rudele si toti prietenii.
De cativa ani,insa,Mosul nu mai vine.Nu mai vine de cand am aflat ca de fapt,nu exista.De atunci adrurile de Craciun sun doar cadouri de la cei care mi le ofera.Desi le gasesc sub brad,nu mai e deloc acelasi lucru.Mi-as dori sa fi ramas asa toata viata.Pe ulita satului,cu batai zdravene in zapada,cu maini inghetate,incalzite mai tarziu al guar sobei din bucataria mica.Mi-as dori ca macar pentru mine Mos Craciun sa fi trait vesnic.
Ma intreb daca vreodata o sa mai fie la fel,daca o sa ma mai pot bucura de zapada,de toate lucrurile de atunci.
Oare magazinele astea impanzite cu beculete si beteala colorata,care-l promit pe Mos Craciun,mi-l pot da si pe al meu inapoi?O sa intreb...
Totul se transforma.Orasul e impanzit de beculete,reclame luminoase,vanzatori ambulanti la fiecare colt de strada care vand kitchuri si Mos Craciuni hidosi.Vitrinele sunt acoperite cu litere de-o schioapa:"Anul asta Mos Craciun vine aici!".Au transformat iarna,sarbatorile si Mosul intr-o campanie de marketing groteasca.
Eu nu asa le inteleg.Altceva inseamna Craciunul pentru mine.
Inseamna trosnetul lemnelor care incing cuptorul pentru placinta,mainile mamei pline de aluat cu mireasma de esente,aceleasi maini care inchin acelasi aluat cand l-au ispravit de framantat,si mai ales zambetul ghidus care ma invita sa pun cozonacul in forme.
In fiecare an,de cRaciun mama ma lasa sa ma simt mare.Imi dadea voie sa ma asez langa ea si sa infasor sarmale in foi de varza acra,chiar daca,nu stiu cum se facea,dar de fiecare data ale mele erau cele mai mari din oala.
Zgomotul portii trantite de vant ma facea sa ies in fuga afara.Cu doar cateva zile inainte de Craciun tata se intalnea cu Mosul si-i dadea bradul sub care urma sa puna cadouri.
Tot mama cauta prin buzunare si-mi dadea un mar si patru nuci dupa ce ziceam "Buna dimineata",un colind sau toate uralele cu traditie.Si pe tata il colind,dar al lui e unul mai special.e "Colindul pescaresc".Si in fiecare an ii aduce aceeasi bucurie pe chip si aproape ii vad inima crescand,vrand sa-i iasa din piept si sa mi se arunce in brate.
Iarna copilariei mele se petrece pe ulita plina de sanii si copii zgomotosi,cu sanii amri trase de cai imbracati de sarbatoare,derdelusuri inalte si oameni de zapada,ponositi cu oale veci si maturi tocite.
Sarbatorile incep cu un grup mare de copii mergand prin vecini la colindat.Vecinii si rudele mele au fost intotdeauna mai buni decat cei ai lui Nica.Ai mei ne ascultau cu drag si ne umpleau traistele taranesti atarnate de gat.
Nu-mi inghetau in zadar mainile si nasul.Ajungeam acasa si pentru ca "nu e frumos sa ne certam tocmai azi,in zi de sarbatoare"imparteam traista cu cei doi frati.
Bradul nu l-am impodobit niciodata inainte de Ajun.L-am transformat intr-un ritua.Colinde,rasete,miros de cozonac cu nuca,abia scos din cuptor si fratele mai mare care ma ridica in brate si-mi lasa mie onoarea sa pun steluta din varf.
Mosul a venit in fiecare an,si mi se parea ca am iubeste pe mine cel mai mult,pentru ca-mi lasa cadouri peste tot,la toate rudele si toti prietenii.
De cativa ani,insa,Mosul nu mai vine.Nu mai vine de cand am aflat ca de fapt,nu exista.De atunci adrurile de Craciun sun doar cadouri de la cei care mi le ofera.Desi le gasesc sub brad,nu mai e deloc acelasi lucru.Mi-as dori sa fi ramas asa toata viata.Pe ulita satului,cu batai zdravene in zapada,cu maini inghetate,incalzite mai tarziu al guar sobei din bucataria mica.Mi-as dori ca macar pentru mine Mos Craciun sa fi trait vesnic.
Ma intreb daca vreodata o sa mai fie la fel,daca o sa ma mai pot bucura de zapada,de toate lucrurile de atunci.
Oare magazinele astea impanzite cu beculete si beteala colorata,care-l promit pe Mos Craciun,mi-l pot da si pe al meu inapoi?O sa intreb...
sâmbătă, 13 decembrie 2008
Lasandu-mi visele sa cada pe umerii batuti de vant
te-am omorat,iubire sfanta,ca un copac ucis de vant.
Ti-am pus pe buze-o mana grea,oprindu-ti ultimul cuvant
si ti-am vazut trupul micut cum se intinde pe pamant.
Salbatici vulturi zboara-n cerc,dorindu-si sa te parasesc
dar ultimul tau suflu surd ma-ndeamna inca sa nu plec.
Vazand cum mori ma-ncearca-un zambet
dar gura are lacat pus,ce i-a inchis ultimul sunet,venit de undeva de sus.
Un inger se coboara lin si se aseaza langa tine
si-ncepe-a plange cu suspine vazandu-ti ochii cum se-nchid.
Ma-ntorc sa plec,dar se ridica,si-ajunge iute langa mine
priveste-acum im ochii-mi goi,muriti deodata langa tine.
Desface aripile-ncet si-mi prinde trupul cu putere
facandu-ma sa ma inec in lac de lacrimi si durere.
Imi strange capul intre maini si imi sopteste la ureche:
"Tu suflete,pagan in veci,ti-ai omorat iubire sfanta!"
Incep acuma sa-l implor sa-mi crute chinul dintre sani
caci vreau de tine sa fiu plina si vreau ca sa iubesc din nou.
Ofteaza-adanc,ma strange-n brate,si-mi spune dupa lung ragaz
ca orice-n lumea asta as face,si-oricat am sa ma chinuiesc
eu fara tine,niciodata,Pamantul n-am sa-l mostenesc.
O aripa-i prea alba-ntinde si-ncepe a te mangaia
si-odata,parca,a mea iubire incepe iar a respira.
Imi umple sufletul de tine si-mi porunceste a pleca
gonindu-ma in lumea mare ca sa-mi traiesc iubirea mea.
Eu rad si plec,parca plutind,si-s fericita ca te am
dar ingerul din urma-mi striga:
"De astazi numai eu te am"
te-am omorat,iubire sfanta,ca un copac ucis de vant.
Ti-am pus pe buze-o mana grea,oprindu-ti ultimul cuvant
si ti-am vazut trupul micut cum se intinde pe pamant.
Salbatici vulturi zboara-n cerc,dorindu-si sa te parasesc
dar ultimul tau suflu surd ma-ndeamna inca sa nu plec.
Vazand cum mori ma-ncearca-un zambet
dar gura are lacat pus,ce i-a inchis ultimul sunet,venit de undeva de sus.
Un inger se coboara lin si se aseaza langa tine
si-ncepe-a plange cu suspine vazandu-ti ochii cum se-nchid.
Ma-ntorc sa plec,dar se ridica,si-ajunge iute langa mine
priveste-acum im ochii-mi goi,muriti deodata langa tine.
Desface aripile-ncet si-mi prinde trupul cu putere
facandu-ma sa ma inec in lac de lacrimi si durere.
Imi strange capul intre maini si imi sopteste la ureche:
"Tu suflete,pagan in veci,ti-ai omorat iubire sfanta!"
Incep acuma sa-l implor sa-mi crute chinul dintre sani
caci vreau de tine sa fiu plina si vreau ca sa iubesc din nou.
Ofteaza-adanc,ma strange-n brate,si-mi spune dupa lung ragaz
ca orice-n lumea asta as face,si-oricat am sa ma chinuiesc
eu fara tine,niciodata,Pamantul n-am sa-l mostenesc.
O aripa-i prea alba-ntinde si-ncepe a te mangaia
si-odata,parca,a mea iubire incepe iar a respira.
Imi umple sufletul de tine si-mi porunceste a pleca
gonindu-ma in lumea mare ca sa-mi traiesc iubirea mea.
Eu rad si plec,parca plutind,si-s fericita ca te am
dar ingerul din urma-mi striga:
"De astazi numai eu te am"
